Quinn, Kevin Murray, Magee, John Murray și Averill împotriva Regatului Unit

Rezoluția CM/ResDH(2010)120 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului la John Murray împotriva Regatului Unit și a altor 4 cazuri privind dreptul la tăcere, dreptul de a nu se incrimina și refuza accesul la consiliere juridică în primele 24-48 de ore de detenție Quinn, cererea nr. 23496/94, Rezoluția interimar DH(98)214; Kevin Murray, cerere nr. 22384/93, Rezoluție interimar DH(98)156; Magee, cerere nr. 2813/95, hotărâre nr. 6 iunie 2000, finală la 6 septembrie 2000; John Murray, cerere nr. 18731/91, hotărâre nr. 8 februarie 1996; și Averill, cerere nr. 36408/97, hotărâre nr. 6 iunie 2000, finală la 6 septembrie 2000 Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârile sale din 11 iunie 1998 [2] și 10 iulie 1998 [3] în temeiul articolului 32 din Convenția în cazul Kevin Murray și, respectiv, Quinn, precum și în hotărârile din Jurnalul Magee, John Murray și Averill transmise de Curte comitetului după ce au devenit definitive; Amintind că aceste cazuri se referă la dreptul la tăcere,

la dreptul de a nu se incrimina și la refuzul accesului la consiliere juridică în primele 48 de ore de detenție (24 de ore în cazul Averill), în combinație cu dispozițiile din legislația națională prin care alegerea acuzatului să rămână tăcută ar putea duce la concluziile nefavorabile ale unei instanțe sau ale unui juriu (art. 6 alineatul (3) litera (c) numai sau combinate cu art. 6 alineatul (6) 1) (a se vedea detaliile din apendice); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta hotărârile; După examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere că, în termenul stabilit, Statul pârât a plătit reclamanților satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârile (a se vedea detaliile din apendice), Amintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata unei simple satisfacții acordate în hotărârile, adoptarea, dacă este cazul, a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să ajungă cât mai mult posibil la restabilirea integrului; și - măsuri generale pentru prevenirea încălcărilor similare; DECLARA,

după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în aceste cazuri și DECIDE pentru a închide examinarea acestor cazuri. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2010)120 Informații privind măsurile de conformitate cu hotărârea în cazul lui John Murray împotriva Regatului Unit și în alte 4 cazuri referitoare la dreptul la tăcere, dreptul de a nu se incrimina și negarea accesului la consiliere juridică în primele 24-48 de ore de detenție Aceste cazuri se referă la dreptul la tăcere, la dreptul de a nu se incrimina și la negarea accesului la consiliere juridică în primele 48 de ore de detenție (24 de ore în cazul Averill), în combinație cu dispozițiile din legislația națională prin care alegerea acuzatului să rămână tăcută ar putea duce la concluzii nefavorabile ale unei instanțe sau ale unui juriu (violațiile articolului 6§3c numai sau combinate cu art. 6§1).

Plăți cu juste satisfacție și măsuri individuale Detalii cu juste satisfacție Denumire și numărul de cerere Prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total Quinn, Cerere nr. 23496/94 500 GBP 500 GBP 000 GBP Plata la 01/03/2000 Kevin Murray, Cerere nr. 22384/93 500 GBP 000 GBP 500 GBP Plata la 16/10/2000 Mageee, Cerere nr. 2813/95 000 GBP 598,43 GBP Plata la 05/12/2000 John Murray, cererea nr. 18731/91 000 GBP 130,35 GBP plătită în termenul Averill, cererea nr. 36408/97 000 GBP 000 Pagament la 05/12/2000 b) Măsuri individuale În cazurile Magee, Averill și John Murray, Curtea Europeană a susținut că constatarea unei încălcări a Convenției în sine a constituit suficiente satisfacții.

În cazurile Kevin Murray și Quinn, reclamanții au fost acordate doar satisfacții în ceea ce privește prejudiciile morale. În cazul Quinn, Averill, John Murray și Kevin Murray, nu s-a constatat nicio încălcare la art. 6, alineatul (1), în ceea ce privește indiciile adverse ale instanțelor de la tăcerea acuzatului, având în vedere garanțiile în vigoare și greutatea probelor în fiecare caz. În cazul Magee, Curtea Europeană a constatat o încălcare a art. 6, alin. (1), coroborat cu art. 6, alin. (3) litera (c), în cazul în care reclamantul a fost refuzat accesul la un avocat. Declarațiile incriminatoare făcute de reclamant în primele 24 de ore de detenție înainte de a fi acordat accesul la un avocat au devenit platforma centrală a procesului.

Reclamantul a fost condamnat și condamnat la 20 de ani de închisoare. Referindu-se hotărârii Curții Europene, Curtea de Apel a anulat condamnarea reclamantului la 06/04/2001. Prin urmare, nu a fost considerată necesară nicio altă măsură individuală de către Comitetul de Miniștri. II. Măsuri generale O serie de măsuri intermediare au fost luate de Regatul Unit înainte de adoptarea măsurilor legislative prevăzute mai jos, printre care: i) orientări către ofițerii de poliție pentru a se asigura că suspecții dispun de consiliere juridică înainte de a fi interogat; ii) îndrumarea procurorilor să nu se bazeze pe indicii obținute din tăcerea acuzaților în cazul în care nu a fost prezent consilier juridic și să informeze orice instanță care intenționează să se bazeze pe această tăcere a hotărârii John Murray.

În Anglia și Țara Galilor, secțiunea 58 (pentru indiciile neautorizate de la tăcerea suspecților înainte de accesul la consiliere juridică) din Legea privind justiția pentru tineret și probele penale din 1999, a intrat în vigoare la 01/04/2003 (în temeiul Legii privind justiția pentru tineret și probele penale din 1999 (Ordinul de comandă 2003); SI 2003 nr. 707 (C.33). Secțiunea 58 prevede că dispozițiile unei legi anterioare (articolele 34 și 36-8 din Legea privind justiția penală și ordinea publică din 1994) care permit instanței să tragă indicii din tăcerea unui acuzat nu se aplică în cazul în care acuzatul a fost la un loc autorizat de detenție și în cazul în care acuzatul nu a avut acces anterior la consiliere juridică.

Codul de practică care acoperă detenția, tratamentul și interogarea persoanelor de către ofițeri de poliție (codul C revizuit), care a permis punerea în aplicare a secțiunii 58, a intrat în vigoare la 01/04/2003. În Irlanda de Nord, dispoziția relevantă (art. 36 privind indiciile neautorizate de la tăcere a suspecților înainte de accesul la consiliere juridică) a Ordinului privind dovezile penale (Irlanda de Nord) a intrat în vigoare la 01/03/2007. art. 36 din Ordinul privind dovezile penale (Irlanda de Nord) din 1999 reflectă secțiunea 58 din Actul privind justiția și dovezile penale pentru tineret 1999. III.

Concluziile statului contestat Guvernul consideră că măsurile luate au remediat pe deplin consecințele pentru reclamanții de încălcare a Convenției constatate de Curtea Europeană în aceste cazuri, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și că Regatul Unit și-a respectat astfel obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție [1]. Adoptată de Comitetul de Miniștri la 15 septembrie 2010 la a 1092-a ședință a Deputaților Miniștri [2] Rezoluție interimar ResDH(1998)156. [3] Rezoluție interimar ResDH(1998)214.

Resolution CM/ResDH(2010)120 [1] Execution of the judgment of the European Court of Human Rights in John Murray against the United Kingdom and 4 other cases concerning the right to silence, the right not to incriminate oneself and the denial of access to legal advice in the first 24 to 48 hours of detention Quinn, application no. 23496/94, Interim Resolution DH(98)214; Kevin Murray, application no. 22384/93, Interim Resolution DH(98)156; Magee, application no. 28135/95, judgment of 6 June 2000, final on 6 September 2000; John Murray, application no. 18731/91, judgment of 8 February 1996; and Averill, application no. 36408/97, judgment of 6 June 2000, final on 6 September 2000 The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”); Having regard to its decisions of 11 June 1998 [2] and 10 July 1998 [3] under former Article 32 of the Convention in the Kevin Murray and Quinn cases respectively and to the judgments in the Magee, John Murray and Averill cases transmitted by the Court to the Committee once they had become final; Recalling that these cases concern the right to silence,

the right not to incriminate oneself and the denial of access to legal advice during the first 48 hours of detention (24 hours in the Averill case), in combination with the provisions in national law whereby the choice of the accused to remain silent could result in a court’s or a jury’s drawing unfavourable conclusions (Article 6, paragraph 3c alone or combined with Article 6, paragraph 1) (see details in Appendix); Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with the its obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgments; Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having satisfied itself that, within the time-limit set, the respondent state paid the applicants the just satisfaction provided in the judgments (see details in Appendix), Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded in the judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate, of - individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible restitutio in integrum ; and - general measures preventing, similar violations; DECLARES,

having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in these cases and DECIDES to close the examination of these cases.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2010)120 Information about the measures to comply with the judgment in the cases of John Murray against the United Kingdom and 4 other cases concerning the right to silence, the right not to incriminate oneself and the denial of access to legal advice in the first 24 to 48 hours of detention Introductory case summary These cases concern the right to silence, the right not to incriminate oneself and the denial of access to legal advice during the first 48 hours of detention (24 hours in the Averill case), in combination with the provisions in national law whereby the choice of the accused to remain silent could result in a court’s or a jury’s drawing unfavourable conclusions (violations of Article 6§3c alone or combined with Article 6§1).

I. Payments of just satisfaction and individual measures a) Details of just satisfaction Name and application number Pecuniary damage Non-pecuniary damage Costs and expenses Total Quinn, Application no. 23496/94 -- 500 GBP 7 500 GBP 8 000 GBP Paid on 01/03/2000 Kevin Murray, Application no. 22384/93 -- 500 GBP 3 000 GBP 3 500 GBP Paid on 16/10/2000 Magee, Application no. 28135/95 -- -- 10 000 GBP 9 598.43 GBP Paid on 05/12/2000 John Murray, Application no. 18731/91 -- -- 15 000 GBP 10 130.35 GBP Paid within the time-limit Averill, Application no. 36408/97 -- -- 5 000 GBP 5 000 GBP Paid on 05/12/2000 b) Individual measures In the Magee, Averill and the John Murray cases, the European Court held that the finding of a violation of the Convention in itself constituted sufficient just satisfaction.

In the Kevin Murray and Quinn cases, the applicants were awarded just satisfaction in respect of non-pecuniary damages. In the Quinn, Averill, John Murray and Kevin Murray cases, no violation was found of Article 6, paragraph 1, with respect to the courts’ drawing adverse inferences from the silence of the accused, given the safeguards in place and the weight of the evidence in each case. In the Magee case, the European Court found a violation of Article 6, paragraph 1 in conjunction with Article 6, paragraph 3(c) in that the applicant was denied access to a solicitor. The incriminating statements made by the applicant within the first 24 hours of detention prior to being granted access to a solicitor became the central platform of the prosecution’s case.

The applicant was convicted and sentenced to 20 years’ imprisonment. Referring to the judgment of the European Court, the Court of Appeal quashed the applicant’s conviction on 06/04/2001. Consequently, no other individual measure was considered necessary by the Committee of Ministers. II. General measures A number of interim measures were taken by the United Kingdom before the adoption of the legislative measures set out below. These included: i) guidance to police officers to ensure that suspects have legal advice before being questioned; ii) guidance to prosecutors not to rely on inferences drawn from defendants’ silence where no legal adviser was present and to inform any court intending to rely on such silence of the John Murray judgment.

In England and Wales, Section 58 (on non-permissible inferences from silence of suspects prior to access to legal advice) of the Youth Justice and Criminal Evidence Act 1999, came into force on 01/04/2003 (under the Youth Justice and Criminal Evidence Act 1999 (Commencement Order 2003); SI 2003 No. 707 (C.33)). Section 58 sets out that provisions of a previous law (sections 34 and 36-8 of the Criminal Justice and Public Order Act 1994) permitting a court to draw inferences from the silence of an accused do not apply where the accused was at an authorised place of detention and where the accused did not have prior access to legal advice. The Code of Practice covering the detention, treatment and questioning of persons by police officers (revised Code C), which enabled the implementation of Section 58, came into force on 01/04/2003.

In Northern Ireland, the relevant provision (Article 36, on non-permissible inferences from silence of suspects prior to access to legal advice) of the Criminal Evidence (Northern Ireland) Order 1999 came into force on 01/03/2007. Article 36 of the Criminal Evidence (Northern Ireland) Order 1999 mirrors Section 58 of the Youth Justice and Criminal Evidence Act 1999. III. Conclusions of the respondent state The government considers that the measures taken have fully remedied the consequences for the applicants of the violation of the Convention found by the European Court in these cases, that these measures will prevent similar violations and that the United Kingdom have thus complied with their obligations under Article 46, paragraph 1, of the Convention.

[1] Adopted by the Committee of Ministers on 15 September 2010 at the 1092nd meeting of the Ministers’ Deputies [2] Interim Resolution ResDH(1998)156. [3] Interim Resolution ResDH(1998)214.