Shchukin împotriva Ucrainei

A cincea secțiune decizia nr. 31527/06, de către Aleksandr Aleksandrovich SHCHUKIN împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (a cincea secțiune), care a stat la 21 septembrie 2010 în calitate de comitet compus din: Rait Maruste, președinte, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judecători și Stephen Phillips, grefier adjunct al secțiunii; Având în vedere cererea depusă la 18 iulie 2006, având în vedere declarația unilaterală prezentată de guvernul contestat la 2 aprilie 2010, care solicită Curții să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Aleksandr Aleksandrovich Shchukin, este un național ucrainean care s-a născut în 1945 și trăiește în Mariupol.

Guvernul ucrainean („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Zaytsev. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În iunie 1999, reclamantul a depus o cerere civilă în fața instanțelor interne împotriva fostului său angajator care solicită compensare pentru daune. În urma a două remiteri ale cauzei pentru o proaspătă examinare, prin decizia finală din 5 septembrie 2007, Curtea de Apel din Kyiv, acționând în calitate de instanță de casă, a permis în parte cererea reclamantului și a acordat anumite sume în compensație. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la o lungime excesivă a procedurii, iar el s-a plâns în conformitate cu aceeași dispoziție cu privire la rezultatul nefavorabil al procedurii.

Lungimea Dreptului a procedurii Reclamantul s-a plâns în legătură cu o lungime excesivă a procedurii. El s-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenție care, în măsura în care este cazul, prevede următoarele: "În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o ... audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ... " Prin scrisoarea din 2 aprilie 2010, Guvernul a informat Curtea cu privire la declarația lor unilaterală, semnată la aceeași dată, în vederea soluționării chestiunii formulate de această plângere și a solicitat în continuare Curții să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul Ucrainei recunoaște durata excesivă a procedurii civile în cazul [aplicantului].

I, Yuriy Yevgenovych Zaytsev, Agentul Guvernului Ucrainei, declară că Guvernul Ucrainei sunt gata să plătească dlui Aleksandr Aleksandrovich Shchukin ex grafia suma de 1.600 euro. Prin urmare, Guvernul Ucrainei invită Curtea să lovească cererea nr. 31527/06 din lista cazurilor. Ele sugerează că prezenta declarație ar putea fi acceptată de Curte ca „alte motive” care justifică sumă de 1.600 euro, care să acopere orice caz din lista Curții de cazuri, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. prejudiciu material, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția europeană privind drepturile omului.

În cazul în care [acești sume] nu au fost plătite în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în perioada de neîndeplinire plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului”. Într-o scrisoare din 14 mai 2005, reclamantul a exprimat opinia că suma menționată în declarația guvernului era inacceptabil scăzută. Curtea reamintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) lit. (a)-c) din respectivul articol.

În special, art. 37 § 1 lit. (c) permite Curtea să elimine un caz în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa (a se vedea, în special, Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI).

Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele împotriva Ucrainei (a se vedea, printre multe alte autorități, Pavlyulynets c. Ucraina , nr. 70767/01, §§§ 52-53, 6 septembrie 2005; Moroz și alții v. Ucraina , nr. 36545/02 , §§ 61-62, 21 decembrie 2006; și Golovko v. Ucraina , nr. 39161/02 , §§ 64-65, 1 februarie 2007), practica sa privind plângerile privind încălcăria dreptului la o audiere într-un timp rezonabil. Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii. Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu solicită continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, această parte a cererii ar trebui eliminată din listă.

După examinarea atentă a plângerii reclamantului în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la rezultatul procedurii, având în vedere tot materialul în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenție. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă ca fiind, vădit nefondată în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție.

Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate în ceea ce privește termenii declarației unilaterale ale guvernului contestat în ceea ce privește plângerea reclamantului în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție privind lungimea excesivă a procedurii în cazul reclamantului și modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; în ceea ce privește plângerea de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; declara restul cererii inadmisibil. Stephen Phillips Rait Maruste Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 31527/06 by Aleksandr Aleksandrovich SHCHUKIN against Ukraine The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 21 September 2010 as a Committee composed of: Rait Maruste, President, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judges, and Stephen Phillips, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 18 July 2006, Having regard to the unilateral declaration submitted by the respondent Government on 2 April 2010 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant's reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Aleksandr Aleksandrovich Shchukin, is a Ukrainian national who was born in 1945 and lives in Mariupol.

The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Y. Zaytsev. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. In June 1999 the applicant lodged a civil claim with the domestic courts against his former employer seeking compensation for damages. Following two remittals of the case for a fresh examination, by the final decision of 5 September 2007, the Kyiv City Court of Appeal, acting as a court of cassation, allowed in part the applicant's claim and awarded him certain amounts in compensation. COMPLAINTS The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about excessive length of the proceedings. He also complained under the same provision about the unfavourable outcome of the proceedings.

THE LAW A. Length of the proceedings The applicant complained about excessive length of the proceedings. He relied on Article 6 § 1 of the Convention which, in so far as relevant, provides as follows: “In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...” By a letter dated 2 April 2010, the Government informed the Court of their unilateral declaration, signed on the same date, with a view to resolving the issue raised by this complaint. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention. The declaration provided as follows: “The Government of Ukraine acknowledge the excessive duration of the civil procedure in the [applicant's] case.

I, Yuriy Yevgenovych Zaytsev, the Agent of the Government of Ukraine, declare that the Government of Ukraine are ready to pay Mr Aleksandr Aleksandrovich Shchukin ex gratia the sum of 1,600 euros. The Government of Ukraine therefore invite the Court to strike the application no. 31527/06 out of the list of cases. They suggest that the present declaration might be accepted by the Court as “any other reason” justifying the striking out of the case of the Court s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention. This sum of 1,600 euros, which is to cover any pecuniary and non ‑ pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable.

It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay [this sum] within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. This payment will constitute the final resolution of the case”. In a letter of 14 May 2005 the applicant expressed the view that the sum mentioned in the Government's declaration was unacceptably low. The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified under paragraph 1 (a)-(c) of that Article.

In particular, Article 37 § 1 (c) enables the Court to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”. It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued. To this end, the Court will carefully examine the declaration in the light of the principles emerging from its case-law (see, in particular, Tahsin Acar v. Turkey , [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI).

The Court has established in a number of cases, including those against Ukraine (see, among many other authorities, Pavlyulynets v. Ukraine , no. 70767/01, §§ 52-53, 6 September 2005; Moroz and Others v. Ukraine , no. 36545/02, §§ 61-62, 21 December 2006; and Golovko v. Ukraine , no. 39161/02, §§ 64-65, 1 February 2007), its practice concerning complaints about violations of the right to a hearing within a reasonable time. Having regard to the nature of the admissions contained in the Government's declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application.

The Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1 in fine ). Accordingly, this part of the application should be struck out of the list. B. Remainder of the application Having carefully examined the applicant's complaint under Article 6 § 1 of the Convention about the outcome of the proceedings, in the light of all the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that it does not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention. It follows that this part of the application must be rejected as being manifestly ill-founded in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously Takes note of the terms of the respondent Government's unilateral declaration in respect of the applicant's complaint under Article 6 § 1 of the Convention about excessive length of the proceedings in the applicant's case and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike the application out of its list of cases in so far as it relates to the above complaint in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention; Declares the remainder of the application inadmissible. Stephen Phillips Rait Maruste Deputy Registrar President