CASE OF TURGAY AND OTHERS v. TURKEY (no. 4)

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

21.09.2010

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Art. 10

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF TURGAY AND OTHERS v. TURKEY (no. 4) (CtEDO, 2010)

HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE TURGAIE ȘI ALTE CAUZE v. TURKIE (nr. 4) (Aplicații nr. 29572/08, 55180/08, 55427/08, 56294/08, 60443/08 și 61438/08 DIRECTIVA STRASBOURG 21 septembrie 2010 FINAL 21/12/2010 Această hotărâre a devenit finală în temeiul art. 44 § 2 din Convenție. Poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Turgay și alții c. Turcia (nr. 4) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a doua), ședința ca Cameră compusă din: Françoise Tulkens, Președintele Ireneu Cabral Barreto, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsoria, Ișıl Karakaș, Kristina Pardalos, judecători, și Françoise Elens-Pasos, grefierul adjunct, care a deliberat în particular la 31 august 2010, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURUL a fost originat în șase cereri (n. 29572/08, 55180/08, 55427/08, 56294/08, 60443/08 și 61438/08) împotriva Republicii Turciei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de unsprezece resortisanți turci („reclamanții”), ale căror nume figurează în apendice. Reclamanții au fost reprezentați de dl Ö. Kılıç, avocat practicant la Istanbul. Guvernul turc (“Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor. La 18 iunie, 15 și 22 octombrie, 10 noiembrie, 1 și 3 Decembrie 2008 reprezentantul reclamantului a solicitat ca guvernul contestat să fie notificat introducerea cererilor în conformitate cu art. 40 din Regulamentul de procedură și ca cazurile să fie acordate prioritate în temeiul articolului 41. La 17 martie 2009, președintele celei de-a doua secțiuni a hotărât să acorde prioritate cererilor în temeiul articolului 41 din Regulamentul Curții și să notifice cererile guvernului. De asemenea, s-a hotărât să examineze meritele cererilor în același timp cu admisibilitatea acestora (art. 29 § 3). În momentul materialului reclamanții erau proprietarii, regizorii executivi, editorii în șef, regizorii de știri și jurnaliștii de o săptămână și patru ziare zilnice publicate în Turcia: Yedinci Gün Gerçek Özgür Ülke Gelecek și Alternatif Publicarea tuturor celor cinci ziare a fost suspendată în temeiul articolului 6 alineatul (5) din Legea nr. 3713 (Legea privind prevenirea terorismului) de către diferitele Camere ale Curții de Assize din Istanbul în date diferite între 13 mai și 20 octombrie 2008 pentru o perioadă de o lună, din cauza diferitelor rapoarte și articole de știre. Publicațiile impugnate au fost considerate în principal propagande în favoarea unei organizații teroriste, PKK/KONGRA-GEL [1] , și pentru a constitui aprobarea crimelor comise de acea organizație și de membrii săi. Nici reclamanții, nici reprezentantul lor nu au participat la aceste proceduri și au fost respinse obiecțiile lor scrise față de ordinele de suspendare. Prin urmare, ordinele au fost executate. Acuzarea reclamanților Ali Turgay, proprietarul Yedinci Gün , a fost urmărit în conformitate cu art. 6 alin. (2) și 7 alin. (2) din Legea nr. 3713, precum și cu art. 215, 218, 220 §§ 6 și 7 și 318 §§ 1 și 2 din Codul Penal, în principal pentru difuzarea propagandismului în favoarea organizației menționate și laudarea crimelor comise de organizația respectivă și a membrilor acestuia, din cauza diverselor articole publicate în ziarul respectiv. Potrivit informațiilor din dosar, acest caz este în prezent în așteptare în fața Curții din Istanbul (cazul nr. 2008/188). , a fost urmărit în cinci ocazii cu acuzații similare, dintre care două au rezultat în condamnarea sa (cazurile nr. 2008/257 și 2008/236). Se pare că celelalte cazuri (care au fost aderate în cazul nr. 2008/283) sunt încă în așteptare înaintea Curții de la Istanbul Assize. Cazul nr. 2008/283 implică, de asemenea, un alt reclamant, Ragıp Zarakolu, directorul executiv al Alternatif , care a fost urmărit în mod similar în temeiul articolului 6 alineatul (2) și al articolului 7 alineatul (2) din Legea nr. 3713. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ O descriere a dreptului și practicii interne relevante poate fi găsită în Ürper și alții c. Turcia (n. 14526/07, 14747/07, 15022/07, 15737/07, 36137/07, 47245/07, 50371/07, 50372/07 și 54637/07, §§ 12 14, 20 octombrie 2009). 10. În plus, art. 220 din Codul Penal Turc (Legea nr. 5237) prevede următoarele: (1) Persoanele care fondează sau conduc o organizație în scopul comiterii actelor definite drept infracțiuni de lege sunt condamnate la doi până la șase ani de închisoare în cazul în care structura organizației, numărul membrilor săi, precum și furnizările și echipamentele sale sunt adecvate pentru crimele destinate să fie comise. O organizație este considerată existență în cazul în care există cel puțin trei membri. ... (6) O persoană care nu este membru al unei organizații, dar care [numai] comite crime în numele unei organizații este pedepsită pentru infracțiunile de aderare la o organizație [illegală], precum și pentru infracțiunile pe care le-a comis-o. (7) O persoană care nu face parte dintr-o ierarhie în cadrul unei organizații, dar care [neîncearcă] furnizează cu conștiință și cu bună voință asistență organizației, este pedepsită pentru infracțiunea de a fi afiliată la o organizație [illegală]” 11. În sfârșit, art. 318 din Codul Penal turc citește după cum urmează: (1) Persoanele care fac sugestii care caută să disuadă poporul de a servi în serviciul militar, sau să facă propagandă sau să încurajeze oamenii în acest scop, vor fi închise pentru o perioadă de șase luni până la doi ani. (2) În cazul în care această infracțiune este comisă prin presa sau media, sentința se crește cu jumătate.” DREPTUL 12. Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să se alăture acestora. Curtea remarcă că plângerile reclamanților în temeiul Convenției se referă numai la hotărârile instanței de susținere a publicării celor cinci ziare și că reclamanții au epuizat căile de recurs interne în sensul articolului 35 § 1 din Convenție, depunând obiecții la diferitele hotărâri (a se vedea Ürper și altele) În consecință, Curtea respinge obiecția Guvernului. 15. Curtea constată că cererile nu sunt, vădit nefondate în sensul art. 35 § 3 din Convenție. Reclamanții au susținut în temeiul articolului 10 din Convenție că suspendarea publicării și distribuției Yedinci Gün Gerçek Özgür Ülke Gelecek și Alternatif , care se bazează pe art. 6 alineatul (5) din Legea nr. 3713, constituie o interferență nejustificată cu libertatea lor de exprimare. Ei au susținut, în special, că interzicerea, pentru perioade atât de lungi, a publicării ziarelor în ansamblul său, al căror conținut viitor era necunoscut la momentul hotărârilor instanței naționale, a constituit o censuritate. 17. Guvernul a susținut că deciziile instanței naționale au urmărit mai multe obiective legitime, inclusiv protecția securității naționale, integrității teritoriale și a siguranței publice. În plus, ținând seama de conținutul articolelor în cauză, măsurile luate au fost proporționale cu obiectivele legitime urmărite și necesare într-o societate democratică. 18. Curtea constată că a examinat recent o plângere similară și a constatat o încălcare a articolului 10 din Convenție în cazul Ürper și alții (citată mai sus, §§ 24-45), în cazul în care a remarcat în special faptul că practica interzicerii viitoarei publicații periodice a întregilor pe baza articolului 6 alineatul (5) din Legea nr. 3713 a mers peste orice noțiune de restricție „necesar” într-o societate democratică și, în schimb, a constituit o cenzură. Curtea nu constată nici o circumstanță specifică în cazul instantaneu care ar cere să se depărteze de această jurisprudență. 19. Prin urmare, a existat o încălcare a art. 10 din Convenție. Presupunând încălcări ale articolelor 6, 7 și 13 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția 20. Reclamanții au plâns în temeiul articolului 6 §§ § 1 și 3 din Convenție că nu au putut participa la procedura dinainte de Curtea din Istanbul și că acesta a decis să suspende publicarea și distribuirea ziarelor menționate anterior fără a obține observațiile lor în apărare. 13 din Convenția că nu aveau un remediu intern prin care să pună în pericol legalitatea hotărârilor din instanță națională, deoarece obiecțiile lor față de ordinele de suspendare au fost respinse fără proces. Reclamanții se plângeau, de asemenea, în temeiul articolului 6 alineatul (2), că aceste ordine au încălcat dreptul de a fi presupus nevinovat, deoarece instanța națională a considerat că infracțiunile au fost comise prin publicarea rapoartelor de știri și a articolelor în ziarele menționate mai sus, pentru care au fost responsabile. Reclamanții au mai susținut, în temeiul articolului 7 din Convenție, că deciziile de suspendare a publicării și a distribuției ziarelor constituie o „penalitate” fără o bază juridică. În cele din urmă, ei s-au plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 că deciziile de suspendare a publicării Yedinci Gün Gerçek Özgür Ülke Gelecek și Alternatif a constituit o interferență nejustificată cu dreptul lor la proprietate. 21. Guvernul a contestat aceste acuzații. 22. Având în vedere circumstanțele cauzelor și constatările sale privind încălcarea articolului 10 din Convenție (a se vedea punctul 19 de mai sus), Curtea consideră că a examinat principala întrebare juridică susținută în prezentele cereri și concluzionează, prin urmare, că nu este necesar să se pronunțe hotărâri separate în ceea ce privește aceste alte plângeri (a se vedea mutatis mutandis Demirol și alții c. Turcia) , nr. 75512/01, § 27, 24 iulie 2007; Demirol și Ateș v. Turcia (nr. 3) , nr. 11976/03, § 38, 9 decembrie 2008; Ürper și alții , citat mai sus, § 49). III. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 AL CONVENȚIEI Prejudiciu material 23. Reclamanții au susținut 1.149.000 de lira turcă (TRY) (aproximativ 527.000 euro (EUR)) în prejudiciu material pentru pierderea comercială pe care ziarele le-au suferit ca urmare a deciziilor de suspendare. Sub același cap, reclamanții au solicitat în continuare 48.000 EUR pentru daunele pe care le-au suferit individual. Guvernul a contestat aceste afirmații, susținând că prejudiciile materiale nu au fost documentate în mod corespunzător. 25. Curtea remarcă faptul că reclamanții nu au prezentat documente care să justifice această afirmație. În consecință, aceasta trebuie respinsă. Prejudiciu moral 26. Reclamanții au solicitat ulterior 48 000 EUR în total în ceea ce privește prejudiciile morale. 27. Guvernul a considerat că această sumă este excesivă. 28. Curtea consideră că toate reclamanții pot fi considerați suferiți de o anumită suferință și frustrare, care nu poate fi compensată suficient de numai prin constatarea unei încălcări. Având în vedere circumstanțele particulare ale cauzei și tipul de încălcare constatată, Curtea atribuie reclamanților 1 800 EUR fiecare pentru prejudiciu moral. Costuri și cheltuieli 29. Reclamanții au solicitat, de asemenea, 16,040 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața instanțelor naționale și în fața Curții. În acest sens, au prezentat documente care indică timpul pe care le-au petrecut reprezentantul lor juridic în cazul cererilor, precum și tabelele costurilor și cheltuielilor. 30. Guvernul a contestat această cerere. 31. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. În cazul în cauză, având în vedere documentele în posesia sa și criteriile de mai sus, Curtea consideră că este rezonabil să acorde reclamanților în comun suma de 2.000 EUR pentru costurile lor în fața Curții. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS decide să se alăture cererilor; declara cererile admisibile; declară că a existat o încălcare a articolului 10 din convenție; că nu este necesară examinarea separată a plângerilor în temeiul articolelor 6, 7 și 13 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1; deține litera (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 44 § 2 din convenție, următoarele sume care urmează să fie convertite în lira turcă la rata aplicabilă la data decontare: (i) 1 800 EUR (1 mie opt sute de euro) în ceea ce privește nerespectarea acestora. prejudiciu material, plus orice impozit care poate fi imputabil, pentru fiecare dintre următoarele solicitanți: Ali Turgay Cevat Düșün Ragıp Zarakolu Nurettin Fırat Ramazan Pekgöz Șinasi Tur Güler Özdemir Bilir Kaya Cengiz Kapmaz Bayram Balcı Memet Ali Çelebi (ii) 2.000 EUR (2 mii de euro) pentru reclamanții în comun în ceea ce privește costurile și cheltuielile, plus orice impozit care le poate fi imputabil; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamanților pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 21 septembrie 2010, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Președintele adjunct al greffierului APENDIX Dosarul fără nume de caz Data locației introdusă în 29572/08 Turgay c. Turcia 18 iunie 2008 Ali Turgay 55180/08 Düșün c. Turcia 15 octombrie 2008 Cevat Düșün 55427/08 Düșün c. Turcia 22 octombrie 2008 Cevat Düșünün 56294/08 Düșün v. Turcia 10 noiembrie 2008 Cevat Düșün 60443/08 Düșün și alții v. Turcia 1 decembrie 2008 Cevat Düșün, Ragıp Zarakolu, Nurettin Fırat, Ramazan Pekgöz, Șinasi Tur, Güler Özdemir, Bilir Kaya, Cengiz Kapmaz, Bayram Balcı și Memet Ali Çelebi. 61438/08 Düșün și alții v. Turcia 3 decembrie 2008 Cevat Düșün, Ragıp Zarakolu, Nurettin Fırat, Ramazan Pekgöz, Șinasi Tur, Güler Özdemir, Bilir Kaya, Cengiz Kapmaz, Bayram Balcı și Memet Ali Çelebi. [1] Partidul lucrătorilor din Kurdistan, o organizație ilegală.