SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere n 33566/08 prezentată de Ferhat KURU împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 21 septembrie 2010 într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinta Ireneu Cabral Barreto, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsoria, Ișil Karakaș, Kristina Pardalos, judecători și grefier de secțiune Stanley Naismith; Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 9 iulie 2008, După ce a deliberat în acest sens, pronunțând hotărârea următoare, cererea a fost formulată de domnul Ferhat Kuru, un resortisant turc, născut în 1964 și rezident în La 3 mai 2000, un cuplu a depus plângere împotriva lui pentru șantaj, iar a doua zi, poliția a efectuat o percheziție la biroul reclamantului. La 6 mai 2000, presa scrisă a raportat aceste evenimente ca fiind legate de un șantaj legat de înregistrările video ale cuplului. La 30 mai 2000, în urma unei urmăriri disciplinare, reclamantul a fost dat afară din baroul lui Izmir pentru conduita neetică a profesiei. La 6 septembrie 2000, Ordinul Avocaților a infirmat această decizie pe motiv că se stabilise că elementele ilegale aparțineau unui alt avocat care lucrau în aceeași firmă. La 14 septembrie 2000, reclamantul a primit un ordin de la Tribunalul de Poliție din Izmir pentru publicarea unui petic pe aceleași pagini și în aceleași dimensiuni ale zilei de zi. La 7 mai 2001, reclamantul a introdus, de asemenea, o acțiune în despăgubire împotriva celor două zile care au făcut publicațiile în cauză, acțiune de care a fost deranjat. Decizia finală i-a fost notificată la 14 mai 2001. ianuarie 2008 Între timp, la 29 decembrie 2003, reclamantul a obținut din 4 camere ale Tribunalului de Mare Instanță din Izmir sume cu titlu de despăgubire pentru prejudicii materiale și morale în ceea ce privește o acțiune pe care a introdus-o împotriva unui al treilea ziar. Plângerile reclamantului formulate în temeiul articolelor 6 alineatul (1) și 8 din convenție și privind termenul pentru procedura în despăgubire, contradicția dintre primele și a doua hotărâri menționate anterior și încălcarea vieții sale private au fost comunicate guvernului care și-a transmis observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia acestora. Aceste observații au fost adresate reclamantului care a fost invitat să își prezinte observațiile. Scrisoarea grefei a rămas fără răspuns. Printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 15 martie În temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție, Curtea a atras atenția reclamantului asupra faptului că termenul acordat pentru prezentarea observațiilor sale a expirat și că nu a solicitat prelungirea acesteia. În plus, Comisia a precizat că, în temeiul aceluiași articol, poate anula o cerere privind rolul în cazul în care, la fel ca în cazul de față, circumstanțele sugerează că reclamantul nu intenționează să o mențină. Scrisoarea a ajuns bine la reclamantul care nu a răspuns la aceasta. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea [art. 37 alineatul (1) litera (a) din convenție]. În absența unor circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate prin convenție sau prin protocoalele sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 alineatul (1) din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să elimine cererea de rol. Stanley Naismith Françoise Tulkens Grefier Președinte
Requête n
o
33566/08
présentée par Ferhat KURU
contre la Turquie
La Cour européenne des droits de l'homme (deuxième section), siégeant le 21 septembre 2010 en une chambre composée de
:
Françoise Tulkens,
présidente
,
Ireneu Cabral Barreto,
Danutė Jočienė,
András Sajó,
Nona Tsotsoria,
Ișıl Karakaș,
Kristina Pardalos,
juges
,
et de Stanley Naismith,
greffier de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 9
juillet 2008,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
La requête a été introduite par M. Ferhat Kuru, un ressortissant turc, né en 1964 et résidant à İzmir. Il est représenté devant la Cour par M
e
G.
Șerbetman Özkan, avocat à İzmir. Le gouvernement turc («
le
Gouvernement
») est représenté par son agent.
Le requérant est avocat. Le 3 mai 2000, un couple déposa plainte contre lui pour chantage. Le lendemain, la police effectua une perquisition au bureau du requérant. Le 6 mai 2000, la presse écrite relata ces évènements en tant qu'ils se rapportaient à un chantage relatif à des enregistrements vidéo du couple.
Le 30 mai 2000, à l'issue d'une poursuite disciplinaire, le requérant fut rayé du barreau d'Izmir pour conduite contraire à l'éthique de la profession
; des photographies de nu et des fausses pièces d'identité avaient été découvertes à son bureau. Le 6 septembre 2000, l'Ordre des avocats infirma cette décision au motif qu'il avait été établi que les éléments illégaux appartenaient à un autre avocat travaillant dans le même cabinet.
Le 14 septembre 2000, le requérant obtint une injonction du tribunal de police d'Izmir pour la publication d'un correctif sur les mêmes pages et dans les mêmes dimensions des quotidiens.
Le 7 mai 2001, le requérant introduisit aussi un recours en indemnisation contre les deux quotidiens ayant fait les publications en question, recours dont il fut débouté. La décision finale lui fut notifiée le 14
janvier 2008.
Dans l'intervalle, le 29 décembre 2003, le requérant obtint de la 4
e
chambre du tribunal de grande instance d'Izmir des montants à titre de réparation pour dommage matériel et moral quant à un recours qu'il avait introduit contre un troisième journal.
Les griefs du requérant tirés des articles 6 § 1 et 8 de la Convention et concernant le délai de la procédure en indemnisation, la contradiction entre les premier et second jugements susmentionnés ainsi que la violation de sa vie privée ont été communiqués au gouvernement qui a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de ceux-ci. Ces observations ont été adressées au requérant qui a été invité à présenter les siennes. La lettre du greffe est demeurée sans réponse.
Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 15 mars
2010, sur le fondement de l'article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l'attention du requérant sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu'il n'en avait pas sollicité la prolongation. Elle a en outre précisé qu'aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l'espèce, les circonstances donnent à penser que le requérant n'entend pas maintenir celle-ci. La lettre est bien parvenue au requérant qui n'y a pas répondu.
A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n'entend plus maintenir sa requête (article 37 § 1 a) de la Convention). En l'absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu'il ne se justifie plus de poursuivre l'examen de la requête, au sens de l'article 37 § 1 de la Convention.
Il y a donc lieu de rayer l'affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Stanley Naismith
Françoise Tulkens
Greffier
Présidente