AYKON AND AKSOY c. TURQUIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Radiation du rôle
AYKON AND AKSOY c. TURQUIE (CtEDO, 2010)
SECȚIUNEA A DOUA DECIZII RĂSPUNSURI nr. 11866/07, 2430/08 și 5680/08, prezentate de dnii Nuri AYKON și Harun AKSOY, împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se întrunește la 5 octombrie 2010 într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Irene Cabral Barreto, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișul Karakaș, Guido Raimondi, judecători; și a lui Stanley Naismith, grefierul secțiunii, având în vedere cererile sus-menționate depuse la 8 martie 2007, 7 decembrie 2007 și 4 ianuarie 2008, pronunțând decizia următoare, pronunțând procedura de depunere a cererilor de către dnii Nuri Aykon și Harun Aksoy, resortisanți turci, născuți în 1951 și 1974 și rezidenți la Istanbul. Tribunalul de Primă Instană, Tribunalul de Primă Instană, Tribunalul de Primă Instană, Tribunalul de Primă Instană, Tribunalul de Primă Instană, Tribunalul de Primă Instană, Tribunalul de Primă Instană, Tribunalul de Primă Instană, Tribunalul de Primă Instană, Tribunalul de Primă Instană, Tribunalul de Primă Instană, Tribunalul de Primă Instană, Tribunalul de Primă Instană, Tribunalul de Primă Instană, Tribunalul de Primă Instană, Tribunalul de Primă Instană, Tribunalul de Primă Instană, Tribunalul de Primă Instană, Tribunalul de Primă Instană, Tribunalul de Primă Instană, Tribunalul de Primă Instană, Tribunalul de Primă Instană, Tribunalul de Primă Instană, Tribunalul de Primă Instană, Tribunalul de Primă Instană, Tribunalul de Primă Instană, Tribunalul de Primă Instană, Tribunalul de Primă Instană, Tribunalul de Primă Instană, Tribunalul de Primă Instană, Tribunalul de Primă Instană, Tribunalul de Primă Instană, Tribunalul de Primă Instană, Tribunalul de Primă Instană, Tribunalul de Primă Instană, Tribunalul de Primă Instană, Tribunalul de Primă Instană, Tribunalul de Primă Instană, Tribunalul de Primă Instană, Tribunalul de Primă Instană 5680/08 se referă la o altă publicație făcută în 2002 și la noua condamnare a reclamanților de a plăti indemnizații către doi membri ai Curții de Casație. Plângerile reclamanților din art. 10 din Convenție au fost comunicate guvernului care și-a transmis observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia acestora. Aceste observații au fost adresate reclamanților care au fost invitați să le prezinte pe ale lor. În temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție, Curtea a atras atenția reclamanților asupra faptului că termenul care le-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor lor a expirat și că nu au solicitat prelungirea acestora. În plus, Comisia a precizat că, în temeiul aceluiași articol, poate anula o cerere de rol în cazul în care, la fel ca în cazul de față, circumstanțele sugerează că un reclamant nu intenționează să o mențină. Scrisoarea a ajuns bine la reclamanții care nu au răspuns la aceasta. Având în vedere similitudinea faptelor și a obiecțiunilor ridicate de cereri, acestea ar trebui să fie anexate în temeiul articolului 42 alineatul (1) din regulament. În lumina faptelor descrise mai sus, Curtea concluzionează că reclamanții nu mai doresc să își mențină cererile [art. 37 alineatul (1) litera (a) din convenție]. În absența unor circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate prin convenție sau prin protocoalele sale, Curtea consideră că nu mai este justificată continuarea examinării cererilor, în sensul articolului 1 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să se alăture cererilor și să le elimine din rol. Stanley Naismith Françoise Tulkens Grefier Președinte