SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 10125/05 prezentată de Ismet BOZKURT și de alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 26 ianuarie 2010 într-o cameră compusă din Francoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsoria, Ișil Karakaș, judecători și Françoise Elens-Passos; graffière adjunct de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 20 decembrie 2004, după ce a intenționat, pronunță următoarea decizie de procedură Cererea a fost formulată de domnul Dl S. Yildiz, avocat la Gaziantep. Guvernul turc ( (1) Reclamanții s-au plâns în special de întârzierea administrației în executarea hotărârilor judecătorești, precum și de lipsa dobânzilor moratorii în raport cu rata inflației în plățile efectuate de administrație. Cererea a fost comunicată guvernului care și-a transmis observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia acesteia. Aceste observații au fost adresate reclamanților care au fost invitați să le prezinte pe ale lor. Scrisoarea modulului a rămas fără răspuns. Printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 23 iulie 2009, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție, Curtea a atras atenția reclamanților asupra faptului că termenul care le-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor lor a expirat și că nu au solicitat prelungirea acesteia. În plus, Comisia a precizat că, în temeiul aceluiași articol, poate anula o cerere de rol în cazul în care, la fel ca în cazul de față, circumstanțele sugerează că un reclamant nu intenționează să o mențină. Scrisoarea a ajuns bine la reclamanții care nu au răspuns la aceasta. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamanții nu mai doresc să își mențină cererile [art. 37 alineatul (1) litera (a) din convenție]. În absența unor circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate prin convenție sau prin protocoalele sale, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererii în sensul articolului 37 alineatul (1) din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să elimine cererea de rol. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Grefier Adjunct Președinte
Requête n
o
10125/05
présentée par Ismet BOZKURT et autres
contre la Turquie
La Cour européenne des droits de l'homme (deuxième section), siégeant le 26 janvier 2010 en une chambre composée de
:
Françoise Tulkens,
présidente,
Ireneu Cabral Barreto,
Vladimiro Zagrebelsky,
Danutė Jočienė,
András Sajó,
Nona Tsotsoria,
Ișıl Karakaș,
juges,
et de Françoise Elens-Passos,
greffière adjointe de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 20 décembre 2004,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
La requête a été introduite par M. İsmet Bozkurt, M. Ali Bozkurt et M.
Bekir Demir, des ressortissants turcs, nés respectivement en 1952, 1932 et 1951 et résidant à Nizip, Gaziantep. Ils sont représentés devant la Cour par Maître
le Gouvernement
») est représenté par son agent.
Invoquant l'article 6
1.de la Convention et l'article 1 du Protocole n
o
1, les requérants se plaignaient notamment du retard de l'administration dans l'exécution des décisions judiciaires ainsi que de l'insuffisance des intérêts moratoires par rapport au taux d'inflation dans les paiements effectués par l'administration.
La requête a été communiquée au gouvernement qui a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de celle-ci. Ces observations ont été adressées aux requérants qui ont été invités à présenter les leurs. La lettre du Greffe est demeurée sans réponse.
Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 23 juillet 2009, sur le fondement de l'article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l'attention des requérants sur le fait que le délai qui leur était imparti pour la présentation de leurs observations était échu et qu'ils n'en avaient pas sollicité la prolongation. Elle a en outre précisé qu'aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l'espèce, les circonstances donnent à penser qu'un requérant n'entend pas maintenir celle-ci. La lettre est bien parvenue aux requérants qui n'y ont pas répondu.
A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que les requérants n'entendent plus maintenir leurs requêtes (article 37 § 1 a) de la Convention). En l'absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu'il ne se justifie plus de poursuivre l'examen de la requête, au sens de l'article 37 § 1 de la Convention.
Il y a donc lieu de rayer l'affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Françoise Elens-Passos
Françoise Tulkens
Greffière adjointe
Présidente