BOZKURT c. TURQUIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 10122/05 prezentată de Muhyettin BOZKURT împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 26 ianuarie 2010 într-o cameră compusă din Françoise Tosokens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsoria, Ișil Karakaș, judecători și Françoise Elens-Passos; graffière adjunct de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 20 decembrie 2004, după ce a intenționat aceasta, pronunță decizia următoare PROCEDURA Cererea a fost formulată de domnul Muhyettin Bozkurt, un resortisant turc, născut în 1947 și rezident în Gaziantep. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul S. Yildiz, avocat la Gaziantep. Guvernul turcian ( A se vedea, de asemenea, art. 6 alineatul (1) din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul se plângea în special de întârzierea administrației în executarea hotărârilor judecătorești pronunțate în cadrul a trei proceduri judiciare, precum și de lipsa intereselor moratorii în raport cu rata inflației în plățile efectuate de administrație. Cererea a fost comunicată guvernului care și-a transmis observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia acesteia. Aceste observații au fost adresate reclamantului care a fost invitat să își prezinte observațiile. Scrisoarea modulului a rămas fără răspuns. Prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire din 23 iulie 2009, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea a atras atenția reclamantului asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale a fost mai scurt și că nu a solicitat prelungirea. În plus, Comisia a precizat că, în termenii aceluiași articol, ar putea elimina o cerere din rol atunci când, ca și în cazul de față, circumstanțele sugerează că reclamantul nu intenționează să o mențină. Scrisoarea a ajuns bine la reclamantul care nu a răspuns la aceasta. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție]. În absența unor circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens adjunct președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

10122/05

présentée par Muhyettin BOZKURT

contre la Turquie

La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 26 janvier 2010 en une chambre composée de

:

Françoise Tulkens,

présidente,

Ireneu Cabral Barreto,

Vladimiro Zagrebelsky,

Danutė Jočienė,

András Sajó,

Nona Tsotsoria,

Ișıl Karakaș,

juges,

et de Françoise Elens-Passos,

greffière adjointe de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 20 décembre 2004,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

PROCÉDURE

La requête a été introduite par M

e

Muhyettin Bozkurt, un ressortissant turc, né en 1947 et résidant à Gaziantep. Il est représenté devant la Cour par M

e

M.S. Yildiz, avocat à Gaziantep. Le gouvernement turc («

le Gouvernement

») est représenté par son agent.

Invoquant l’article 6

o

1, le requérant se plaignait notamment du retard de l’administration dans l’exécution des décisions judiciaires rendues dans le cadre de trois procédures judiciaires, ainsi que de l’insuffisance des intérêts moratoires par rapport au taux d’inflation dans les paiements effectués par l’administration.

La requête a été communiquée au gouvernement qui a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de celle-ci. Ces observations ont été adressées au requérant qui a été invité à présenter les siennes. La lettre du Greffe est demeurée sans réponse.

Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 23 juillet 2009, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l’attention du requérant sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’il n’en avait pas sollicité la prolongation. Elle a en outre précisé qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser que le requérant n’entend pas maintenir celle-ci. La lettre est bien parvenue au requérant qui n’y a pas répondu.

EN DROIT

A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête (article 37 § 1 a) de la Convention). En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention.

Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Françoise Elens-Passos

Françoise Tulkens

Greffière adjointe

Présidente