PAPPNÉ TAKÁCS v. HUNGARY

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 39095/04, de către Klára TAKÁCS împotriva Ungariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a doua), care a stat la 15 mai 2007 ca secțiune compusă din: dna Tulkens Președintele A.B. Baka Cabral Barreto Türmen dna Mularoni Jočienė Popović, judecători și dna Dollé, grefierul de secțiune, având în vedere cererea depusă la 8 septembrie 2004, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile în răspunsul prezentat de solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Faptele Reclamantul, dna Klára Takács, este un cetățen maghiar care s-a născut în 1951 și locuiește în Tárnok. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dl Heged , un avocat practicant în Budapesta. Guvernul maghiar („Guvernul”) a fost reprezentat de dl L. Höltzl, agent, Ministerul Justiției și Execuției Legii. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 27 mai 1992 au fost inițiate proceduri penale împotriva reclamantului. La 19 iulie 1994, Procurorul public din Budapesta a preferat un proiect de lege de acuzare, acuzarea reclamantului de fraudă și falsificarea documentelor. După numeroase audieri, la 9 ianuarie 2002, Curtea Centrală de Pest a achitat reclamantul. La 12 noiembrie 2002, Curtea Regională de Budapesta a anulat această decizie și a trimis cazul la tribunalul de primă instanță. În reluarea procedurii, s-au desfășurat mai multe audieri. La 7 septembrie 2005, Curtea de District a achitat din nou reclamantul. Această hotărâre a fost confirmată de Curtea Regională la 29 septembrie 2006. COMPLAINTA Reclamantul s-a plâns inițial în temeiul articolului 6 1 din Convenție cu privire la durata procedurii. HOTĂRÂREA Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Ungariei propune să plătească ex gratie 12.000 de euro doamnei Klára Takács în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea a primit, de asemenea, următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Ungariei sunt dispus să-mi plătească ex grație suma de 12.000 de euro, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Ungariei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Prin urmare, art. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine cererea din lista sa de cazuri. Președintele grefierului Dolle Tulkens

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 39095/04

by Klára TAKÁCS

against Hungary

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on

15 May 2007 as a Chamber composed of:

Mrs

F.

Tulkens

,

President

,

Mr

A.B.

Baka

,

Mr

I.

Cabral Barreto

,

Mr

R.

Türmen

,

Mrs

A.

Mularoni

,

Ms

D.

Jočienė

,

Mr

D.

Popović,

judges

,

and Mrs

S.

Dollé

,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 8 September 2004,

Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Ms Klára Takács, is a Hungarian national who was born in 1951 and lives in Tárnok. She was represented before the Court by Mr

L.

Hegedűs, a lawyer practising in Budapest. The Hungarian Government (“the Government”) were represented by Mr L. Höltzl, Agent, Ministry of Justice and Law Enforcement.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 27 May 1992 criminal proceedings were instituted against the applicant. On 19 July 1994 the Budapest Public Prosecutor’s Office preferred a bill of indictment, charging the applicant with fraud and the forgery of documents.

After numerous hearings, on 9 January 2002 the Pest Central District Court acquitted the applicant. On 12 November 2002 the Budapest Regional Court quashed this decision and remitted the case to the first-instance court.

In the resumed proceedings, several hearings were held. On 7 September 2005 the District Court again acquitted the applicant. This judgment was confirmed by the Regional Court on 29 September 2006.

COMPLAINT

The applicant originally complained under Article 6

§

1 of the Convention about the length of the proceedings.

THE LAW

The Court received the following declaration from the Government:

“I declare that the Government of Hungary offer to pay

ex gratia

12,000 euros to Ms

Klára Takács with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into the national currency at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

The Court also received the following declaration signed by the applicant:

“I note that the Government of Hungary are prepared to pay me

ex gratia

the sum of 12,000 euros with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into the national currency at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

I accept the proposal and waive any further claims against Hungary in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.”

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention).

Accordingly, Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

S.

Dollé

F.

Tulkens

Registrar

President