SECȚIUNEA A DOUA DECIZII RĂSPUNSURI nr. 20247/06, 42907/06 și 36681/08, prezentate de dl Hüsnü TUNA, împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 5 octombrie 2010 într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișul Karakaș, Guido Raimondi, judecători, și Stanley Naismith; grefier de secțiune, având în vedere cererile menționate mai sus introduse la 8 mai 2006, la 22 septembrie 2006 și, respectiv, la 20 mai 2008, pronunțând hotărârea următoare, pronunțând procedura Următoarele cereri au fost depuse de domnul Hüsnü Tuna, un resortisant turc, născut în 1954 și rezident în În 2002, într-o comunicare către presă, reclamantul a criticat 8 Camera Curții de Casație care infirmase achitarea unui jurnalist. Trei membri ai Curții de Casație au introdus acțiuni în despăgubire pentru calomnie împotriva reclamantului, precum și împotriva proprietarului și redactorului șef al cotidianului care publicaseră în două articole extrase din comunicare. Octombrie 2005, reclamantul și ceilalți inculpați au fost condamnați să plătească în solidar despăgubiri persoanelor interesate. Faptele cererii nr 36681/08 se pot rezuma după cum urmează: Mai 2006, după un atac armat asupra Consiliului de Stat și uciderea unuia dintre membrii săi, un judecător din aceeași jurisdicție, T. Ç., a făcut o comunicare presei și a anunțat că atacul a fost efectuat ca represalii la decizia Consiliului de Stat care confirmă interzicerea portului eșarfei islamice în universități. La 24 mai 2006, reclamantul a făcut o nouă comunicare presei în numele Asociației juriștilor, în care a invitat în special T. Ç. să demisioneze, deoarece a considerat că declarațiile sale sunt incompatibile cu funcțiile de judecător. În urma recursului în despăgubire introdus de T.A., reclamantul a fost condamnat de Tribunalul de Mare Instanță din Ankara să plătească judecătorului despăgubirile. Această hotărâre a fost confirmată la 6 decembrie 2007 de Curtea de Casație. Plângerile reclamantului, întemeiate pe art. 10 din convenție, au fost comunicate guvernului care și-a transmis observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia acestora. Aceste observații au fost adresate reclamantului care a fost invitat să își prezinte observațiile. Scrisoarea grefei a rămas fără răspuns. printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 26 februarie În temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție, Curtea a atras atenția reclamantului asupra faptului că termenul acordat pentru prezentarea observațiilor sale a expirat și că nu a solicitat prelungirea acesteia. În plus, Comisia a precizat că, în temeiul aceluiași articol, poate anula o cerere privind rolul în cazul în care, la fel ca în cazul de față, circumstanțele sugerează că reclamantul nu intenționează să o mențină. Scrisoarea a ajuns bine la reclamantul care nu a răspuns la aceasta. Având în vedere similitudinea faptelor și a obiecțiunilor ridicate de cereri, acestea ar trebui să fie anexate în temeiul articolului 42 alineatul (1) din regulament. În lumina faptelor descrise mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererile [art. 37 alineatul (1) litera (a) din convenție]. În absența unor circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate de convenție sau de protocoalele sale, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererilor, în sensul articolului 1 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să se alăture cererilor și să le elimine din rol. Stanley Naismith Françoise Tulkens Grefier Președinte
Requêtes n
os
20247/06, 42907/06 et 36681/08,
présentées par M. Hüsnü TUNA,
contre la Turquie
La Cour européenne des droits de l'homme (deuxième section), siégeant le 5 octobre 2010 en une chambre composée de
:
Françoise Tulkens,
présidente,
Ireneu Cabral Barreto,
Danutė Jočienė,
Dragoljub Popović,
András Sajó,
Ișıl Karakaș,
Guido Raimondi,
juges,
et de Stanley Naismith,
greffier de section,
Vu les requêtes susmentionnées introduites respectivement le 8
mai 2006, le 22 septembre 2006 et le 20 mai 2008,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Les requêtes ont été introduites par M. Hüsnü Tuna, un ressortissant turc, né en 1954 et résidant à İstanbul. Il est représenté devant la Cour par M
e
S.
Kar, avocat à İstanbul. Le gouvernement turc («
le Gouvernement
») est représenté par son agent.
Les faits des deux premières requêtes, n
os
20247/06 et 42907/06, peuvent se résumer comme suit
: en 2002, dans une communication à la presse, le requérant critiqua la 8
e
chambre de la Cour de cassation qui avait infirmé l'acquittement d'un journaliste. Trois membres de la Cour de cassation introduisirent des recours en indemnisation pour diffamation contre le requérant ainsi que contre le propriétaire et le rédacteur en chef du quotidien qui avaient publié dans deux articles des extraits de la communication. Le 6
octobre 2005, le requérant et les autres défendeurs furent condamnés à verser solidairement des indemnités aux intéressés.
Les faits de la requête n
o
36681/08 peuvent se résumer comme suit
: Le 17
mai 2006, après une attaque à main armée au Conseil d'Etat et le meurtre d'un de ses membres, un juge de la même haute juridiction, T.Ç., fit une communication à la presse et annonça que l'attaque avait été réalisée en représailles à la décision du Conseil d'Etat confirmant l'interdiction du port du foulard islamique dans les universités.
Le 24 mai 2006, le requérant fit une nouvelle communication à la presse au nom de l'Association des juristes, dans laquelle il invitait notamment T.Ç. à démissionner car il considérait ses propos incompatibles avec les fonctions de juge. A l'issue du recours en indemnisation pour diffamation introduit par T.Ç., le requérant fut condamné par le tribunal de grande instance d'Ankara à verser au juge des indemnités. Ce jugement fut confirmé le 6 décembre 2007 par la Cour de cassation.
Les griefs du requérant, tirés de l'article 10 de la Convention, ont été communiqués au gouvernement qui a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de ceux-ci. Ces observations ont été adressées au requérant qui a été invité à présenter les siennes. La lettre du greffe est demeurée sans réponse.
Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 26
février
2010, sur le fondement de l'article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l'attention du requérant sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu'il n'en avait pas sollicité la prolongation. Elle a en outre précisé qu'aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l'espèce, les circonstances donnent à penser que le requérant n'entend pas maintenir celle-ci. La lettre est bien parvenue au requérant qui n'y a pas répondu.
Au vu de la similitude des faits et griefs soulevés par les requêtes, il y a lieu de les joindre en vertu de l'article 42 § 1 du règlement.
A la lumière des faits décrits ci-dessus, la Cour conclut que le requérant n'entend plus maintenir ses requêtes (article 37 § 1 a) de la Convention). En l'absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu'il ne se justifie plus de poursuivre l'examen des requêtes, au sens de l'article
37
§
1 de la Convention.
Il y a donc lieu de les rayer du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité,
Décide
de joindre les requêtes et de les rayer du rôle.
Stanley Naismith
Françoise Tulkens
Greffier
Présidente