ASOCIATIA PENTRU LICHIDAREA CONSECINTELOR PACTULUI MOLOTOV-RIBBENTROP v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova

Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (

justice.gov.md

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (

justice.gov.md

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (

justice.gov.md

). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

SECȚIA A PATRA

DECIZIE

Cererea nr. 32118/06

ASOCIAȚIA CETATENEASCĂ PENTRU LICHIDAREA CONSECINȚELOR PACTULUI MOLOTOV-RIBBENTROP

contra Moldovei

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Patra), statuînd la 2

noiembrie 2010 într-o Cameră compusă din:

Nicolas Bratza,

Președinte,

Lech Garlicki,

David Thór Björgvinsson,

Ján Šikuta,

Mihai Poalelungi,

Nebojša Vučinić,

Vincent Anthony de Gaetano,

judecători

și Fatoș Aracı,

Grefier Adjunct al Secției,

Examinînd cererea nominalizată depusă la 14 iulie 2006,

Avînd în vedere declarația înaintată de Guvernul respondent la 4 august 2010 cu solicitarea de a radia cererea de pe rol și replica organizației reclamante la acea declarație,

Deliberînd, decide următoarele:

ÎN FAPT

Organizația reclamantă „Asociația pentru Lichidarea Consecințelor Pactului Molotov-Ribbentrop” este o organizație non-guvernamentală din Moldova. Aceasta a fost reprezentată în fața Curții de dl V. Moga, avocat cu practică în Chișinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de Agentul său, dl. V. Grosu.

Organizația reclamantă militează pentru eradicarea consecințelor tratatului Molotov-Ribbentrop, încheiat între Uniunea Sovietică și Germania nazistă în 1939 în conformitate cu care,

inter alia

, teritoriul actual al Republicii Moldova a fost separat de România și anexat la Uniunea Sovietică.

La 14 noiembrie 2005, organizația reclamantă a solicitat Consiliului municipal Chișinău autorizarea organizării unei întruniri pașnice în piața din centrul municipiului Chișinău, a cărei desfășurare era preconizată pentru 1 decembrie 2005, precum și a unui marș din piață către cimitirul eroilor Armatei Române, pentru a comemora cea de-a optzeci și șaptea aniversare de la unirea principatelor românești din 1 decembrie 1918.

La 25 noiembrie 2005, Consiliul municipal Chișinău a autorizat o întrunire în fața monumentului victimelor represiunilor politice, care este amplasat vizavi de Gara Feroviară Centrală, și un marș tur-retur la cimitirul eroilor Armatei Române. Consiliul Municipal nu a oferit motive pentru schimbarea locului manifestației și a marșului.

La o dată nespecificată organizația reclamantă a contestat decizia Consiliului municipal în instanța de judecată și a susținut,

inter alia

, că schimbarea locului de desfășurare a întrunirii preconizate și a marșului de către Consiliul municipal era ilegală și că Consiliul municipal nu a motivat această decizie.

La 7 decembrie 2005, Curtea de Apel Chișinău a respins acțiunea organizației reclamante și a considerat ca fiind legală schimbarea locului de desfășurare a întrunirii ordonată de Consiliul municipal. Organizația reclamantă a atacat cu recurs.

La 2 martie 2006, Curtea Supremă de Justiție a respins recursul pe motiv că decizia Consiliul municipal de a schimba locul de desfășurare a întrunirii a fost legală și a menționat că Consiliul municipal era obligat să motiveze doar în cazul deciziei de a refuza autorizarea unei manifestații.

PLÎNGERI

Organizația reclamantă a susținut că în speță a avut loc o violare a drepturilor sale garantate de articolele 6, 10 și 11 din Convenție.

ÎN DREPT

La 4 august 2010, Guvernul a informat Curtea despre propunerea sa de a formula o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunilor ridicate prin cerere. Guvernul a recunoscut încălcarea dreptului organizației reclamante garantat de articolul 11 din Convenție și s-a angajat să plătească organizației reclamante suma globală de 3,023 euro (EUR). Această sumă urmează fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei adoptate de Curte în conformitate cu articolul 37 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În caz de neachitare a acestei sume în termen de trei luni, Guvernul sa obligat să plătească o dobîndă simplă, calculată de la expirarea acestui termen și pînă la data plății, la o rată egală cu rata minimă de împrumut a Băncii Centrale Europene pe durata perioadei de întîrziere plus trei procente. Guvernul a solicitat Curții să radieze cererea de pe rol în conformitate cu articolul 37 din Convenție.

Prin scrisoarea din 17 septembrie 2010, reprezentantul organizației reclamante și-a exprimat opinia că declarația unilaterală Guvernului nu ar trebui să fie acceptată de către Curte, fără a-i permite să prezinte comentarii cu privire la propunerea Guvernului sau pentru a explica poziția sa.

Curtea notează că articolul 37 al Convenției prevede că, la orice etapă a procedurii, acesta poate decide radierea unei cereri din lista cauzelor sale cînd circumstanțele o determină la una dintre concluziile specificate la literele (a), (b) sau ( c) din paragraful 1 din articolul respectiv. Articolul 37 § 1 (c) permite Curții de a radia o cauză din lista sa, în special, în cazul în care:

“din orice alt motiv constatat de Curte, continuarea examinării cererii nu se mai justifică”.

Articolul

37 § 1

in fine

include prevederea că:

“Totuși, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și prin Protocoalele sale o impune.”

De asemenea, Curtea notează că, în anumite circumstanțe, aceasta poate radia o cerere sau o parte a acesteia în conformitate cu articolul 37 § 1 (c) din Convenție în baza unei declarații unilaterale a Guvernului reclamat, chiar și în cazul în care reclamantul dorește ca examinarea cauzei să continue. În acest sens, Curtea va examina cu atenție declarația în lumina principiilor evidențiate de jurisprudența sa, în particular hotărîrea

Tahsin Acar

(a se vedea

Tahsin Acar v. Turcia

, [GC], nr.

26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI, și

Melnic v. Moldova

, nr. 6923/03, §§

22-25, 14 noiembrie 2006).

Avînd în vedere natura celor recunoscute în declarația unilaterală a Guvernului și mărimea compensației propuse de către Guvern, care poate fi considerată rezonabilă în comparație cu cele acordate de Curte în cauze similare (a se vedea

Roșca și alții v. Moldova

, nr. 25230/02, 25203/02, 27642/02, 25234/02 și 25235/02, § 49, 27 martie 2008;

Russu v. Moldova

, nr. 7413/05, § 32, 13 noiembrie 2008), Curtea consideră că nu se mai justifică examinarea în continuare a cererii (Articolul 37 § 1 (c)) (a se vedea, principiile relevante,

Tahsin Acar

, citat mai sus, și

Meriakri v. Moldova

((radiere de pe rol), nr. 53487/99, 1 martie 2005)).

Curtea notează că, într-un număr de cauze, aceasta a specificat natura și dimensiunea obligațiilor impuse Statului reclamat cu referire la libertatea de întrunire (a se vedea, printre altele,

Partidul Popular Creștin Democrat v. Moldova (nr. 2)

, nr. 25196/04) 2 februarie 2010 și

Hyde Park și alții v. Moldova

, nr. 33482/06, 31 martie 2009) și nu constată careva motive pentru a reitera considerațiile sale într-o nouă hotărîre.

În măsura în care cererea se referă la plîngerile organizației reclamante, înaintate în temeiul articolelor 6 și 10 din Convenție, Curtea consideră că acestea nu ridică chestiuni distincte de cele invocate în conformitate cu articolul 11 și sunt acoperite în mod adecvat de recunoașterea Guvernului, precum și valoarea compensației propuse (a se vedea

Partidul Popular Creștin Democrat v. Moldova

, nr. 28793/02, § 79, ECHR 2006 II).

În lumina tuturor aprecierilor de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum acestea sunt definite în Convenție și Protocoalele sale, nu solicită examinarea în continuare a cererii (Articolul 37 § 1

in fine

).

Prin urmare, aceasta urmează a fi radiată de pe rol.

Din aceste considerente, Curtea în unanimitate

Ia act

de conținutul declarației Guvernului reclamat și de modalitățile asigurării respectării angajamentelor menționate în aceasta;

Decide

să radieze cererea de pe rol în conformitate cu articolul 37§ 1 (c) din Convenție.

Fatoș Aracı

Nicolas Bratza

Grefier Adjunct

Președinte