CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 12218/05 de Maisa COGAN împotriva Moldovei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Catrică Secțiune), care a stat la 2 noiembrie 2010 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Mihai Poalelungi, Nebojša Vučinić, Vincent Anthony de Gaetano, judecători și Fatoș Aracı, secretar adjunct al secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 22 martie 2005, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 8 iunie 2010, care solicită Curții să elimine cererea din lista cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Maisa Cogan, este un național israelian născut în 1949 și locuiește în Holon. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dl Druța, un avocat practicant în Chișinău. Guvernul moldovenesc („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl V. Grosu. La 7 octombrie 2004, reclamantul a călătorit cu aer de la Chișinău către Israel. Vamalul aeroportului a găsit în poșeta ei o sumă de 461 de dolari americani (USD), pe care nu o declarase. Banii au fost confiscați și reclamantul a fost amendat cu 60 de lei moldoveni (MDL). La o dată neespecificată, reclamantul a contestat în instanță decizia Departamentului Vamal privind confiscarea banilor și a amenzii. La 1 decembrie 2004, Curtea de District Botanica a examinat cazul în absența reclamantului și a respins-o ca fiind nefondată. Hotărârea a fost finală și nu a putut fi contestată. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție și a susținut că procedura este nedreaptă deoarece nu a fost informată cu privire la ședință. După comunicarea prezentei cereri către Guvernul contestat, reclamantul a prezentat observații cu privire la admisibilitatea și fondurile cauzei solicitând Curții să constate că a existat o încălcare a articolului 6 din Convenție. Ea nu a prezentat niciun argument în temeiul articolului 41 din Convenție. La 8 iunie 2010, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunilor formulate de cerere. Textul scrisorii acestora la Curte se citește după cum urmează: „Auând în vedere jurisprudența Curții din Ziliberberg c. Moldova (nr. 61821/00, 1 februarie 2005) și Rusu c. Moldova (n. 3479/04, 15 ianuarie 2008) Guvernul recunoaște că a existat o încălcare a drepturilor reclamantului garantate de art. 6 § 1 din Convenție, deoarece nu a fost convocată să apară la Tribunalul de district Botanica pentru audierea la 1 decembrie 2004. Având în vedere faptul că reclamantul nu a prezentat reclamații pentru satisfacție echitabilă, Guvernul consideră că nu a intenționat să utilizeze dispozițiile articolului 41 din Convenție. Având în vedere recunoașterea Guvernului că există o încălcare a art. 6 din Convenție, solicităm Curtea să ia act de prezenta declarație și să pună în aplicare prezenta cerere din lista cazurilor sale.” Reclamantul nu a formulat comentarii cu privire la declarația Guvernului. Curtea remarcă că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c). art. 37 § (c) permite Curtea să scoată un caz din lista sa, în special în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat continuarea examinării cererii”. art. 37 § 1 în amendă include prevederea că: „Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile în cauză.” Curtea constată, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) din Convenție pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia , [GC] , nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI și Melnic c. Moldova , nr. 6923/03, §§ 22-25, 14 noiembrie 2006). având în vedere natura admiterilor conținute în declarația unilaterală a Guvernului din 8 iunie 2010 și în concluziile din Ziliberberg c. Moldova (citat mai sus), precum și faptul că reclamantul nu a prezentat observații în ceea ce privește o justă satisfacție, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 litera (c)) (a se vedea, pentru principiile relevante, Tahsin Acar , citat mai sus, și Meriakri c. Moldova ((striking off), nr. 53487/99, 1 martie 2005)). Având în vedere toate considerațiile de mai sus, Curtea este convinsă că respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și în Protocolurile sale, nu impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, aceaceasta ar trebui eliminată din listă. Din aceste motive, Curtea ia notă în unanimitate: a termenilor declarației guvernului contestat; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului
Application no. 12218/05
by Maisa COGAN
against Moldova
The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 2
November 2010 as a Chamber composed of:
Nicolas Bratza,
President,
Lech Garlicki,
David Thór Björgvinsson,
Ján Šikuta,
Mihai Poalelungi,
Nebojša Vučinić,
Vincent Anthony de Gaetano,
judges,
and Fatoș Aracı,
Deputy Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 22 March 2005,
Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 8 June 2010 requesting the Court to strike the application out of the list of cases,
Having deliberated, decides as follows:
The applicant, Ms Maisa Cogan, is an Israeli national who was born in 1949 and lives in Holon. She was represented before the Court by Mr
B.
Druță, a lawyer practising in Chișinău. The Moldovan Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr V. Grosu.
On 7 October 2004 the applicant travelled by air from Chișinău to Israel. The airport customs found in her purse an amount of 461 United States Dollars (USD), which she had failed to declare. The money was confiscated and the applicant was fined 60 Moldovan lei (MDL).
On an unspecified date the applicant challenged in court the decision of the Customs Department concerning the confiscation of the money and the fine.
On 1 December 2004 the Botanica District Court examined the case in the applicant’s absence and dismissed it as unfounded. The judgment was final and could not be challenged.
The applicant complained under Article 6 of the Convention and argued that the proceedings were unfair because she was not informed about the hearing.
After the communication of the present application to the respondent Government, the applicant submitted observations on the admissibility and merits of the case requesting the Court to find that there had been a breach of Article 6 of the Convention. She did not submit any claims under Article
41 of the Convention.
On 8 June 2010 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by the application. The text of their letter to the Court reads as follows:
“Having regard to the Court’s case-law in
Ziliberberg v. Moldova
(no. 61821/00, 1
February 2005) and in
Rusu v. Moldova
(no. 3479/04, 15 January 2008) the Government acknowledge that there was an infringement of the applicant’s rights guaranteed by Article 6 § 1 of the Convention because she had not been summoned to appear before the Botanica District Court for the hearing on 1 December 2004.
Bearing in mind the fact that the applicant did not submit any claims for just satisfaction the Government considers that she did not intend to make use of the provisions of Article 41 of the Convention.
In view of the Government’s acknowledgement of the existence of a breach of Article 6 of the Convention, we kindly request the Court to take note of the present declaration and to strike the present application out of its list of cases.”
The applicant did not comment on the Government’s declaration.
The Court notes that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article
37 §
1
(c) enables the Court to strike a case out of its list in particular if:
“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
Article 37 § 1
in fine
includes the proviso that:
“However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.”
The Court also notes that under certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1 (c) of the Convention on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued. To this end, the Court will examine the declaration carefully in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the
Tahsin Acar
judgment (see
Tahsin Acar v.
Turkey
, [GC], no.
26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI, and
Melnic v.
Moldova
, no.
6923/03, §§
22-25, 14 November 2006).
Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s unilateral declaration of 8 June 2010 and to the findings in
Ziliberberg v. Moldova
(cited above), as well as to the fact that the applicant did not submit observations in respect of just satisfaction, the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1 (c)) (see, for the relevant principles,
Tahsin Acar
, cited above, and
Meriakri v. Moldova
((striking out), no. 53487/99, 1
March
2005)).
In the light of all the above considerations, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1
in fine
).
Accordingly it should be struck out of the list.
For these reasons, the Court unanimously:
Takes note
of the terms of the respondent Government’s declaration;
Decides
to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.
Fatoș Aracı
Nicolas Bratza
Deputy Registrar
President