GROSU v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova

Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (

justice.gov.md

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (

justice.gov.md

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (

justice.gov.md

). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

SECȚIA A PATRA

DECIZIE

Cererea nr. 36170/05

Victor GROSU

contra Moldovei

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Patra), statuînd la 2 noiembrie 2010 într-o Cameră compusă din:

Nicolas Bratza,

Președinte,

Lech Garlicki,

David Thór Björgvinsson,

Ján Šikuta,

Mihai Poalelungi,

Nebojša Vučinić,

Vincent Anthony de Gaetano,

judecători,

și Fatoș Aracı,

Grefier Adjunct al Secției,

Examinînd cererea nominalizată depusă la 26 septembrie 2005,

Avînd în vedere declarația înaintată de Guvernul reclamat la 7 iunie 2010 cu solicitarea de a radia cererea de pe rol și replica reclamantului la acea declarație,

Deliberînd, decide următoarele:

ÎN FAPT

Reclamantul, dl Victor Grosu, este cetățean al Republicii Moldova, născut în 1972 și la moment este deținut într-o instituție penitenciară din Cricova. El a fost reprezentat în fața Curții de dna

E. Grosu. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de Agentul său, dl. V. Grosu.

În prezent, reclamantul execută pedeapsa cu închisoare în mărime de douăzeci de ani. În perioada începînd cu septembrie 2003 și pînă la momentul depunerii prezentei cereri, reclamantul a fost deținut în Izolatorul de detenție preventivă al Comisariatului de poliție din Ialoveni și în Penitenciarul nr. 3 Chișinău

[1]

. Potrivit reclamantului, condițiile sale de detenție au atins nivelul unui tratament inuman și degradant. În particular, celulele erau suprapopulate și deținuții erau nevoiți să doarmă pe rînd. Celulele erau murdare și infestate de paraziți. Alimentația era neadecvată și deținuții nu au fost asigurați cu asistență medicală corespunzătoare.

Reclamantul s-a plîns de condițiile precare din detenție către mai multe autorități ale Statului, inclusiv Procuraturii Generale.

Pe parcursul procesului penal, reclamantul a fost asistat de un avocat numit din oficiu. Potrivit reclamantului, activitatea avocatului a fost ineficientă și nu i-a fost oferit asistență juridică adecvată.

La o dată nespecificată, reclamantul ar fi solicitat administrației penitenciarului mai multe cărți din domeniul juridic, cum ar fi, Codul de procedură penală, Codul penal și altele. Avînd în vedere că administrația penitenciarului ar fi refuzat să-i ofere aceste cărți, el s-a plîns către mai multe autorități ale Statului. Reclamantul nu a inițiat careva acțiuni civile.

PLÎNGERI

ÎN DREPT

Plîngerea înaintată conform articolului 3 din Convenție

La 7 iunie 2010, Guvernul a informat Curtea despre propunerea sa de a face o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunilor ridicate prin cerere. Guvernul a recunoscut încălcarea dreptului reclamantului garantat de articolul 3 din Convenție și s-a angajat să plătească reclamantului suma globală de 3,000 euro (EUR). Această sumă urmează fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei adoptate de Curte în conformitate cu articolul 37 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În caz de neachitare a acestei sume în termen de trei luni, Guvernul sa obligat să plătească o dobîndă simplă, calculată de la expirarea acestui termen și pînă la data plății, la o rată egală cu rata minimă de împrumut a Băncii Centrale Europene pe durata perioadei de întîrziere plus trei procente. Guvernul a solicitat Curții să radieze cererea de pe rol în conformitate cu articolul 37 din Convenție.

Prin scrisoarea din 7 septembrie 2010, reclamantul și-a exprimat opinia precum că declarația unilaterală a Guvernului nu ar trebui să fie acceptată de către Curte, deoarece suma propusă de Guvern a fost insuficientă.

Curtea notează că articolul 37 al Convenției prevede că, la orice etapă a procedurii, acesta poate decide radierea unei cereri din lista cauzelor sale cînd circumstanțele o determină la una dintre concluziile specificate la literele (a), (b) sau ( c) din paragraful 1 din articolul respectiv. Articolul 37 § 1 (c) permite Curții de a radia o cauză din lista sa, în special, în cazul în care:

“din orice alt motiv constatat de Curte, continuarea examinării cererii nu se mai justifică”.

Articolul

37 § 1

in fine

include prevederea că:

“Totuși, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și prin Protocoalele sale o impune.”

De asemenea, Curtea notează că, în anumite circumstanțe, aceasta poate radia o cerere sau o parte a acesteia în conformitate cu articolul 37 § 1 (c) din Convenție în baza unei declarații unilaterale a Guvernului reclamat, chiar și în cazul în care reclamantul dorește ca examinarea cauzei să continue. În acest sens, Curtea va examina cu atenție declarația în lumina principiilor evidențiate de jurisprudența sa, în particular hotărîrea

Tahsin Acar

(a se vedea

Tahsin Acar v. Turcia

, [GC], nr.

26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI, și

Melnic v. Moldova

, nr. 6923/03, §§

22-25, 14 noiembrie 2006).

Avînd în vedere natura celor recunoscute în declarația unilaterală a Guvernului din 7 iunie 2010 și mărimea compensației propuse de către Guvern, care poate fi considerată rezonabilă în comparație cu cele acordate de Curte în cauze similare (a se vedea

Ostrovar v. Moldova

, nr. 35207/03, § 118, 13 septembrie 2005 și

Becciev v. Moldova

, nr. 9190/03, § 85, 4

octombrie 2005), Curtea consideră că nu se mai justifică examinarea în continuare a acestui capăt de cerere (Articolul 37 § 1 (c)) (a se vedea, principiile relevante,

Tahsin Acar

, citat mai sus, și

Meriakri v. Moldova

((radiere de pe rol), nr. 53487/99, 1 martie 2005)). În același timp, Curtea atrage atenție corespunzătoare asupra faptului că chestiunile ridicate de prezenta cerere sînt similare celor examinate în cauza

Ostrovar

(citată mai sus) și nu constată careva motive pentru a reitera considerațiile sale într-o nouă hotărîre.

În lumina tuturor aprecierilor de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum acestea sunt definite în Convenție și Protocoalele sale, nu solicită examinarea în continuare a acestui capăt de cerere (Articolul 37 § 1

in fine

).

Prin urmare, acesta urmează a fi radiat de pe rol.

Restul plîngerilor

În măsura în care cererea se referă la plîngerea reclamantului, înaintată în temeiul articolului 6 din Convenție, și dacă se admite că reclamantul a epuizat toate remediile naționale disponibile, Curtea notează că reclamantul a omis să argumenteze această plîngere. Cu referire la plîngerea înaintată conform articolului 10 din Convenție, Curtea o consideră ca fiind neîntemeiată, or circumstanțele cauzei nu relevă vreo ingerință în drepturile reclamantului garantate de articolul respectiv.

Prin urmare, această parte a cererii este vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și urmează a fi respinsă în conformitate cu articolul 35 § 4 din Convenție.

Din aceste considerente, Curtea în unanimitate

Ia act

de conținutul declarației Guvernului reclamat privind plîngerea reclamantului înaintată conform articolului 3 din Convenție și de modalitățile asigurării respectării angajamentelor menționate în aceasta;

Decide

să radieze cererea de pe rol în măsura în care se referă la plîngerea menționată mai sus;

Declară

inadmisibil restul cererii.

Fatoș Aracı

Nicolas Bratza

Grefier Adjunct

Președinte

[1]

Actualmente Penitenciarul nr. 13 din Chișinău (nota traducătorului)