CASE OF MUMINOV v. RUSSIA

RESPONDENT

RUS

HOTĂRÂRE

04.11.2010

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Non-pecuniary damage - award

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF MUMINOV v. RUSSIA (CtEDO, 2010)

HUDOC · oficial

Următoarele fapte au fost stabilite în hotărârea principală: „38. Potrivit reprezentantului reclamantului în fața Curții, reclamantul a fost refuzat să fie reprezentat de avocatul său reținut privat, dar avocatul de asistență juridică a fost numit în schimb. Nici reprezentantul reclamantului, nici membrii familiei sale, nu au fost informați cu privire la locul exact al detenției sale în Uzbekistan. 39. Reprezentantul reclamantului în fața Curții a scris Oficiului General al Procurorului Uzbek care solicită informații cu privire la locul detenției reclamantului și condițiile de acces la el. Cererea ei a fost transmisă procurorului din regiunea Surkhandaryinsk din Uzbekistan. La 17 ianuarie 2007, procurorul a transmis cererea Curții Regionale de Surkhandaryinsk. Reprezentantul reclamantului a scris, de asemenea, Ministerului Internului Uzbek și Ministerului Afacerilor Externe. Nu au fost primite răspunsuri. 40. La o dată neespecificată, autoritățile ruse au trimis o cerere privind reclamantul autorităților uzbeke. La 6 martie 2007, Ministerul Internului uzbeke a răspuns și a înscris o scrisoare în rusă de la reclamant din 20 decembrie 2006 exprimată după cum urmează: „... în timpul arestării și detenției mele ... poliția și alți ofițeri de aplicare a legii nu au încălcat drepturile mele și nu au exercitat nicio presiune fizică asupra mea. Nu am reclamații împotriva ofițerilor de poliție de la Moscova sau Lipetsk sau împotriva oricărei alte autorități de aplicare a legii în Rusia. Confirm că această declarație este corectă și scrisă cu propria mea mână.” 41. Potrivit unui raport de experți lingvistici, produs de reprezentantul reclamantului, scrisoarea de mai sus nu conține nicio greșeală semnificativă, în timp ce scrisorile personale ale reclamantului conțin numeroase greșeli care reflectă fonetica și gramática limba maternă uzbecă. Expertul a remarcat că reclamantul nu ar fi putut achiziționa o comandă suficientă a limbii ruse în timpul celor trei luni între data scrisorilor sale de eșantion (septembrie 2006) și scrisoarea în cauză (decembrie 2006). Expertul a concluzionat că scrisoarea din 20 decembrie 2006 nu a fost scrisă spontan de către solicitant, care a transcris textul din original sau a scris-o dintr-o dictare scrisă-a-scrisă de către altcineva.” 7. În urma adoptării hotărârii principale de către Curte, cu o scrisoare din 9 iulie 2009 Biroul Procurorului General al Federației Ruse a răspuns la o cerere de la reprezentantul reclamantului în fața Curții. Oficiul Procurorului General a declarat că toate chestiunile legate de execuția de către reclamant a termenului de închisoare impus de o instanță uzbecă în 2007 au fost de competența exclusivă a autorităților uzbeke; reprezentantul reclamantului a trebuit astfel să se aplice direct autorităților respective. Prin scrisoarea din 17 iulie 2009, Oficiul Reprezentantului Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat reprezentantului reclamantului că orice corespondență dintre autoritățile naționale și reprezentantul reclamantului în materie procedurală ar trebui efectuată prin intermediul Curții Europene. Astfel, reprezentantul a fost îndreptat să abordeze toate întrebările sale în fața Curții.

The following facts were established in the principal judgment: “38. According to the applicant's representative before the Court, the applicant had been refused permission to be represented by his privately retained counsel but legal-aid counsel had been appointed instead. Neither the applicant's representative nor his family members had been informed of the exact place of his detention in Uzbekistan. 39. The applicant's representative before the Court wrote to the Uzbek Prosecutor General's Office asking for information regarding the place of the applicant's detention and the conditions of access to him. Her request was forwarded to the prosecutor in the Surkhandaryinsk Region of Uzbekistan. On 17 January 2007 the prosecutor forwarded the request to the Surkhandaryinsk Regional Court. The applicant's representative also wrote to the Uzbek Ministry of the Interior and the Ministry of Foreign Affairs. No replies were received. 40. On an unspecified date, the Russian authorities sent a request concerning the applicant to the Uzbek authorities. On 6 March 2007 the Uzbek Ministry of the Interior replied and enclosed a letter in Russian from the applicant dated 20 December 2006 worded as follows: “... during my arrest and detention ... the police and other law-enforcement officers did not violate my rights and did not exert any physical pressure upon me. I have no claims against the police officers in Moscow or Lipetsk or against any other law-enforcement authority in Russia. I confirm that this declaration is correct and written with my own hand.” 41. According to a linguistic expert report, produced by the applicant's representative, the above letter did not contain any significant mistakes, whereas the applicant's personal letters contained numerous mistakes reflecting his Uzbek mother tongue's phonetics and grammar. The expert noted that the applicant would not have been able to acquire a sufficient command of the Russian language during the three months between the date of his sample letters (September 2006) and the letter in question (December 2006). The expert concluded that the letter of 20 December 2006 had not been written spontaneously by the applicant, who had transcribed the text from the original or written it from a letter-by-letter dictation by someone else.” 7. Following the adoption of the principal judgment by the Court, by a letter of 9 July 2009 the Prosecutor General's Office of the Russian Federation replied to a request from the applicant's representative before the Court. The Prosecutor General's Office stated that all matters relating to the execution by the applicant of the prison term imposed by an Uzbek court in 2007 were within the exclusive competence of the Uzbek authorities; the applicant's representative thus had to apply directly to those authorities. 8. By a letter of 17 July 2009, the Office of the Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights indicated to the applicant's representative that any correspondence between the national authorities and the applicant's representative on procedural matters should be carried out through the European Court. Thus, the representative was directed to address all her queries to the Court.

§ Cauze similare