ONISHCHUK v. UKRAINE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partly struck out of the list;Partly inadmissible
ONISHCHUK v. UKRAINE (CtEDO, 2010)
CINTIMEA DECIZIE A SECȚIUNEI Cerere nr. 38747/06 de Bogdaniya Nikolayevna ONISHCHUK și 7 alte cereri împotriva Ucrainei (a se vedea anexa pentru alte cereri) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Cincimea Secțiunea), ședința la 14 decembrie 2010 în calitate de comitet compus din: Rait Maruste, președinte, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judecători și Stephen Phillips, grefier adjunct al secțiunii; având în vedere cererile depuse mai sus la datele specificate în tabelul de mai jos, având în vedere decizia de aplicare a procedurii de judecată-pilot luate în cazul Yuriu Nikolayevich Ivanov c. Ucraina (n. 40450/04, CEDH 2009 ... (extracte)), având în vedere declarația unilaterală prezentată de guvernul contestat la 28 mai 2010 cere Curtea să elimine cererile din lista cazurilor și răspunsurile reclamanților la aceasta, având în vedere decizia Curții din 30 noiembrie 2010 în cazurile și cererea Guvernului de a restabili cazurile pe lista pentru a efectua o serie de modificări tehnice, După deliberare, decide după cum urmează: FACTE Reclamanții sunt resortisanți ucraineni ai căror nume și date de naștere sunt prezentate în tabelul anexat mai jos. Guvernul ucrainean („Guvernul”) a fost reprezentat de dna V. Lutkovska, ministru adjunct al Justiției din Ucraina. Cu privire la datele stabilite în tabelul anexat mai jos, instanțele interne deținute pentru solicitanți și au ordonat autorităților să ia anumite măsuri sau să plătească diverse sume reclamanților. Aceste hotărâri au devenit obligatorii, dar autoritățile au întârziat executarea acestora. Reclamanții se plângeau în favoarea întârzierii executării hotărârilor în favoarea lor și, în anumite cazuri, a unor erori amănunțite care se presupune că au însoțit procedurile judiciare sau de executare. Unele dintre reclamanți au formulat și alte plângeri. În primul rând, Curtea consideră că, în conformitate cu art. 42 § 1 din Regulamentul de procedură, cererea ar trebui să fie însoțită, având în vedere situația juridică comună. Hotărârea pilotă menționată mai sus, într-o scrisoare din 28 mai 2010, Guvernul a informat Curtea cu privire la declarația lor unilaterală, semnată la aceeași dată, în vederea soluționării chestiunii formulate de cererile. „Guvernul Ucrainei recunoaște durata excesivă a executării hotărârilor reclamanților. Guvernul este dispus să plătească reclamanților datoriile în curs în conformitate cu hotărârile autorităților naționale, precum și să plătească reclamanților ex gratie sumele în conformitate cu anexa la prezenta declarație. Prin urmare, Guvernul invită Curtea să scoată cererile din lista cazurilor, sugerând că prezenta declarație ar putea fi acceptată de Curte ca „un alt motiv” care să justifice apariția cazului din lista cazurilor din Curte, astfel cum se menționează la art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție. Sumele menționate în anexă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile și vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acestea vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătesc aceste sume în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pentru ele de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de neîndeplinire plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui rezoluția finală a cazurilor.” Majoritatea reclamanților nu era de acord cu termenii declarației guvernului din motive diferite, având în vedere cel mai des ca sumele de compensare oferite de guvern erau insuficiente. Unele altele nu au răspuns. La 9 decembrie 2010, guvernul a trimis o scrisoare care exprima intenția de a modifica declarația de mai sus și de a include dispoziția că exgrația sumele „se transformă în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data decontare” pentru a putea efectua plata. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat continuarea examinării cererii”. art. 37 § 1 în amenzi spune: „Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și protocoalele în cauză.” Curtea reiterează, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate emite o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale ale unui guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia (obiecție preliminară) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI). Curtea reiterează, de asemenea , că în hotărârea sa pilotă ( Yuriy Nikolayevich Ivanov c. Ucraina , citată mai sus ) a cerut Ucrainei „În termen de un an de la data în care prezenta hotărâre [a devenit] finală, au fost comunicate tuturor reclamanților [...] a căror plângeri privind neexecuția prelungită a hotărârilor interne [au fost] comunicate guvernului contestat.” În aceeași hotărâre, Curtea a susținut, de asemenea, că „Procedurile în cazurile care [au fost] deja comunicate guvernului în temeiul articolului 54 § 2 litera (b) din Regulamentul Curții, dar în care Curtea [nu a decis încă cu privire la fondul, [ar fi] fost suspendată pentru [un an de la data în care această hotărâre a devenit finală]. ... Hotărârea de a suspenda cazurile de mai sus [ar fi] luată fără a aduce atingere competenței Curții în orice moment de a declara inadmisibil orice astfel de caz sau de a-l scoate din lista sa în urma unei soluții prietenoase între părți sau a rezoluției acestei chestiuni prin alte mijloace, în conformitate cu articolele 37 și 39 din convenție.” După examinarea termenilor declarației guvernamentale, Curtea înțelege că intenționează să acorde reclamanților recurs în conformitate cu hotărârea pilotă (ibid., § 99 și punctul 6 din partea operativă). Curtea este convinsă că neexecuția lungă a hotărârilor în favoarea reclamanților este recunoscută în mod explicit de Guvernul și constată, de asemenea, că compensațiile oferite sunt comparabile cu premiile sale în cazuri similare, ținând seama, printre altele, de întârzierea sau întârzierea specifică în fiecare caz specific. Prin urmare, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea acestei părți a cererilor, ci și că respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și în protocolele sale, nu impune ca aceasta să continue examinarea acestei părți a cererilor. Prin urmare, această parte a cererilor să fie eliminată din listă. Rezistarea plângerilor Având examinat cu atenție restul plângerilor reclamanților în funcție de tot materialul în posesie și în măsura în care chestiunea plângută este de competența sa, Curtea constată că nu dezvăluie nicio apariție a încălcării drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. Rezultă că această parte a cererilor este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să restabilească cazurile în lista sa de cazuri; decide să se alăture cererilor; ia notă a termenilor declarației guvernului contestat în ceea ce privește neexecuția lungă a hotărârilor în favoarea reclamanților, astfel cum a fost modificată; hotărăște să elimine cererile din lista sa de cazuri în măsura în care se referă la plângerea de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; declara restul cererilor inadmisibil. Stephen Phillips Rait Maruste Președintele adjunct al grefierului ANEXA Nume(s) Număr(s) solicitant(i), născut în data introducerii Hotărâri interne cu privire la neexecuția lungă a căror plângeți (denumire a instanței, data deciziei) Compensare oferită (euro) 38747/06 ONISHCHUK BOGDANIYA NIKOLAYEVNA (1960) 5 septembrie 2006 6 decembrie 2005, Curtea de districtă Brody 810 13627/07 PUZANOV VOLODYMYR VOLODYROVYCH (1966) 5 martie 2007 15 septembrie 2004, Curtea de district 976 18720/07 SHLYAKHOVA INNA OLEGIVNA (1977) 3 aprilie 2007 23 aprilie 2003, Curtea de oraș Berdychiv 630 21117/07 SHCHETYNIN VOLODYMYR OLEKSANDROVYCH (1939) 8 mai 2007 22 iunie 2005, Curtea de district Zhovtneviy de Kryviy Rig 870 39219/07 KOSTYNYAN ILLYA GEORGIYOVYCH (1965) 31 august 2007 7 decembrie 2004, Curtea de district Kolomyya 975 25636/08 VASILESHNIKOVA VALENTINA NIKOLAYEVNA (1952) 16 mai 2008 12 iulie 2007, Curtea de oraș Sverdlovsk (modificată la 19 noiembrie 2007) 195 31812/08 KUZUBOVA YEKATERINA IVOVNA (1933) 19 iunie 2008 9 noiembrie 2007, Curtea de district Konotop 26 noiembrie 2007, Curtea de district 450 43788/08 LYSENKO MIKHAIL NIKOLAYEVICH (1963) 23 august 2008 5 noiembrie 2007, Tribunalul de District Konotop 450