GLYKANTZI c. GRÈCE

2 decembrie 2010 Prima cerere nr. 40150/09 prezentată de Panagoula GLYKANTZI împotriva Greciei introdusă la 9 iulie 2009 EXPOSAT DE FĂCUT: recurenta, dl Panagiota Glykantzi, este un resortisant grec, născut în 1938 și rezident în Atena. Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul Panoussis și A. Panossi, avocați în Baroul Dai. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de recurentă, pot fi rezumate după cum urmează. La 29 februarie 1996, recurenta sesizează Tribunalul de Primă Instană în materie de despăgubiri împotriva La data de 31 august 1999, Tribunalul a acceptat cererea recurentei (Decizia nr. 2390/1999). La 10 februarie 2000, partea pârâtă a introdus recursul. La 26 septembrie 2000, instanța de apel a confirmat decizia nr 2390/1999 (hotărârea nr. 7608/2000).

La 23 februarie 2001, partea adversă s-a ocupat de casare. La 4 decembrie 2002, Curtea de Casație infirmă hotărârea nr. 7608/2000 și a retrimis cauza în fața instanței judecătorești (hotărârea nr. 1670/2002). La 7 iulie 2005, instanța de recurs a dat dreptul la recursul părții pârâte și a respins acțiunea reclamantei (hotărârea nr. 6016/2005). La 30 august 2006, reclamanta s-a ocupat de Casație. La 3 februarie 2009, Curtea de Casație a încălcat parțial hotărârea nr. 6016/2005 și a retrimis cauza în fața instanței judecătorești appement da . Pentru a se pronunța cu privire la o parte din cererea recurentei (hotărârea nr. 276/2009). Din dosar reiese că (1) Invocând art. 6 alin. (1) și (13) din Convenție, recurenta se plânge de legalitatea procedurii.

În special, aceasta afirmă că Curtea de Casație a comis în Hotărârea sa nr. 276/2009 erori de fapt și de drept care i-au privilegiat adversarul. 2. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, recurenta se plânge în plus de durata procedurii. (3) Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, recurenta se plânge în sfârșit de o încălcare a dreptului său la respectarea proprietății sale. Pretinde că și-a pierdut ilegal dreptul de a obține în întregime suma pe care o revendica pentru daune-interese. În sensul art. 6 alin. (1) din Convenție?

În general, numărul mare de hotărâri în legătură cu o încălcare a art. 6 alin. (1) din cauza duratei procedurilor în fața instanțelor civile dezvăluie o problemă structurală a ordinii juridice interne sau o practică incompatibilă cu Convenția (a se vedea, în acest sens, Bottazzi c. Italia [GC], n 34884/97, § 22, CEDH 1999 • Considerațiile Rezoluției interimare CM/ResDH(2007)74, în măsura în care sunt aplicate și în cazul procedurilor civile, sunt relevante în acest sens.

În lumina hotărârii Kudła c. Polonia ([GC], n 30210/96, CEDO 2000-XI), are recurenta dispune de o cale de atac eficientă prin intermediul căreia poate ridica în fața unei instanțe naționale problema duratei excesive a procedurii urmate în cauza sa În special, ordinea juridică greacă prevede un mecanism eficient, suficient de stabilit prin lege și în practică, care să permită justițiabilului (a) să accelereze procedura pentru a preveni o durată excesivă și (b) să corecteze în mod adecvat și suficient o situație în care este evident că procedura este deja prelungită excesiv (a se vedea Scordino c. Italia (n [GC], n 36813/97, § 178-192, CEDH 2006 ...)? Este posibil să nu existe o cale de atac efectivă în această privință o problemă structurală a ordinii juridice interne sau o practică incompatibilă cu Convenția (a se vedea în acest sens, Bottazzi c. Italia [GC], n 34884/97, § 22, CEDH 1999

2 décembre 2010

PREMIÈRE SECTION

Requête n o 40150/09 présentée par Panagoula GLYKANTZI contre la Grèce introduite le 9 juillet 2009

EXPOSÉ DES FAITS

EN FAIT La requérante, M me Panagiota Glykantzi, est une ressortissante grecque, née en 1938 et résidant à Athènes. Elle est représentée devant la Cour par M es L. Panoussis et A. Panoussi, avocats au barreau d’Athènes. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit. Le 29 février 1996, la requérante saisit le tribunal de première instance d’Athènes d’une action en dommages-intérêts contre l’hôpital public « Andreas Syggros » qui l’employait en tant que femme de ménage. Elle réclamait la somme de 14 192 074 drachmes (41 650 euros environ) au titre de salaires. Le 31 août 1999, le tribunal fit droit à la demande de la requérante (décision n o 2390/1999).

Le 10 février 2000, la partie adverse interjeta appel. Le 26 septembre 2000, la cour d’appel d’Athènes confirma la décision n o 2390/1999 (arrêt n o 7608/2000). Le 23 février 2001, la partie adverse se pourvut en cassation. Le 4 décembre 2002, la Cour de cassation infirma l’arrêt n o 7608/2000 et renvoya l’affaire devant la cour d’appel (arrêt n o 1670/2002). Le 7 juillet 2005, la cour d’appel d’Athènes fit droit à l’appel de la partie adverse et rejeta l’action de la requérante (arrêt n o 6016/2005). Le 30 août 2006, la requérante se pourvut en cassation. Le 3 février 2009, la Cour de cassation cassa partiellement l’arrêt n o 6016/2005 et renvoya l’affaire devant la cour d’appel d’Athènes pour se prononcer sur une partie de la demande de la requérante (arrêt n o 276/2009).

Il ressort du dossier que l’affaire est toujours pendante devant la cour d’appel d’Athènes. GRIEFS 1. Invoquant les articles 6 § 1 et 13 de la Convention, la requérante se plaint de l’équité de la procédure. Elle affirme notamment que la Cour de cassation a commis dans son arrêt n o 276/2009 des erreurs de fait et de droit qui ont privilégié son adversaire. 2. Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante se plaint en outre de la durée de la procédure. 3. Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1, la requérante se plaint enfin d’une atteinte à son droit au respect de ses biens. Elle affirme avoir illégalement perdu son droit à obtenir dans sa totalité le montant qu’elle revendiquait au titre des dommages-intérêts.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La cause de la requérante est-elle entendue dans un « délai raisonnable », au sens de l’article 6 § 1 de la Convention ? En général, le grand nombre d’arrêts constatant une violation de l’article 6 § 1 en raison de la durée des procédures devant les juridictions civiles révèle-t-il un problème structurel de l’ordre juridique interne ou une pratique incompatible avec la Convention (voir, en ce sens, Bottazzi c. Italie [GC], n o 34884/97, § 22, CEDH 1999 ‑ V) ? Les considérations de la Résolution intérimaire CM/ResDH(2007)74, dans la mesure où elles trouvent aussi application dans le cas des procédures civiles, sont sur ce point pertinentes.

2. A la lumière de l’arrêt Kudła c. Pologne ([GC], n o 30210/96, CEDH 2000-XI), la requérante dispose-t-elle d’un recours effectif au travers duquel elle peut soulever devant une instance nationale la question de la durée excessive de la procédure suivie dans sa cause ? En particulier, l’ordre juridique grec prévoit-il un mécanisme efficace, suffisamment établi par la loi et en pratique, permettant au justiciable a) de faire accélérer la procédure afin d’empêcher la survenance d’une durée excessive et b) de redresser de manière appropriée et suffisante une situation où il est manifeste que la procédure s’est déjà prolongée de manière excessive (voir Scordino c. Italie (n o 1) [GC], n o 36813/97, §§ 178-192, CEDH 2006 ‑ ...) ? L’absence possible de recours effectifs à cet égard constitue-t-elle un problème structurel de l’ordre juridique interne ou une pratique incompatible avec la Convention (voir, en ce sens, Bottazzi c. Italie [GC], n o 34884/97, § 22, CEDH 1999 ‑ V) ?