CASE OF GORELISHVILI AGAINST GEORGIA

Rezoluția CM/ResDH(2010)164 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Golishvili împotriva Georgiei (domanda nr. 12979/04, hotărârea nr. 5/06/2007, finală la 5/09/2007) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea transmisă de Curtea Comitetului odată ce a devenit final; Amintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în acest caz se referă la o încălcare a dreptului la libertate de exprimare al reclamantului, un jurnalist în momentul material, în sensul faptului că a fost ordonată să plătească o amendă pentru difamare în septembrie 2003 pentru a fi publicat un articol privind situația financiară a unei personalități politice, având în vedere declarația de proprietate a acestuia din urmă (violarea articolului 10) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că Statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârea (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata satisfăcării juste acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea statului contestat, după caz: - măsurile individuale de a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să se realizeze cât mai mult posibil în integritate; și - măsurile generale de prevenire a încălcărilor similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), că și-a exercitat funcțiile în temeiul art. 46 alin. (2) din Convenție în acest caz și DECIDE să încheie examinarea acestui caz. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2010)164 Informații privind măsurile de respectare a hotărârii în cazul Golishvili împotriva Georgiei Cazul se referă la o încălcare a dreptului la libertatea de exprimare al reclamantului, jurnalist la momentul material, în cazul în care a fost ordonată să plătească o amendă pentru difamare în septembrie 2003 pentru că a publicat un articol privind situația financiară a unei personalități politice în lumina declarației de proprietate a acesteia (violația articolului 10). Curtea Europeană a remarcat, în special, că nu există nici o îndoială că libertatea de exprimare a reclamantului a fost exercitată în contextul unei chestiuni de interes public important și că expresia condamnată de Curtea Supremă a constituit un aviz, deși exprimată în mod provocativ. Curtea Europeană a concluzionat că standardele aplicate de Curtea Supremă nu erau compatibile cu principiile prevăzute la art. 10, deoarece nu avea motive relevante și suficiente pentru a justifica ingerința în dreptul reclamantului de a transmite informații și idei cu privire la aspectele de interes public. Prin urmare, Curtea a concluzionat că interferența nu era necesară într-o societate democratică. Curtea Europeană a considerat totuși că reclamantul trebuie să fi suferit unele prejudiciu moral pentru care constatarea unei încălcări nu ar constitui o compensație suficientă și, prin urmare, ar acorda reclamantului o sumă sub acest cap. Prin urmare, nu a fost considerată necesară nicio altă măsură individuală de către Comitetul de Miniștri. II. Măsurile generale 1) Modificări legislative : Curtea Europeană a declarat că legea georgiană privind difamarea în timpul material a condus la decizia Curții Supreme. În special, art. 18 din Codul Civil nu a făcut distincție între judecători de valoare și declarații de fapt, referindu-se uniform la „informație” (cnobebi ), și a solicitat ca adevărul oricărei astfel de „informații” să fie dovedit de partea contestată. O astfel de abordare indiscriminată a evaluării discursului este, în ochiul Curții, incompatibilă cu libertatea de opinie, un element fundamental al articolului 10. Din moment ce faptele prezentului caz, art. 18 din codul civil a fost modificat. art. 18 din Codul Civil se referă la dreptul de a răspunde în mass-media și la cererea de compensare pentru prejudiciu moral și pecuniare pentru încălcarea onoarei, demnității, a vieții private, a securității personale și a reputației. Legea din 24/06/2004 privind libertatea de exprimare și de exprimare a înlocuit legea privind presa și mass-media, în vigoare la momentul material. Această lege definește difamarea ca „o declarație care conține fapte false dăunătoare unui individ, numele sau reputația său” (capitolul 1, art. 1e). Legea specifică în continuare că „o persoană, cu excepția agenților publici, beneficiază de libertate de expresie, ceea ce înseamnă a) libertatea absolută de opinie, b) libertatea de exprimare și de dezbaterea politică” (capitolul 1, art. 3, 2). Capitolul IV din lege se referă la difamarea și face o distincție între difamarea față de o persoană privată și o personalitate publică. Acesta specifică faptul că acuzatul trebuie să dovedească că un fapt este eronat și că el/ea a suferit prejudicii ca urmare a publicării sale. În ceea ce privește difamarea față de o personalitate publică, responsabilitatea civilă a acuzatului este angajată dacă reclamantul dovedește că acuzatul știa că acest fapt a fost eronat. Responsabilitatea civilă a inculpatului nu este angajată dacă publicarea declarației eronate este rezultatul neglijenței brute a reclamantului. art. 15 din lege prevede cazurile în care pârâtul beneficiază de scutire parțială sau condiționată a răspunderii, ceea ce se aplică unei persoane care au declarat un fapt eronat dacă: a) el a luat măsuri rezonabile pentru a se asigura adevărul faptelor, dar nu a putut evita o greșeală și a luat ulterior măsuri pentru a restabili reputația persoanei ofensate; b) scopul său este de a proteja un interes public legitim și interesul protejat depășește daunele infligate; c) declarația a fost făcută cu acordul reclamantului; d) declarația constituie un răspuns proporțional la declarația făcută de reclamant împotriva ei; e) declarația este o descriere legală și exactă a unui eveniment care atrage atenția publică. art. 16 din lege prevede că nimeni nu poate fi considerat responsabil de difamare dacă el/ea nu știa sau nu ar putea ști că declarațiile difamatorii ar fi răspândite /. În sfârșit, art. 2 din lege prevede că „legislația poate fi interpretată în conformitate cu Constituția Georgiei și cu obligațiile internaționale ale Georgiei, în special Convenția Europeană a Drepturilor Omului”. 2) Publicarea / diseminarea hotărârii Curții Europene: Hotărârea, tradusă în georgia, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 54 din 12/11/07. Este disponibilă pe website-ul Ministerului Justiției Georgiei http://www.justice.gov.ge/gorelishvili.pdf. În plus, a fost distribuită în diferite organisme de stat și în special în Curtea Supremă. 3) Efectul direct al Convenției și jurisprudenței Curții în dreptul georgian: Autoritățile georgiene subliniază că, atunci când se ocupă de cazurile privind libertatea de exprimare, instanțele interne se referă la Convenția și la jurisprudența Curții. Astfel, în cazul Z. împotriva K., în care reclamantul Z. se plângea de concedierea cererii sale de compensare de difamare de către instanța Tbilisi și instanțele de recurs, camera civilă a Curții Supreme deținută prin hotărâre din 23/07/2009 că instanța de primă instanță și instanța de recurs a constatat cu dreptate că declarațiile în cauză constituie un aviz privind o chestiune de interes public. Curtea Supremă a reamintit că „interpretarea legii privind libertatea de exprimare și libertatea de exprimare ar trebui făcută în conformitate cu obligațiile internaționale ale Georgiei, inclusiv Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului”, și după analizarea necesității unei societăți democratice de a putea restricționa libertatea de exprimare în acest caz, precum și a limitelor unui „critic acceptabil”, Curtea Supremă a confirmat că nu a existat difamare în acest caz. III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală, în afară de plata satisfacției juste și că măsurile generale adoptate vor preveni încălcări similare și că Georgia a respectat astfel obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție [1]. Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2010 la a 1100-a ședință a Deputaților Miniștri

Resolution CM/ResDH(2010)164

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Gorelishvili against Georgia

(Application No. 12979/04, judgment of 5/06/2007, final on 5/09/2007)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee

once it had become final;

Recalling that the violation of the Convention found by the Court in this case concerns an infringement of the right to freedom of expression of the applicant, a journalist at the material time, in that she was ordered to pay a fine for defamation in September 2003 for having published an article on the financial situation of a political personality in the light of the latter’s declaration of property (violation of Article 10) (see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that the respondent state paid the applicant the just satisfaction provided in the judgment (see details in Appendix),

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded by the Court in its judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate:

- of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- of general measures preventing similar violations;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2010)164

Information about the measures to comply with the judgment in the case of

Gorelishvili against Georgia

Introductory case summary

The case concerns an infringement of the right to freedom of expression of the applicant, a journalist at the material time, in that she was ordered to pay a fine for defamation in September 2003 for having published an article on the financial situation of a political personality in the light of the latter’s declaration of property (violation of Article 10).

The European Court noted in particular that there was no doubt that the applicant’s freedom of expression was exercised in the context of a matter of important public interest and that the expressions condemned by the Supreme Court amounted to an opinion, albeit expressed provocatively. The European Court concluded that the standards applied by the Supreme Court were not compatible with the principles embodied in Article 10, since it had not adduced relevant and sufficient reasons to justify the interference with the applicant’s right to impart information and ideas on matters of public concern. The Court therefore concluded that the interference was not necessary in a democratic society.

I.

Payment of just satisfaction and individual measures

a)

Details of just satisfaction

Pecuniary damage

Non-pecuniary damage

Costs and expenses

Total

-

1 500 EUR

-

1 500 EUR

Paid on 28/11/2007

b) Individual measures

No claim for pecuniary damage was made. The European Court however considered that the applicant must have suffered some non-pecuniary damage for which the finding of a violation would not constitute sufficient compensation and therefore awarded the applicant a sum under this head.

Consequently, no other individual measure was considered necessary by the Committee of Ministers.

II.

General measures

1) Legislative changes

: The European Court stated that the Georgian law on defamation at the material time had led to the decision of the Supreme Court. In particular, Article

18 of the Civil Code made no distinction between value-judgments and statements of fact, referring uniformly to “information” (

cnobebi

), and required the truth of any such “information” to be proved by the respondent party. Such an indiscriminate approach to the assessment of speech is, in the eyes of the Court,

per se

incompatible with freedom of opinion, a fundamental element of Article 10.

Since the facts of the present case, Article 18 of the Civil code has been amended. It is no longer required of the respondent party to establish proof the information communicated. Article 18 of the Civil Code deals with the right to reply in the media and request for compensation in respect of non-pecuniary and pecuniary damages for infringements of honour, dignity, private life, personal security and reputation.

The law of 24/06/2004 concerning freedom of speech and expression replaced the law on press and media, in force at the material time.

This law defines defamation as “a statement containing false facts harmful to an individual, his / her name or reputation” (Chapter 1, Article 1e). The law further specifies that “any person, except public agents, enjoys freedom of expression which means a) absolute freedom of opinion, b) freedom of speech and of political debate” (Chapter 1, Article 3, 2).

Chapter IV of the law concerns defamation and makes a distinction between defamation towards a private individual and a public personality. It specifies that it is for the defendant to prove that a fact is erroneous and that he / she has suffered prejudice as a result of its publication. Concerning defamation towards a public personality, the civil responsibility of the defendant is engaged if the plaintiff proves that the defendant knew that the fact was erroneous. The defendant’s civil responsibility is not engaged if the publication of the erroneous statement is the result of the plaintiff’s gross negligence.

Article 15 of the law provides for the cases where the defendant enjoys partial or conditional exemption of liability. This applies to a person having stated an erroneous fact if:

a) he / she took reasonable steps to ascertain the truth of the facts but could not avoid a mistake and subsequently took measures to restore the reputation of the person offended;

b) his or her aim is to protect a legitimate public interest and the interest protected exceeds the damage inflicted;

c) the statement was made with the agreement of the plaintiff;

d) the statement constitutes a proportionate response to the statement made by the plaintiff against him or her;

e) the statement is a description lawful and accurate of an event which attracts the public attention.

Article 16 of the law provides that no one can be held responsible of defamation if he/she did not know or could not know that the defamatory statements were / would be spread.

Finally, Article 2 of the law provides that the “law may be interpreted in accordance with the Constitution of Georgia and the international obligations of Georgia, in particular the European Convention of Human Rights”.

2) Publication / dissemination of the judgment of the European Court

: The judgment, translated into Georgian, was published in the Official Gazette No. 54, dated 12/11/07. It is available on the website of the Ministry of Justice of Georgia

http://www.justice.gov.ge/gorelishvili.pdf

. In addition it was distributed to various state bodies and in particular the Supreme Court.

3) Direct effect of the Convention and the Court’s case-law in Georgian law:

The Georgian authorities underline that, when dealing with cases concerning freedom of expression, domestic courts refer to the Convention and the Court’s case-law. Thus, in the case of Z. against K., in which the applicant Z. was complaining of the dismissal of his compensation request for defamation by the Tbilisi first instance and appeal courts, the civil chamber of the Supreme Court held by judgment of 23/07/2009 that the first-instance and appeal courts had rightly found that the statements in question constituted an opinion on a question of public interest. The Supreme Court recalled that “the interpretation of the law concerning freedom of speech and expression should be made in conformity with the international obligations of Georgia, including the European Convention on Human Rights and the case-law of the European Court of Human Rights”, and after analysing the necessity in a democratic society of a possible restriction to the freedom of expression in the case, as well as the limits of an “acceptable critic”, the Supreme Court confirmed that there had been no defamation in the case.

III.

Conclusions of the respondent state

The government considers that no individual measure is required, apart from the payment of the just satisfaction and that the general measures adopted will prevent similar violations and that Georgia has thus complied with its obligations under Article

46, paragraph 1 of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 2 December 2010 at the 1100th meeting of the Ministers’ Deputies