CHISTOL v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova

Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (

justice.gov.md

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (

justice.gov.md

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (

justice.gov.md

). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

SECȚIA A PATRA

DECIZIE

Cererea nr. 19042/06

depusă de Andrei CHISTOL

contra Moldovei

Curtea

Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Patra), statuând la 14 decembrie 2010 în Camera constituită din:

Ljiljana Mijović,

Președinte

,

Ledi

Bianku

,

Nebojša Vučinić

judecători

,

și Fatoș Araci,

Grefier-adjunct al Secției,

Examinând cererea sus-nominalizată, depusă la 29 aprilie 2006,

Luând în considerație declarația unilaterală prezentată de Guvernul reclamat la 18 mai 2009, prin care a solicitat Curții radierea cererii de pe rol, precum și răspunsul reclamantului la acea declarație ,

Deliberând, decide următoarele:

ÎN FAPT

Reclamantul este cetățean al Republicii Moldova, s-a născut în 1958 și locuiește în Chișinău. El a fost reprezentat în fața Curții de dl G. Ulianovschi. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de Agentul său, dl V. Grosu.

Circumstanțele cauzei, după cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate în felul următor.

La 22 iunie 2005 reclamantul a fost implicat într-un accident rutier. Reclamantul a afirmat că un automobil, condus de J., care circula neregulamentar, a fost lovit de automobilul care era condus de reclamant. Potrivit celeilalte părți, J., reclamantul a fost cel care circula neregulamentar. Reclamantul a informat colaboratorii de poliție că 3 martori, pasagerii din automobilul său și un martor care lucra în apropierea garajului, puteau confirma versiunea sa, însă nici unul din acești martori nu au fost audiați de careva autorități sau instanțe de judecată.

A fost inițiată urmărirea penală, însă la 3 august 2005 procurorul a decis să înceteze urmărirea penală și să inițieze o procedură administrativă împotriva reclamantului.

La 22 septembrie 2005 Judecătoria Centru a constatat vinovăția reclamantului în comiterea contravenției administrative și l-a obligat să achite o amendă de 200 lei (MDL) (13 euro (EUR) la acel moment).

Reclamantul a afirmat că n-a fost citat la ședința de judecată și n-a fost informat despre decizia luată de către comisariatul de poliție. La 30 septembrie 2005 fratele reclamantului a aflat despre decizia judecătorească din 22 septembrie 2005 și la 3 octombrie 2005 reclamantul a depus un recurs. În cererea sa de recurs, reclamantul a menționat,

inter alia

, că martorii care ar fi dat depoziții în favoarea lui nu au fost audiați și că n-a fost citat la ședința de judecată. De asemenea, el a invocat că nu a avut posibilitatea să studieze materialele cauzei sale. În orice caz, instanța de judecată nu putea să-i aplice sancțiunea după expirarea a trei luni de zile de la data în care a avut loc pretinsa contravenție administrativă, deși sancțiunea i-a fost impusă cu 4 luni mai târziu.

Reclamantul a afirmat că în lunile noiembrie și decembrie 2005 el a recepționat o citație să se prezinte la examinarea acțiunii civile inițiate împotriva sa de J., care a solicitat o compensație pentru deteriorarea automobilului ei. Ea s-a referit la o decizie judecătorească din 24 octombrie 2005 și la amenda de 300 lei aplicată reclamantului.

Deoarece, ambele, și data deciziei, și suma indicată erau altele, decât cele pe care le cunoștea reclamantul, a solicitat informații despre recursul depus. El a aflat că recursul său a fost examinat la 1 noiembrie 2005 în absența sa. Reclamantul a constatat că în materialele cauzei era anexat avizul de primire de către el a citației pentru ședința de judecată din 22 septembrie 2005 semnată cu numele său, însă el a invocat că nu este semnătura sa. În materialele cauzei nu era anexată nici o citație pentru ședința de judecată din 24 octombrie 2005. Nu exista nici decizia din 22 septembrie 2005, contrar informației prezentate lui anterior. În locul acestei decizii, exista altă decizie din 24 octombrie 2005 cu text identic, cu excepția sumei amenzii, care de la 200 lei s-a ridicat la 300 lei. În decizia nouă, de asemenea, era menționat faptul că reclamantul nu s-a prezentat la ședința de judecată.

Potrivit celor afirmate de reclamant în dosar nu exista nici o probă că el sau cei patru martori au fost citați.

Materialele dosarului, de asemenea, conținea și recursul său din 3 octombrie 2005, la fel ca și scrisoarea judecătorului care a examinat cauza în primă instanță, cu mențiunea că o copie a fost expediată reclamantului pentru a se prezenta la 1 noiembrie 2005 la ora 10. Reclamantul a invocat că nu a primit nici o citație.

Ultima pagină a dosarului era decizia Curții de Apel Chișinău din 1 noiembrie 2005, care a menținut decizia din 24 octombrie 2005. La fel ca și decizia primei instanțe, decizia Curții de Apel Chișinău era concisă, constatându-se că reclamantul a comis contravenția administrativă și că „celelalte materiale ale cauzei” confirmă vinovăția sa, fără a oferi careva detalii.

PLÎNGERI

ÎN DREPT

Reclamantul s-a plâns în temeiul art. 6 § 1 din Convenție, care în partea relevantă prevede:

„1. La hotărârea drepturilor civile și obligațiilor...orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil...într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanță de judecată...”

El de asemenea, s-a plâns că n-a fost informat despre acuzațiile înaintate, dat fiind faptul că n-a fost citat la ședințele de judecată. El s-a bazat pe prevederile art. 6 § 1 din Convenție, care prevăd:

b) să dispună de timpul și de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale;

Curtea consideră că plângerea în temeiul art. 6 § 3 din Convenție nu ridică o chestiune diferită de cea din art. 6 § 1 din Convenție.

Prin scrisoarea din 18 mai 2009 Guvernul a informat Curtea despre formularea declarației unilaterale în vederea soluționării cauzei și a solicitat Curții să radieze cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție.

Declarația prevede următoarele (traducere neoficială din scrisoarea originală în limba franceză):

„1. Guvernul recunoaște că dreptul reclamantului la un proces echitabil garantat de art. 6 § 1 a fost încălcat, urmare a omisiunii de a cita reclamantul [în proces], confirmată de jurisprudența recentă a Curții și urmare a motivării insuficiente de către instanțele de judecată a deciziilor sale.

Ziliberberg c. Moldovei

, nr. 61821/00, 1 februarie 2005), Guvernul acordă reclamantului o satisfacție echitabilă care ii va afecta statutul său de victimă, în vederea radierii cererii de pe rolul Curții:

(a) compensarea prejudiciul moral - Guvernul acordă 1000 EUR (una mie euro) în calitate de prejudiciu moral care rezultă din necitarea și motivarea insuficientă a deciziilor de către instanțele de judecată;

(b) costurile și cheltuielile în fața Curții – ținând cont de costurile și cheltuielile suportate de reclamant, Guvernul acordă 700 EUR (șapte sute euro).

Sumele acordate în calitate de prejudiciu moral (1000 EUR) și costuri și cheltuieli (700 EUR) vor fi achitate în trei luni din data notificării deciziei luate de Curte conform articolul 37 § 1 a Convenției Europene pentru Drepturile Omului.

Guvernul, de asemenea, a menționat că în conformitate cu noul Cod al contravențiilor administrative...care prevede în art. 475 (2)(A) dreptul de a solicita redeschiderea procedurilor dacă o instanță internațională a constat în hotărârea sa încălcarea drepturilor omului sau a libertăților fundamentale care poate fi remediată printr-o nouă hotărâre. ... ”

În scrisoarea din 23 iunie 2009 reclamantul a menționat că suma propusă de Guvern în declarația unilaterală este prea mică. Mai mult, deciziile administrative au fost luate în considerație de către instanțele judecătorești în procesul civil inițiat împotriva lui de către cealaltă parte (J.), căreia i s-a acordat 30676 lei, sumă pe care reclamantul urma să o achite. În final, reclamantul și-a exprimat dubiile cu privire la redeschiderea procedurilor administrative.

În scrisoarea din 25 octombrie 2010 Guvernul a informat Curtea că la 7 septembrie 2010 Curtea de Apel Chișinău a admis cererea Procurorului General cu privire la redeschiderea procedurilor administrative împotriva reclamantului. Instanța de judecată a constatat că drepturile reclamantului garantate de art. 6 § 1 din Convenție au fost încălcate, urmare a necitării și examinării cauzei în lipsa sa, și fără audierea reclamantului, celeilalte părți și martorilor. Instanța de judecată a remis cauza la o nouă examinare. Ea, de asemenea, a respins pretențiile sale de satisfacție echitabilă în temeiul art. 41 din Convenție, considerând că este prematură, deoarece vinovăția sau nevinovăția sa în cauza administrativă n-a fost stabilită încă. Guvernul a solicitat, astfel, radierea cererii de pe rol în temeiul declarației unilaterale din 18 mai 2009.

Prin scrisoarea din 10 noiembrie 2010 reclamantul a comentat scrisoarea Guvernului din 25 octombrie 2010. El a menționat, în special, că Curtea de Apel Chișinău a refuzat să-i acorde o compensație, astfel încât decizia nu constituie o satisfacție echitabilă corespunzătoare și nu afectează statutul său de victimă în procedurile în fața Curții. Mai mult, redeschiderea procedurilor a cauzei civile cu cealaltă parte J. nu putea fi compensată prin constatarea încălcării art. 6 din Convenție.

Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că ea poate la orice etapă a procedurilor să decidă radierea unei cereri de pe rolul său, atunci când circumstanțele cauzei permit să se tragă una din concluziile specificate în paragraful 1 lit. (a), (b) sau(c) al acestui articol. Articolul 37 § 1 (c) permite Curții să radieze cererea dacă:

«

pentru orice alt motiv constatat de Curte care nu mai justifică continuarea examinării cererii.

»

Ea, de asemenea, reiterează că în anumite circumstanțe, ea poate radia cererea de pe rol în temeiul art. 37 § 1 (c) în temeiul unei declarații unilaterale prezentate de Guvernul reclamat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cererii.

Astfel, Curtea va examina minuțios declarația unilaterală în lumina principiilor stabilite în jurisprudența sa, în special hotărârea

Tashin Acar

(

Tashin Acar c. Turciei

, [MC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDO 2003-VI); WAZA

Spółka

z o.o. v. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007

; și

Sulwińska c. Poloniei

(dec.) nr. 28953/03).

Curtea a stabilit în numeroase cauze, inclusiv celor împotriva Moldovei, practica sa cu referire la plângerile în temeiul art. 6 § 1 din Convenție cu privire la accesul la un tribunal (a se vedea, de exemplu,

Kreuz c. Poloniei

, nr. 28249/95, §§ 52-57, CEDO 2001

‑

VI,

Malahov c. Moldovei

, nr. 32268/02, §§ 25-36, 7 iunie 2007,

Ciorap c.

Moldovei

, nr. 12066/02, §§ 90-96, 19 iunie 2007,

Clionov c. Moldovei

, nr.

13229/04, §§ 35-42, 9 octombrie 2007, și

Tudor-Comert

v. Moldova

, nr.

27888/04, §§ 32-42, 4 noiembrie 2008).

Ținând cont de natura recunoașterii din declarația unilaterală a Guvernului, ca și suma propusă – care este în concordanță cu sumele acordate în cauze similare – Curtea consideră că nu este justificată examinarea acestui capăt al cererii în continuare (Article 37 § 1(c)). În particular, ea menționează că deciziile administrative împotriva reclamantului au fost anulate și cauza a fost remisă pentru o nouă examinare. In ceea ce privește plângerile reclamantului cu privire la omisiunea Curții de Apel Chișinău de a-i acorda o compensație, Curtea menționează că o asemenea compensație a fost acordată direct de Guvern. In final, Curtea nu poate presupune care va fi rezultatul procedurilor administrative și impactul lor asupra procedurilor civile. Ea menționează că, legea permite reclamantului să solicite redeschiderea procedurilor în cauza civilă în cazul în care le câștigă pe acele administrative.

Mai mult, în lumina celor expuse, și în particular enumerând jurisprudența similară, Curtea este convinsă că reglementarea amiabilă s-a întemeiat pe respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și de Protocoalele sale și nu constată vreun motiv care ar justifica examinarea în continuare a acestui capăt de cerere (articolul 37 § 1

in fine

din Convenție).

Astfel, acest capăt de cerere urmează să fie radiat de pe rol.

Curtea poate acorda costuri când radiază o cerere de pe rolul său (Regula 43 § 4 din Regulamentul Curții). În prezenta cauză, ținând cont de natura relativ simplă a subiectului, Curtea decide să acorde reclamantului 500 EUR în calitate de costuri și cheltuieli suplimentar la suma oferită de Guvern.

Mai mult, Curtea ia act de declarația unilaterală a Guvernului, în care s-a stabilit că aceste sume, vor fi convertite în lei moldovenești la cursul de schimb din ziua plății și din momentul expirării a trei luni rezervate pentru achitare Guvernul va achita o dobândă simplă la ele, la o rată echivalentă cu rata minimă de împrumut a Băncii Centrale Europene pe durata perioadei de întârziere plus trei procente.

Din aceste motive, Curtea în unanimitate,

Ține cont

de termenii declarației unilaterale prezentate de Guvernul reclamat, în temeiul art. 6 § 1 din Convenție și de modalitatea de a asigura executarea acesteia;

Susține

că Statul reclamat urmează să achite reclamantului 500 EUR (cinci sute euro), plus orice taxă care poate fi supusă, în calitate de costuri și cheltuieli, suplimentar la sumele stabilite în declarația unilaterală;

Decide

să radieze cererea de pe rol în conformitate cu art. 37 § 1 (c) din Convenție.

Fatoș Aracı

Ljiljana Mijović

Grefier adjunct

Președinte