OZDEMIR v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
OZDEMIR v. TURKEY (CtEDO, 2011)
DECIZIE A SEGUNDEI DECIZIE Nr. 48053/08 de Özgün ÖZDEMİR împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 4 ianuarie 2011 în calitate de Cameră compusă din: Françoise Tulkens, Președinte, Ireneu Cabral Barreto, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișıl Karakaș, Guido Raimondi, judecători și Stanley Naismith, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 25 septembrie 2008, având în vedere decizia parțială din 26 mai 2009, prin care s-a decis să se alăture prezentei cereri cu alte trei cereri referitoare la aceeași chestiune (depuneri nr. 14019/07, 46287/07 și 19387/08), având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei, După deliberare, hotărăște după cum urmează: PROCEDIU Cererea a fost depusă de dl Özgün Özdemir, un cetățean turc născut în 1986 și locuiește în Ankara. El a fost reprezentat în fața Curții de dl A. Pașaoğlu, un avocat practicant în Ankara. Guvernul turc (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că nu a putut accesa documentele clasificate prezentate de Ministerul Apărării Curții Supreme de Administrație Militară în timpul procedurii în fața instanței respective. La 29 iunie 2009 și 8 octombrie 2010, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul căreia reclamantul a acceptat să renunțe la orice alte cereri împotriva Turciei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere împotriva unei întreprinderi ale Guvernului de a-i plăti 7.000 euro pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, care vor fi convertite în lira turcă la rata aplicabilă la data plății, și vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din listă cazul. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să dispună de cererea de la cererea la care a fost însoțită în temeiul articolului 42 § 1 din Regulamentul Curții (depuneri nr. 14019/07, 46287/07 și 19387/08); și decide să elimine cererea din lista sa de cazuri. Stanley Naismith Françoise Tulkens Președintele grefierului