PRIMĂ DECIZIE [1] Cerere din partea lui Nikolaos RAPTIS și alții împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care are loc la 13 ianuarie 2011 într-un comitet compus din Anatoly Kovler, președinte, Ssticlă Erik Jebens, George Nicolau, judecători și Andrei Wampach, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată la 11 februarie 2009 Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei După ce a făcut acest lucru în mod deliberat, pronuna următoarea procedură Reclamanții, al căror nume figurează în anexă, sunt resortisanți greci, cu reședința în diferite orașe din Grecia. Ei au fost reprezentai în fața Curii de către domnul G. Chaikalis, avocat la Atena. Guvernul elen ( A fost reprezentat de agentul său, dl Georgakopoulos, președintele Consiliului juridic al statului. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Prin două decizii din 12 august 1993 și 29 martie 1995, miniștrii economiei naționale, finanțelor și sănătății publice au acordat o primă de productivitate tuturor categoriilor de funcționari administrativi și sanitari subalterni ai IIKA. Printr-o decizie din 3 decembrie 1996, miniștrii economiei naționale, finanțelor și muncii și securității sociale au acordat prima de productivitate medicilor din IIKA și, prin urmare, reclamanților, începând cu 1 august 1996. Astfel cum a refuzat să acorde această primă medicilor (care nu erau vizate de dispozițiile deciziilor menționate mai sus) aceștia, ale căror reclamanți au sesizat, la 10 septembrie 1996, instanța administrativă din jurul statului pe baza art. 4 din Constituție (egalitate în fața legii), art. 105 și 106 din Legea privind introducerea codului civil (daune-interese) și art. 914 și următoarele din Codul civil (îmbogățire fără cauză). Reclamanții au solicitat plata acestei prime (care se ridică la 7 438 EUR) pentru perioada cuprinsă între 1 iulie 1993 și 31 iulie 1996. Prin hotărârea din 31 martie 1999, tribunalul a respins recursul reclamanților pe motiv că aceștia, care făceau parte din personalul științific al IIKOA, nu au invocat și nu au prezentat elemente de natură să demonstreze că au contribuit efectiv la atingerea obiectivelor de productivitate stabilite de conducerea IKA. La 10 octombrie 2002, instanța administrativă a respins recursul reclamanților. Aceasta a subliniat faptul că prima în cauză nu a fost acordată tuturor funcionarilor din cadrul IKA pentru a-și spori în mod constant remuneraia, ci numai celor care au consimit să contribuie la efortul de a crește productivitatea și cu condiia ca această creștere să se facă în timpul orarului lor legal și nu prin intermediul unor ore suplimentare. La 27 februarie 2008, Consiliul de Stat a respins recursul reclamanților. El a considerat că neextinderea primei în litigiu la alte categorii de personal din cadrul IIKA, cum ar fi medicii, a fost justificată și nu a încălcat principiul egalității. GRIFS Invocând art. 6 alineatul (1) din convenție, reclamanții se plâng de depășirea termenului rezonabil. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanții se plâng de faptul că deciziile ministeriale din 12 august 1993 și 29 martie 1995 i-au exclus, la fel ca toți doctorii din I În urma scrisorii dvs. din 30 aprilie 2010, prin care guvernul Hellenic a fost invitat să indice Curții poziția sa cu privire la o soluționare pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior și, dacă este cazul, propunerile sale, i-am acordat onoarea de a vă informa că guvernul își exprimă dorința de a încheia o soluționare pe cale amiabilă a cauzei, oferindu-le fiecăruia dintre reclamanți suma de 3 000 de euro, în vederea unei soluționări amiabile, care va acoperi orice eventual prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată (...). La 22 septembrie 2010, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reclamantă Subsemnatul: Georgios CHAIKALIS, avocat, reprezentanți ai reclamanților (a se vedea lista din anexă) ia notă de faptul că guvernul elen este pregătit să plătească fiecăruia dintre solicitanți suma de 3 000 EUR în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea sus-menționată pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Aceste sume, care vor acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, vor fi scutite de orice taxă aplicabilă și plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în temeiul articolului 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumelor în cauză, se va plăti un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. După consultarea clienților mei, vă informez că acceptă această propunere și, în plus, renunță la orice altă pretenție împotriva Greciei cu privire la faptele inițiale ale acestei cereri. Ei declară cauza definitiv soluționată. Între timp, guvernul a adresat Curții următoarea scrisoare la 9 septembrie 2010. În urma scrisorii dvs. din 23 iulie 2010, prin care am fost invitați să returnăm declarația datată și semnată în mod corespunzător și prin clarificarea scrisorii noastre din 10 iunie 2010, am onoarea de a vă informa că guvernul elen este în continuare angajat să încheie o soluționare confidențială a cauzei menționate anterior. 2222/2010 al Consiliului Juridic din statul membru, aprobat și semnat de ministrul de finanțe, nu putem confirma în mod oficial declarația dvs., deoarece propunerea noastră din 10 iunie 2010 menționează, în general, reclamanții nr. 14-17, adică: 1) Eleni Boula-Katsoulaki, 2) Cu alte cuvinte, guvernul elen este dispus să plătească suma de 3 000 EUR fiecăruia dintre reclamanții nr. 1-13 și 18-27 și aceeași sumă (3 000 EUR) împreună cu reclamanții nr. 14-17 ca moștenitori ai reclamantului inițial Socratis Bomnas. octombrie 2010, avocatul reclamanților a declarat că acceptă termenii regulamentului, astfel cum se precizează în scrisoarea guvernului din 9 septembrie 2010. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. André Wampach Anatoly Kovler corpier adjunct Președinte ANEXA 1) Nikolaos Raptis 2) Anastasia Fardi-Salaka 3) Ioannis Fardis 4) Stefanos Grigoriou-Elmadjoglou 5) Ioannis Lambropoulos 6) Athina Apostathi-Kartalidou 7) Konstantinos Voyatzis [2] 8) Dimitrios Hatzopoulos 9) Afroditi Korfiati-Sideri 10) Ioannis Kortselis 11) Vasilos Blikas 12) Grigorios Makrygiannis 13) Mavel Sapountzoglou 14) Eleni Bouga-Katsoulaki 15) Adamantia Bomba 16) Haritomeni Bomona 17) Lycourgos Bomnas 18) Panayotis Fournaris 19) Epaminondas Parrakis 20) Anastasia Bouyouka-Kastrisiou 21) Konstantinos Mitsopoulos 22) Diamantoula Panou-Garyfallou 23) Athanasios Sakellariou 24) Irini Franguu-Laleni 25) Leonidas Davas 26) Dimitrios Matthes 27) Grigorios Mayeiros [1] Versiunea rectificată la 14 aprilie 2011 [2] Rectificată la 14 aprilie 2011: numele reclamantului a fost modificat de Nikolaos în Konstantinos Voyatzis.
[1]
Requête n
o
12777/09
présentée par Nikolaos RAPTIS et autres
contre la Grèce
La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 13 janvier 2011 en un comité composé de
:
Anatoly Kovler,
président,
Sverre Erik Jebens,
George Nicolaou,
juges
et de André Wampach,
greffier adjoint
de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 11 février 2009
;
Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire
;
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Les requérants, dont le nom figure en annexe, sont des ressortissants grecs, résidant dans différentes villes de Grèce. Ils ont été représentés devant la Cour par M
e
le Gouvernement
») a été représenté par son agent, M.
P.
Georgakopoulos, président du Conseil juridique de l’Etat.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Par deux décisions des 12 août 1993 et 29 mars 1995, les ministres de l’Economie nationale, des Finances et de la Santé publique accordèrent une prime de productivité à toutes les catégories de fonctionnaires administratifs et sanitaires subalternes de l’IKA. Par une décision du 3 décembre 1996, les ministres de l’Economie nationale, des Finances et du Travail et de la Sécurité sociale étendirent la prime de productivité aux médecins de l’IKA, et donc aux requérants, à compter du 1
er
août 1996.
Comme l’IKA refusa d’accorder cette prime aux médecins (qui n’étaient pas visés par les dispositions des décisions précitées) ceux-ci, dont les requérants, saisirent, le 10 septembre 1996, le tribunal administratif d’Athènes en se fondant sur l’article 4 de la Constitution (égalité devant la loi), les articles 105 et 106 de la loi d’introduction du code civil (dommages-intérêts) et les articles 914 et suivants du code civil (enrichissement sans cause). Les requérants demandaient le versement de cette prime (qui s’élevait à 7
438 euros) pour la période du 1
er
juillet 1993 au 31 juillet 1996.
Par un jugement du 31 mars 1999, le tribunal rejeta le recours des requérants au motif que ceux-ci, qui faisaient partie du personnel scientifique de l’IKA, n’avaient pas invoqué ni soumis d’éléments de nature à prouver qu’ils avaient effectivement contribué à atteindre les objectifs de productivité tels que fixés par la direction de l’IKA.
Le 10 octobre 2002, la cour administrative d’appel rejeta l’appel des requérants. Elle souligna que la prime litigieuse n’avait pas été accordée à l’ensemble des fonctionnaires de l’IKA pour augmenter de manière constante leur rémunération, mais seulement à ceux qui avaient consenti à contribué à l’effort d’accroître la productivité et à condition que cet accroissement se fasse pendant leur horaire légal et non au moyen d’heures supplémentaires.
Le 27 février 2008, le Conseil d’Etat rejeta le pourvoi des requérants. Il jugea que la non extension de la prime litigieuse à d’autres catégories du personnel de l’IKA, comme les médecins, était justifiée et n’enfreignait pas le principe d’égalité.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, les requérants se plaignent du dépassement du «
délai raisonnable
».
Invoquant l’article 1 du Protocole n
o
1, les requérants se plaignent du fait que les décisions ministérielles des 12 août 1993 et 29 mars 1995 les ont exclus, comme tous les médecins de l’IKA, de la prime de productivité qui a été accordée au personnel administratif et sanitaire subalterne de l’IKA.
Le 16 juin 2010, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante
:
«
Suite à votre lettre du 30 avril 2010, par laquelle le Gouvernement Hellénique a été invité à indiquer à la Cour sa position quant à un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête précitée, et le cas échéant, ses propositions, j’ai l’honneur de vous informer que le Gouvernement exprime le souhait de conclure un règlement amiable de l’affaire en offrant à verser à chacun des requérants la somme de 3
000 euros, en vue d’un règlement amiable, qui couvrira tout éventuel préjudice matériel et moral, ainsi que les frais et dépens (...).
»
Le 22 septembre 2010 la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par la partie requérante
:
«
Je soussigné, M
e
Georgios CHAIKALIS, avocat, représentants des requérants (voir liste en annexe) note que le gouvernement grec est prêt à verser à chacun des requérants la somme de 3
000 euros en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l’homme.
Ces sommes, qui couvriront tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, seront exemptes de toute taxe éventuellement applicable et payées dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif des sommes en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
Ayant consulté mes clients, je vous informe qu’ils acceptent cette proposition et renoncent par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Grèce à propos des faits à l’origine de ladite requête. Ils déclarent l’affaire définitivement réglée.
»
Dans l’intervalle, le Gouvernement avait adressé, le 9 septembre 2010, à la Cour la lettre suivante
:
«
Suite à votre lettre du 23 juillet 2010, par laquelle nous avons été invités à vous retourner la déclaration dûment datée et signée, et en clarifiant notre lettre du 10 juin 2010, j’ai l’honneur de vous informer que le Gouvernement hellénique demeure engagé à conclure un règlement amiable de l’affaire précitée. Or, selon l’acte n
o
2222/2010 du Conseil juridique de l’Etat, approuvé et signé par le ministre des Finances, nous ne sommes pas en mesure de confirmer formellement votre déclaration, puisque notre proposition du 10 juin 2010 mentionne d’une façon générale les requérants n
o
14-17, c’est-à-dire
: 1) Eleni Bouga-Katsoulaki, 2)
Adamantia Bouga, 3) Haritomeni Bouga et 4) Lycourgos Bougas, comme héritiers du Socratis Bougas.
En d’autres termes, le Gouvernement hellénique demeure disposé à verser la somme de 3
000 euros à chacun des requérants n
o
1-13 et 18-27 et la même somme (3
000
euros) conjointement aux requérants n
o
14-17 comme héritiers du plaignant initial Socratis Bougas.
»
Par une lettre du 1
er
octobre 2010, l’avocat des requérants déclara accepter les termes du règlement, tel que précisé dans la lettre du Gouvernement du 9 septembre 2010.
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1
in fine
de la Convention). En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
André Wampach
Anatoly Kovler
Greffier adjoint
Président
1) Nikolaos Raptis
2) Anastasia Fardi-Salaka
3) Ioannis Fardis
4) Stefanos Grigoriou-Elmadjoglou
5) Ioannis Lambropoulos
6) Athina Arapostathi-Kartalidou
7) Konstantinos Voyatzis
[2]
8) Dimitrios Hatzopoulos
9) Afroditi Korfiati-Sideri
10) Ioannis Kortselis
11) Vasilios Blikas
12) Grigorios Makrygiannis
13) Mavel Sapountzoglou
14) Eleni Bouga-Katsoulaki
15) Adamantia Bouga
16) Haritomeni Bouga
17) Lycourgos Bougas
18) Panayotis Fournaris
19) Epaminondas Parrakis
20) Anastasia Bouyouka-Kastrisiou
21) Konstantinos Mitsopoulos
22) Diamantoula Panou-Garyfallou
23) Athanasios Sakellariou
24) Irini Frangou-Laleni
25) Leonidas Davas
26) Dimitrios Matthes
27) Grigorios Mayeiros
[1]
Version rectifiée le 14 avril 2011.
[2]
Rectifié le 14 avril 2011
: le prénom du requérant a été modifié de Nikolaos en Konstantinos Voyatzis.