AFFAIRE GIUSEPPE QUATTRONE c. ITALIE

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA CATRONA c. ITALIA (solicitarea nr. 67785/01) HOTĂRÂREA Satisfacție echitabilă STRASBURG Februarie 2011 DEFINITIVF 01/05/2011 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție.

În cauza Quattrone c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a treia secțiune), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Guido Raimondi, judecători, și Marialena Tsirli, asistentă de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 11 ianuarie 2011, Rend hotărârea adoptată aici, adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 67785/01) îndreptată împotriva Republicii Italiene și al cărei resortisant al acestui stat, Giuseppe Quattrone, a sesizat Curtea la 13 martie 2001 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( 2007, Francesca Panella, Angelo Quattrone, Francesco Quattrone și Carmela Quattrone, au informat grefa cu privire la ceea ce au moștenit de la reclamant și au dorit să se constituie în cadrul procedurii în fața Curții.

Prin hotărârea din 11 ianuarie 2007 ( În conformitate cu art. 41 din Convenție, reclamantul a solicitat o satisfacție echitabilă de 1 770 de cazuri, în temeiul articolului 41 din convenție, Curtea a statuat că intervenția în litigiu nu este compatibilă cu principiul legalității și, prin urmare, a încălcat dreptul la respectarea bunurilor reclamantului (Quattrone c. Italia, nr. 67785/01, § 56, 11 ianuarie 2007). 711,60 EUR pentru prejudicii materiale; în plus, acesta solicita o sumă cu titlu de indemnizație pentru daune morale și rambursarea cheltuielilor suportate în fața Curții. Problema aplicării articolului 41 din convenție care nu se află în stare, Curtea a rezervat-o și a invitat guvernul și reclamantul să prezinte în scris observațiile lor cu privire la această chestiune în termen de trei luni și, în special, să îi dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge (ibidem, punctul 81 și punctul 5 din acord).

Termenul stabilit pentru a permite părților să ajungă la un acord amiabil a expirat fără ca părțile să ajungă la un astfel de acord. Părțile nu au prezentat observații. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite eliminarea decât impecabilă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Cu titlu de prejudiciu material, având în vedere imposibilitatea de a obține restituirea terenului, moștenitorii reclamantului solicită plata unei sume de 1 770 711,60 EUR. Guvernul contestă modalitățile de calculare a prejudiciului material utilizat în hotărârile privind satisfacția echitabilă Belvedere Alberghiera S.r.l.

c. Italia 31524/96, 30 octombrie 2003) și Carbonara și Ventura c. Italia 24638/94, 11 decembrie 2003) și consideră că, în orice caz, suma solicitată de moștenitorii reclamantului este excesivă. 10. Curtea amintește că o hotărâre de constatare a unei încălcări implică obligația statului pârât de a pune capăt încălcării și de a șterge consecințele acesteia astfel încât să se restabilească cât mai mult posibil situația anterioară acesteia (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], nr 31107/96, § 32, CEDO 2000-XI). 11. ((satisfacție echitabilă) [GC], n 58858/00, 22 decembrie 2009), Marea Cameră a revizuit jurisprudența Curții privind criteriile de despăgubire în cazurile de expropriere indirectă.

În special, aceasta a decis să excludă pretențiile reclamanților în măsura în care acestea se bazează pe valoarea terenului la data hotărârii Curții și să nu mai țină seama, pentru a evalua prejudiciul material, de costul de construcție al clădirilor construite de stat pe terenuri. 12. În conformitate cu criteriile stabilite de Marea Cameră, despăgubirea trebuie să corespundă valorii totale a terenului în momentul pierderii proprietății, astfel cum a fost stabilită prin expertiza ordonată de instanța competentă în cursul procedurii interne. În al doilea rând, după deducerea eventualelor sume acordate la nivel național, această sumă trebuie actualizată pentru a compensa efectele inflației. este, de asemenea, oportun să fie însoțit de interese care ar putea compensa, cel puțin parțial, perioada de timp care a trecut de la deposedarea terenurilor; aceste interese trebuie să corespundă interesului legal simplu aplicat capitalului reevaluat progresiv.

13. În cazul de față, reclamantul și-a pierdut proprietatea asupra terenului în 1983, astfel cum reiese din expertiza ordonată de instanțele interne în cursul procedurii naționale, valoarea cotei de teren aparținând reclamantului la acea dată era de 30 000 ITL pe metru pătrat (punctul 11 din hotărârea principală) pentru o suprafață totală de 75 734 de metri pătrați. 14. Având în vedere aceste elemente și hotărând în echitate, Curtea consideră rezonabilă acordarea în comun a moștenitorilor reclamantului 1 300 000 EUR pentru prejudiciul material, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit pe această sumă. 15. Rămâne de evaluat pierderea de șanse suferită ca urmare a exproprierii în litigiu.

Statuind în echitate, Curtea alocă împreună moștenitorilor reclamantului 66 000 EUR pentru pierderea de șanse. Pagubă morală 16. Moștenitorii reclamantului solicită suma de 500 000 EUR. 17. Guvernul susține că reclamantul a obținut deja despăgubiri în cadrul remeditării În orice caz, suma solicitată este excesivă. 18. Curtea consideră că sentimentul de neputință și frustrare în fața deposedării ilegale a bunurilor lor a cauzat moștenitorilor reclamantului un prejudiciu moral important, care trebuie remediat în mod corespunzător. 19. Statuând în echitate, Curtea acordă în comun moștenitorilor reclamantului 15 000 EUR, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale.

Costuri și cheltuieli de judecată 20. Justificative în sprijinul acesteia, moștenitorii reclamantului solicită rambursarea cheltuielilor suportate în cadrul procedurii în fața Curții, în valoare de 38 027,84 EUR, taxa pe valoarea adăugată (TVA) și contribuțiile la fondul de pensii al avocaților (CPA) incluse. 21. Guvernul susține că moștenitorii reclamantului nu și-au susținut cererea și că, în orice caz, suma solicitată este excesivă. 22. Curtea amintește că alocarea cheltuielilor și cheltuielilor în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea acestora și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (Iatridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], n 31107/96, § 54, CEDO 2000-XI.

În plus, cheltuielile de judecată pot fi recuperate numai în măsura în care se referă la încălcarea constatată ( Van de Hurk c. Țările de Jos, Hotărârea din 19 aprilie 1994, seria A n 288, § 66). 23. Curtea nu se îndoiește de necesitatea de a angaja cheltuieli, însă consideră că onorariile totale revendicate în acest sens sunt excesive și, prin urmare, consideră că acestea trebuie rambursate doar parțial. Având în vedere circumstanțele cauzei, Curtea consideră rezonabilă alocarea în comun a moștenitorilor reclamantului 15 000 EUR pentru toate cheltuielile suportate. Interese moratoriu 24. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe baza ratei dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale.

PE CES MOTIVE, CURȚIA, LA UNANIMITATE, A spus că statul pârât trebuie să plătească împreună moștenitorilor reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, următoarele sume 366 000 EUR (un milion trei sute șaizeci și șase de mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune materiale ii. 000 EUR (cinsprezece mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale (iii. 000 EUR (cinsprezece mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că, de la expirarea termenului respectiv și până la plată, aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus.

februarie 2011, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Marialena Tsirli Josep Casadevall Grefier Adjunct Președinte

TROISIÈME SECTION

AFFAIRE QUATTRONE c. ITALIE (Requête n o 67785/01) ARRÊT ( Satisfaction équitable ) STRASBOURG 1 er février 2011 DÉFINITIF 01/05/2011 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l'affaire Quattrone c. Italie, La Cour européenne des droits de l'homme (troisième section), siégeant une chambre composée de : Josep Casadevall, président, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Guido Raimondi, juges, et de Marialena Tsirli, greffière adjointe de section, Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 11 janvier 2011, Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE