- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 26 martie 2024
- Stat pârât
- GEO
- Concluzia
- Comunicată guvernului
Agajaniani împotriva Georgiei
Traducere în română Auto
Publicat la 15 aprilie 2024 CINTIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 57310/22 Robert AGAJANIani împotriva Georgiei depusă la 9 decembrie 2022 comunicată la 26 martie 2024 OBJETORUL CAUZULUI Cazul se referă la durata procedurii penale împotriva reclamantului. Reclamantul a fost condamnat în absența de către o instanță de judecată la 19 octombrie 2010. La 30 noiembrie 2016, după extrădarea sa în Georgia, reclamantul a depus un recurs împotriva hotărârii instanței de judecată. Curtea de apel și-a pronunțat hotărârea la 24 februarie 2022. Curtea Supremă a declarat recursul reclamantului la punctele de drept inadmisibile la 8 august 2022 (întârziere în prezența reclamantului). Reclamantul se bazează pe art. 6 § 1 din Convenție.
QUESTION ÎNTRE PARTE A fost durata procedurii penale în cazul în cauză în încălcarea cerinței de „tempă rațională” de la art. 6 § 1 din Convenție (a se vedea, printre altele, Pélissier și Sassi c. Franța [GC], nr. 25444/94, CEDO 1999-II)? În acest sens, ce perioadă ar trebui luată în considerare pentru a evalua rezonabilitatea procedurii respective?
Published on 15 April 2024
FIFTH SECTION
Application no. 57310/22 Robert AGAJANIANI against Georgia lodged on 9 December 2022 communicated on 26 March 2024
SUBJECT MATTER OF THE CASE
The case concerns the length of the criminal proceedings against the applicant. The applicant was convicted in absentia by a trial court on 19 October 2010. On 30 November 2016, following his extradition to Georgia, the applicant lodged an appeal against the trial court’s judgment. The appellate court delivered its judgment on 24 February 2022. The Supreme Court declared the applicant’s appeal on points of law inadmissible on 8 August 2022 (allegedly served on the applicant with delay). The applicant relied on Article 6 § 1 of the Convention.
QUESTION TO THE PARTIES
Was the length of the criminal proceedings in the present case in breach of the “reasonable time” requirement of Article 6 § 1 of the Convention (see, among other authorities, Pélissier and Sassi v. France [GC], no. 25444/94, ECHR 1999-II)? In this connection, which period should be taken into account in order to assess the reasonableness of the said proceedings?