CtEDO 17.02.2011 Auto

AFFAIRE UCCI c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
17.02.2011
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE UCCI c. ITALIE (CtEDO, 2011)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A CINCEA CAUZA UCCI c. ITALIA (solicitarea nr. 213/04) hotărăște satisfacția echitabilă a STRASBURG 17 februarie 2011 DEFINITIVF 17/05/2011 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. În cauza Ucci c. Italia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care se află într-o cameră compusă din Peer Lorenzen, președinte, Karel Jungwiert, Mark Villiger, Isabelle Berro- Lefevre, Guido Raimondi, Ganna Yudkivska, Julia Laffranque, judecători, și Claudia Westerdiek, graffière de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 25 ianuarie 2011, Rend Hotărârea pe care o reprezintă, adoptată la această dată de procedură La originea cazului (n 213/04) îndreptată împotriva Republicii Italiene și al cărei resortisant al acestui stat, domnul Pellegrino Ucci ( În temeiul articolului 41 din Convenție, reclamantul a solicitat o satisfacție echitabilă de 418 075 EUR pentru pierderea terenului, precum și suma de 611 EUR, precum și suma de 611 EUR, în conformitate cu principiul legalității, Curtea a statuat că intervenția în litigiu nu era compatibilă cu principiul legalității și, prin urmare, a încălcat dreptul la respectarea bunurilor reclamantului (Ucci c. Italia, nr 213/04, § 85, 22 iunie 2006). 919 EUR pentru pierderea valorii părții rămase din teren. Reclamantul a solicitat, de asemenea, plata sumelor de 650 000 EUR ca plus valoare care rezultă din construcția lucrărilor publice, 937 507,50 EUR ca despăgubire pentru daunele aduse activității de agricultor și 87 EUR În plus, acesta solicita o despăgubire pentru daune morale și rambursarea cheltuielilor suportate în fața instanțelor interne și a Curții. Problema aplicării articolului 41 din convenție care nu se află în stare de funcționare, Curtea a rezervat-o și a invitat guvernul și reclamantul să prezinte în scris observațiile lor cu privire la această chestiune în termen de trei luni și, în special, să îi dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge (ibidem, alineatul (4) și litera (b) din dispozitiv). Termenul de trei luni se încheie fără ca părțile să ajungă la un acord. Atât reclamantul, cât și guvernul au prezentat observații. ÎN DREPT, în conformitate cu art. 41 din convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se șteargă decât în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 075 EUR, pentru pierderea terenului, precum și suma de 611 919 EUR pierderea valorii părții rămase a terenului și solicită, de asemenea, plata sumelor de 650 000 EUR ca plus valoare care rezultă din construcția lucrărilor publice, de 937 507,50 EUR ca despăgubire pentru daunele aduse activității de agricultor și de 87 000 EUR pentru nejurisdicția terenului. Guvernul se opune și susține că reclamantul a obținut o despăgubire corespunzătoare valorii totale a terenului, întrucât Legea nr. 662 din 1996 nu a fost aplicată în cazul de față. 10. Curtea amintește că o hotărâre de constatare a unei încălcări implică obligația statului pârât de a pune capăt încălcării și de a șterge consecințele acesteia astfel încât să se restabilească cât mai mult posibil situația anterioară acesteia (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], nr 31107/96, § 32, CEDO 2000-XI). 11. (satisfacție echitabilă) [GC], nr. 58858/00, 22 decembrie 2009), Marea Cameră a modificat jurisprudența Curții privind criteriile de despăgubire în cazurile de expropriere indirectă. În special, Marea Cameră a decis să excludă pretențiile reclamanților în măsura în care acestea se bazează pe valoarea terenului la data hotărârii Curții și să nu mai țină seama, pentru a evalua prejudiciul material, de costul de construcție a clădirilor construite de stat pe terenuri. 12. Conform noilor criterii stabilite de Marea Cameră, despăgubirea trebuie să corespundă valorii totale a terenului în momentul pierderii proprietății, astfel cum a fost stabilită prin expertiza ordonată de instanța competentă în cursul procedurii interne. În al doilea rând, odată ce se deduce suma eventual acordată la nivel național, această sumă trebuie actualizată pentru a compensa efectele inflației și trebuie să fie însoțită și de interese care ar putea compensa, cel puțin parțial, perioada de timp care a trecut de la deposedarea terenurilor. Aceste dobânzi trebuie să corespundă interesului juridic simplu aplicat capitalului reevaluat progresiv. 13. În cazul de față, reclamantul și-a pierdut proprietatea pe teren în 1992. Curtea constată că reclamantul a primit la nivel național o sumă corespunzătoare valorii de piață a terenului său, reevaluată și însoțită de dobânzi începând cu data pierderii proprietății, adică la 6 februarie 1992 (a se vedea punctul 16 din hotărârea din acțiunea principală). În opinia sa, persoana în cauză a obținut deja o sumă suficientă pentru a îndeplini criteriile de despăgubire ridicate. 14. Rămâne de evaluat pierderea de șanse suferită ca urmare a exproprierii în litigiu. Cu titlu de prejudiciu moral, reclamantul solicită suma de 279 000 EUR. 16. Guvernul se opune și consideră că nu se datorează nicio sumă din cauza prejudiciului moral, deoarece acest tip de prejudiciu nu poate rezulta din încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1, ci numai din încălcarea termenului rezonabil 17. Curtea consideră că sentimentul de neputință și frustrare în fața deposedării ilegale a bunurilor sale a cauzat reclamantului un prejudiciu moral important, care trebuie remediat în mod corespunzător. 18. Statuând în echitate, Curtea acordă reclamantului 10 000 EUR pentru prejudiciul moral. Prospături și cheltuieli 19. Justificative pentru sprijin, reclamantul solicită rambursarea a 14 270,43 EUR pentru cheltuieli de procedură în fața instanțelor interne, plus 80 618,50 EUR pentru cheltuieli de procedură în fața Curții. 20. Guvernul se opune și observă că pretențiile reclamantului sunt exorbitante. 21. Curtea amintește că alocarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea acestora și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], 31107/96, § 54, CEDO 2000-XI. În plus, cheltuielile judiciare pot fi recuperate numai în măsura în care se referă la încălcarea constatată (a se vedea, de exemplu, Beyeler c. Italia (satisfacție echitabilă) [GC], nr 33202/96, § 27, 28 mai 2002 Sahin c. Germania [GC], 30943/96, § 105, CEDH 2003-VIII). 22. Curtea nu se îndoiește de necesitatea de a angaja cheltuieli, însă consideră că onorariile totale revendicate în acest sens sunt excesive și, prin urmare, consideră că acestea ar trebui rambursate doar parțial. Având în vedere circumstanțele cauzei, Curtea consideră rezonabilă alocarea unei sume de 15 000 EUR pentru toate costurile suportate. Interese moratorii 23. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, LA UNANIMITATE, afirmă că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Convenție, următoarele sume: 000 EUR (11 mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune materiale (ii. 000 EUR (10 mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale (iii. 000 EUR (quin.1 000 EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit reclamantului, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 17 februarie 2011, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul de procedură. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2010-10-19
0,94
AFFAIRE IZZO c. ITALIE
TROISIEME SECTION AFFAIRE IZZO c. ITALIE (Requête n o 20935/03) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 19 octobre 2010 DÉFINITIF 19/01/2011 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des r
CtEDO 2010-12-14
0,94
AFFAIRE CAPOCCIA c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE CAPOCCIA c. ITALIE (Requête n o 30227/03) ARRÊT ( Satisfaction équitable ) STRASBOURG 14 décembre 2010 DÉFINITIF 14/03/2011 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subi
CtEDO 2010-07-29
0,94
AFFAIRE DE SCISCIO c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE DE SCISCIO c. ITALIE (Requête n o 176/04) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 29 juillet 2010 DÉFINITIF 29/10/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir de
CtEDO 2012-06-05
0,94
AFFAIRE CARLETTA c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE CARLETTA c. ITALIE (Requête n o 63861/00) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 5 juin 2012 DÉFINITIF 05/09/2012 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des re
CtEDO 2010-10-19
0,94
AFFAIRE SCOZZARI ET AUTRES c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE SCOZZARI ET AUTRES c. ITALIE (Requête n o 67790/01) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 19 octobre 2010 DÉFINITIF 19/01/2011 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il pe
Sursă