AFFAIRE OZAKINCI c. TURQUIE

A DOUA SECȚIUNE CAUZA ÖZAKINCI c. TURCIA (solicitarea nr. 10182/04) HOTĂRÂREA STRASBURG 5 aprilie 2011 Această hotărâre este definitivă. El poate fi supus unor modificări de formă.

În cauza Özakć c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-un comitet compus din Ireneu Cabral Barreto, președinte, Dragoljub Popović, András Sajó, judecători, și Françoise Elens-Passos; graffiter adjunct de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 15 martie 2011, Renunță la hotărâre, adoptat la această dată de procedură A la originea cauzei se află o cerere (n 10182/04) îndreptată împotriva Republicii Turcia și inclusiv un resortisant al acestui stat, domnul Gökalp Özak La 15 decembrie 2003, Tribunalul a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 26 mai 2009, Curtea a declarat cererea parțial inadmisibilă și a decis să comunice guvernului motivul întemeiat pe durata procedurii.

În aplicarea Protocolului 14, cererea a fost atribuită unui comitet. DE FAPT, reclamantul s-a născut în 1923 și locuiește în Stanbul. La 8 februarie 1971 (la 8 aprilie 1971, în opinia reclamantului), satul chamoba a introdus, în calitate de entitate juridică (köy tüzel kisili La 6 septembrie 1972 (la 18 februarie 1982 după solicitant), acesta a intervenit în procedură. Între timp, cauza a fost transferată tribunalului cadastral al Ezinei. La 10 decembrie 1996, Tribunalul Cadastral a anulat titlul de proprietate al reclamantului. La 14 mai 2001, Curtea de Casație a confirmat hotărârea atacată. 10. Prin hotărârea din 13 mai 2002, notificată reclamantului la 18 iunie 2003, Curtea de Casație a respins, de asemenea, acțiunea în litigiul în cauză.

ÎN DREPT PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 § 1 DIN CONVENȚIA 11. Reclamantul a afirmat că durata procedurii a depășit limita de timp rezonabilă mai mare decât cea prevăzută la art. 6 alineatul (1) din Convenție. 12. Curtea respinge această excepție din motivele evocate în hotărârea Emin Yașar c. Turcia 44754/98, §§ 22-24, 11 aprilie 2006). În plus, Curtea constată că această parte a cererii nu se confruntă cu niciunul dintre motivele de imputare prevăzute în art. 35. Prin urmare, trebuie declarată admisibilă.

13. Pe fond, Curtea constată că, indiferent de data la care reclamantul a răspuns în cadrul procedurii în fața instanțelor interne, perioada care trebuie luată în considerare nu a început decât cu luarea în considerare, la 28 ianuarie 1987, a recunoașterii dreptului individual de recurs de către Turcia . Pentru a aprecia caracterul rezonabil al termenelor scurse începând cu această dată, trebuie să se țină seama de starea în care se afla cauza în cauză (Yaz Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri pendinte apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudența Curții, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente (a se vedea, printre altele, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43 CEDH 2000 VII).

Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazurile din speță și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Frydlender, citată anterior § 46). În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că statul membru în cauză nu a prezentat niciun fapt sau argument convingător care ar putea conduce la o concluzie diferită în acest caz. Având în vedere jurisprudența sa în acest domeniu, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde cerinței termenului rezonabil 17. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1). II. PE LEGĂTURA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIA 18. Reclamantul nu a prezentat nicio cerere de satisfacție echitabilă.

Prin urmare, Curtea consideră că nu este necesar să-i acorde o sumă în acest sens. Prin aceste motive, CURȚA LA L a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție. În limba franceză, apoi a fost comunicat în scris la 5 aprilie 2011, în conformitate cu art. 77 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Françoise Elens-Passos Ireneu Cabral Barreto grefier adjunct Președinte

DEUXIÈME SECTION

AFFAIRE ÖZAKINCI c. TURQUIE (Requête n o 10182/04) ARRÊT STRASBOURG 5 avril 2011 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Özakıncı c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant en un comité composé de : Ireneu Cabral Barreto, président, Dragoljub Popović, András Sajó, juges, et de Françoise Elens-Passos, greffière adjointe de section, Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 15 mars 2011, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION

11. Le requérant allègue que la durée de la procédure a dépassé le « délai raisonnable » au sens de l’article 6 § 1 de la Convention.

SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

18. Le requérant n’a présenté aucune demande de satisfaction équitable. Partant, la Cour estime qu’il n’y a pas lieu de lui octroyer de somme à ce titre. PAR CES MOTIFS, LA COUR À L’UNANIMITÉ, 1. Déclare le restant de la requête recevable ; 2. Dit qu’il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention. Fait en français, puis communiqué par écrit le 5 avril 2011, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement. Françoise Elens-Passos Ireneu Cabral Barreto Greffière adjointe Président