KIRKIT c. TURQUIE

A DOUA DECIZIE PRIVIND REEVABILITATEA cererii nr. 32297/07 formulată de Metin K Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are sediul la 5 aprilie 2011 într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinta Danutė Jočienė, David Thór Björgvinsson, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișil Karakaș, Guido Raimondi, judecători și grefier de secțiune, având în vedere hotărârile menționate anterior, ale căror date de introducere figurează în tabelul de mai jos, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie FACE recurentul domnul Metin Kirkit (solicitarea nr 32297/07) este un resortisant turc născut în 1960 și rezident în Hatay.

El este reprezentat în fața Curții de către domnul Kaymaz, avocat la Hatay. Reclamantul domnul Fatih Koçtürk (solicitarea nr. 15631/08) este un resortisant turc născut în 1980 și rezident în Kastamunu. Reclamantul H.G. (reclamantul nr. 30847/08) este un resortisant turc născut în 1976 și rezident în Eskișehir. Reclamantul domnului Ahmet Demreien (solicitarea nr. 5004/10) este un resortisant turc născut în 1971 și are reședința în Ankara. Guvernul turc este reprezentat de agentul său. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții sunt militari. La diferite date, ei au fost loviți de diverse sancțiuni disciplinare privative de libertate de către superiorii lor militari.

Ei au sesizat Curtea Administrativă Înaltă Militară cu o cerere în anulare a acestor sancțiuni. Înalta Curte Administrativă Militară s-a declarat incompetentă să se pronunțe asupra fondului acestor cauze pe motiv că art. 129 din Constituție și art. 21 din Legea nr. 1602 privind competența Înaltei Curți Administrative Militare excludeau sancțiunile disciplinare militare din controlul jurisdicțional. Detaliile fiecărei cauze figurează în tabelul de mai jos Numărul cereri, numele reclamanților și data introducerii Natura și motivul sancțiunilor Data executării sancțiunilor Data punerii în aplicare a deciziei Înaltei Curți Administrative Militare 32297/07 Metin Kirkit 23 iulie 2007 14 zile de rigoare pentru nesupunere la ordinul 26 aprilie 2004 10 mai 2004 19 aprilie 2007 15631/08 Fatih Koçtürk 4 martie 2008 Cinci zile de rigoare pentru nesupunere la un ordin 2 iulie 2007 7 iulie 2007 10 octombrie 2007 30847/08 H.G.

13 iunie 2008 1) Șapte zile de rigoare pentru părăsirea garnizoană fără autorizație 2) 14 zile de arestare simplă pentru nesupunere la un ordin 3) 14 zile de rigoare pentru comportament lipsit de respect 4) Paisprezece zile de interdicție pentru nerespectarea Regulamentului (1) din 26 septembrie 2005 3 octombrie 2005 (2) din 26 ianuarie 2006 10 februarie 2006 (3) din 23 ianuarie 2007 6 februarie 2007 (4) din 12 noiembrie 2007 26 noiembrie 2007 10 ianuarie 2008 5004/10 Ahmet Demire Dreptul și practica internă relevante la art. 129 din Constituție în vigoare la data faptelor se citea după cum urmează Deciziile în materie disciplinară nu pot fi supuse controlului jurisdicțional. Dispozițiile privind membrii forțelor armate, precum și judecătorii și procurorii sunt rezervate.

În temeiul articolului 21 din Legea nr. 1602 privind Înalta Curte Administrativă Militară, sancțiunile disciplinare impuse de superiorii ierarhici pentru încălcarea disciplinei militare sunt reduse la controlul judiciar. Invocând articolele 5 și 6 din convenție, toți reclamanții se plâng că sancțiunile disciplinare privative de libertate le-au fost impuse de către superiorii lor militari și nu de către o instanță independentă și imparțială. 30847/08, în plus față de cele de mai sus, reclamantul H.G. se plânge și de lipsa unei căi de atac efective în dreptul intern, care să îi permită să conteste diversele sancțiuni disciplinare de libertate pe care le-a primit. Având în vedere similitudinea cererilor cu privire la faptele și la problema de fond pe care le ridică, Curtea consideră necesară asocierea acestora, în conformitate cu art. 42 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură.

Întrebarea se pune dacă reclamanții pot trece pentru că au respectat regula respectării termenului de șase luni prevăzut la art. 1 din Convenție (Özp În această privință, Curtea amintește că, în lipsa unei căi de atac interne, termenul de șase luni începe de la data la care actul de denunțare a încetat (Hamza Yalmaz c. Turcia (dec.), nr. 46732/99, 1 aprilie 2003 și Gongadze c. Ucraina, nr. 34056/02, § 155, CEDO 2005 (dec.), nr. 46732/99, 1 aprilie 2003 și Gongadze c. Ucraina , nr. 34056/02, § 155, CEDH 2005 XI).

În prezentele cauze, Comisia constată mai întâi că sancțiunile disciplinare privative de libertate ale căror părți interesate au fost afectate au fost în conformitate cu legislația în vigoare și observă apoi că, la fața locului a faptelor, așa cum a amintit Curtea Administrativă Militară Înaltă, reclamanții nu aveau, în conformitate cu art. 129 din Constituție și art. 21 din Legea nr. 1602 privind Înalta Curte Administrativă Militară, nu există nicio cale de atac pentru a contesta aceste sancțiuni. Prin urmare, în termen de șase luni de la data la care privările lor de libertate s-au încheiat (a se vedea tabelul de mai sus), cererile lor sunt întârziate și, prin urmare, trebuie respinse pentru nerespectarea termenului de șase luni, în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din convenție (SipahioLU c. Turcia).

(dec.), nr. 31245/96, 11 mai 1999). Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să unească cererile și să le declare inadmisibile. Stanley Naismith Françoise Tulkens Grefier Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n o 32297/07 introduite par Metin KİRKİT le 23 juillet 2007 Requête n o 15631/08 introduite par Fatih KOÇTÜRK le 4 mars 2008 Requête n o 30847/08 introduite par H.G. le 13 juin 2008 Requête n o 5004/10 introduite par Ahmet DEMİREĞEN le 12 janvier 2010 La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 5 avril 2011 en une chambre composée de : Françoise Tulkens, présidente , Danutė Jočienė, David Thór Björgvinsson, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișıl Karakaș, Guido Raimondi, juges , et de Stanley Naismith, greffier de section, Vu les requêtes susmentionnées, dont les dates d’introduction figurent dans le tableau ci-dessous, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par les requérants, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant M. Metin Kirkit (requête n o 32297/07) est un ressortissant turc né en 1960 et résidant à Hatay.

Il est représenté devant la Cour par M e M. Kaymaz, avocat à Hatay. Le requérant M. Fatih Koçtürk (requête n o 15631/08) est un ressortissant turc né en 1980 et résidant à Kastamonu. Le requérant H.G. (requête n o 30847/08) est un ressortissant turc né en 1976 et résidant à Eskișehir. Le requérant M. Ahmet Demireğen (requête n o 5004/10) est un ressortissant turc né en 1971 et résidant à Ankara. Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») est représenté par son agent. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Les requérants sont des militaires. A différentes dates, ils furent frappés de diverses sanctions disciplinaires privatives de liberté par leurs supérieurs militaires.

Ils saisirent la Haute Cour administrative militaire d’une demande en annulation de ces sanctions. La Haute Cour administrative militaire se déclara incompétente pour statuer sur le fond de ces affaires au motif que l’article 129 de la Constitution et l’article 21 de la loi n o 1602 sur la compétence de la Haute Cour administrative militaire excluaient les sanctions disciplinaires militaires du contrôle juridictionnel.

Les détails de chaque affaire figurent dans le tableau ci-après : Numéro des requêtes, nom des requérants et date d’introduction Nature et motif des sanctions Date de l’exécution des sanctions Date de la décision de la Haute Cour administrative militaire n o 32297/07 Metin Kirkit 23 juillet 2007 Quatorze jours d’arrêt de rigueur pour insoumission à un ordre du 26 avril 2004 au 10 mai 2004 19 avril 2007 n o 15631/08 Fatih Koçtürk 4 mars 2008 Cinq jours d’arrêt de rigueur pour insoumission à un ordre du 2 juillet 2007 au 7 juillet 2007 10 octobre 2007 n o 30847/08 H.G.

13 juin 2008 1) Sept jours d’arrêt de rigueur pour avoir quitté la garnison sans autorisation 2) Quatorze jours d’arrêt simple pour insoumission à un ordre 3) Quatorze jours d’arrêt de rigueur pour comportement irrespectueux 4) Quatorze jours d’arrêt de rigueur pour non-respect du règlement 1) du 26 septembre 2005 au 3 octobre 2005 2) du 26 janvier 2006 au 10 février 2006 3) du 23 janvier 2007 au 6 février 2007 4) du 12 novembre 2007 au 26 novembre 2007 10 janvier 2008 n o 5004/10 Ahmet Demireğen 12 janvier 2010 Quatorze jours d’arrêt de rigueur pour recours abusif du 26 janvier 2008 au 9 février 2008 17 septembre 2009 B. Le droit et la pratique internes pertinents L’article 129 de la Constitution en vigueur à l’époque des faits se lisait comme suit : « Les décisions en matière disciplinaire ne peuvent être soustraites au contrôle juridictionnel.

Les dispositions concernant les membres des forces armées ainsi que les juges et procureurs sont réservées. » En vertu de l’article 21 de la loi n o 1602 sur la Haute Cour administrative militaire, les sanctions disciplinaires infligées par les supérieurs hiérarchiques pour infraction à la discipline militaire sont soustraites au contrôle judiciaire. EN DROIT Invoquant les articles 5 et 6 de la Convention, tous les requérants se plaignent que les sanctions disciplinaires privatives de liberté leur aient été infligées par leurs supérieures militaires et non par un tribunal indépendant et impartial. Dans la requête n o 30847/08, outre le grief ci-dessus, le requérant H.G. se plaint également de l’absence d’un recours effectif en droit interne propre à lui permettre de contester les diverses sanctions disciplinaires privatives de liberté dont il a fait l’objet.

Il invoque l’article 13 combiné avec les articles 5 et 6 de la Convention. Compte tenu de la similitude des requêtes quant aux faits et au problème de fond qu’elles posent, la Cour estime nécessaire de les joindre, en application de l’article 42 § 1 de son règlement. La question se pose de savoir si les requérants peuvent passer pour avoir satisfait à la règle du respect du délai de six mois prévu à l’article 35 § 1 de la Convention ( Özpınar c. Turquie , n o 20999/04, § 34, 19 octobre 2010, Belaousof et autres c. Grèce , n o 66296/01, § 38, 27 mai 2004, et Walker c. Royaume-Uni (déc.), n o 34979/97, CEDH 2000 ‑ I). A cet égard, la Cour rappelle qu’en l’absence de recours interne le délai de six mois court à partir de la date à laquelle l’acte dénoncé a pris fin ( Hamza Yılmaz c. Turquie (déc.), n o 46732/99, 1 er avril 2003, et Gongadzé c. Ukraine , n o 34056/02, § 155, CEDH 2005 ‑ XI).

Dans les présentes affaires, elle constate d’abord que les sanctions disciplinaires privatives de liberté dont les intéressés ont été frappés étaient conformes à la législation en vigueur. Elle note ensuite que, à l’époque des faits, comme l’a rappelé la Haute Cour administrative militaire, les requérants ne disposaient, selon l’article 129 de la Constitution et de l’article 21 de la loi n o 1602 sur la Haute Cour administrative militaire, d’aucune voie de recours pour contester ces sanctions.

Dès lors, les requérants n’ayant pas introduit leurs recours devant la Cour dans un délai de six mois à partir de la date à laquelle leurs privations de liberté ont pris fin (voir le tableau ci-dessus), leurs requêtes sont tardives et doivent en conséquence être rejetées pour non-respect du délai de six mois, en application de l’article 35 §§ 1 et 4 de la Convention ( Sipahioğlu c. Turquie (déc.), n o 31245/96, 11 mai 1999). Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de joindre les requêtes et les déclare irrecevables. Stanley Naismith Françoise Tulkens Greffier Présidente