Czubernat împotriva Poloniei

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 53524/08, de către Krzysztof CZUBERNAT împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 3 mai 2011 ca comitet compus din: Sverre Erik Jebens, președinte, Lech Garlicki, Vincent A. de Gaetano, judecători și Fatoș Aracı, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 17 octombrie 2008, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 23 decembrie 2010 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Cererea a fost depusă de dl Krzysztof Czubernat, un național polonez care s-a născut în 1970 și locuiește în Zakopane.

El a fost reprezentat în fața Curții de dl Čukasz Szatko, un avocat care practică în Katowice. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Jakub Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura penală împotriva reclamantului și detenția sa preliminară La 26 februarie 2007, reclamantul a fost arestat, printre altele , prin suspectul traficului de droguri, comisă într-un grup criminal organizat și armat. La 1 martie 2007, Curtea de district din Varșovia ( Såd Rejonowy ) a reținut reclamantul în reținere. În cursul anchetei, au fost arestate mai multe douăzeci de persoane.

Detenția reclamantului a fost prelungită ulterior prin deciziile Curții Regionale de la Varșovia ( Sād Okręgowy ) pronunțate la 21 mai și 3 septembrie 2007. La 26 septembrie 2007, a fost depusă Curtea Regională din Varșovia un proiect de pronunțare împotriva reclamantului și a altor douăzeci și nouă de persoane (a numărat o sută de patruzeci și nouă de pagini). În continuare, detenția reclamantului a fost prelungită de Curtea Regională din Varșovia la 8 octombrie 2007 și 11 februarie 2008. La 9 noiembrie 2007, Curtea de Apel din Varșovia (Sād Apelacyjny). ) a respins recursul interlocutor al reclamantului împotriva hotărârii de prelungire din 8 octombrie 2007. La 15 februarie 2008, Curtea Regională de Varșovia a refuzat cererea reclamantului de a ridica detenția și a impus o măsură preventivă mai lentă.

O primă audiere a avut loc la 25 martie 2008. Se pare că procesul a fost reînceput la 25 aprilie 2008, deoarece unul dintre judecătorii laici (ławnik ) a fost discalificat de la examinarea cazului. Audieri suplimentare au fost desfășurate la 30 aprilie, 5, 9, 26 și 30 mai și 5 iunie 2008. O audiție programată pentru 6 iunie 2008 a fost suspendată până la 8 septembrie, datorită bolii judecătorului laic. O audiere programată pentru 8 septembrie 2008 a fost anulată, deoarece acuzatul nu ar fi putut fi transportat în instanță de la centrul de încarcerare. La 2 decembrie 2008, reclamantul a solicitat să-și ridice detenția. Se pare că cererea sa a fost refuzată.

La 4 decembrie 2008, Curtea de Apel din Varșovia a prelungit detenția reclamantului până la 30 iunie 2009. La 22 ianuarie 2009, reclamantul a depus încă o altă cerere de a respinge detenția și a impus o măsură preventivă mai lentă și a fost, de asemenea, respinsă de Curtea Regională de Varșovia la 16 ianuarie 2009. Instanțele au justificat decizia lor de prelungire a detenției anterioare a reclamantului prin necesitatea de a auzi acuzatul și numărul mare de martori, complexitatea cazului, numărul semnificativ de persoane implicate (20 de nouă persoane acuzate), documentația voluminoasă adunătă în acest caz, existența unei suspiciuni rezonabile că reclamantul a comis infracțiunile și severitatea condamnării pedepsei anticipate.

Aceste considerații au condus instanțele să presupună că, dacă reclamantul ar fi eliberat, ar putea manipula dovezile, ar induce martorii să își schimbe mărturiile și ar obstrucționa cursul corect al procedurii. Curtea a subliniat faptul că ar trebui solicitate o serie de avize ale experților și că o sală specială trebuie să fie rezervată pentru audieri în cazul în cauză, deoarece se referă la un grup criminal periculos. Ei nu au găsit motive speciale, astfel cum se prevede la art. 259 § 1 din Codul de Procedură Penală, care ar justifica ridicarea detenției și impunerea unei măsuri mai puțin severe. La 18 iunie 2009, Curtea de Apel din Varșovia a prelungit detenția reclamantului până la 31 decembrie 2009. La 2 noiembrie 2009, reclamantul a fost eliberat.

Procedurile sunt încă pendente în fața instanței de primă instanță. La 15 iulie 2008, reclamantul a depus o plângere cu privire la o încălcare a dreptului său la un proces într-un timp rezonabil în ceea ce privește procedura penală împotriva acestuia și a solicitat o justă satisfacție. El s-a bazat pe Legea din 17 iunie 2004 privind plângerile cu privire la o încălcare a dreptului la un proces într-un timp rezonabil. (Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sādowym bez nieuzasadnionej zwłoki – „Legea 2004”), care a intrat în vigoare la 17 septembrie 2004. La 23 septembrie 2008, Curtea de Apel din Varșovia și-a respins plângerea ca fiind nefondată.

După examinarea cazului începând cu 25 septembrie 2007 (dupa depunerea proiectului de pronunțare a acuzației), instanța nu a constatat întârzieri nejustificate în cadrul procedurii A concluzionat că având în vedere complexitatea cazului (20 nouă persoane acuzate, șasezeci și șapte de infracțiuni, șaptezeci și nouă de volume), procedurile au fost desfășurate într-un timp rezonabil.

Măsuri preventive, inclusiv detenția preliminară Legea și practicile interne relevante privind impunerea deținutului în reținere în timpul procedurii judiciare privind reținerea aresztowanie tymczasowe ), motivele pentru prelungirea sa , eliberarea de la detenție și normele care reglementează alte așa-numite „ măsuri preventive” ( środki zapobiegawcze ) sunt prezentate în hotărârile Curții în cazurile Gołek c. Polonia , nr. 31330/02 , §§ 27-33, 25 aprilie 2006 și Celejewski c. Polonia , nr. 17584/04 , §§ 22-23, 4 august 2006. Legea și practicile interne relevante privind remediile pentru lungimea excesivă a procedurii judiciare, în special dispozițiile aplicabile ale Actului de 2004, sunt descrise în hotărârile Curții în cazurile Charzyński c. Polonia (dec.), nr. 15212/03, §§ 12-23, ECHR 2005 V și Ratajczyk c. Polonia (dec.), nr. 11215/02, ECHR 2005-VIII, precum și hotărârea sa în cazul Krasuski c. Polonia , nr. 61444/00, §§ 34-46, ECHR 2005-V.

COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a detenției anterioare. El s-a mai plâns, invocand art. 6 § 1 din Convenție, despre lungimea necorespunzătoare a procedurii. HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns în legătură cu durata de detenție anterioară. El s-a bazat pe art. 5 §§ 3 din Convenția care, în măsura în care este cazul, prevede următoarele dispoziții: art. 5 § 3 „Toată persoana arestată sau reținută în conformitate cu dispozițiile alineatului (c) din prezentul articol are ... dreptul la proces într-un timp rezonabil sau la eliberarea în așteptare a procesului. Eliberarea poate fi condiționată prin garanții care pot apărea pentru proces.” El se plângea în continuare de durata procedurii.

El se bazează pe art. 6 § 1 din Convenție care, în măsura în care este relevant, prevede următoarele: art. 6 § 1 „În determinarea unei acuzații penale împotriva lui, fiecare are dreptul la o ... audiție într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” Prin scrisoarea din 23 decembrie 2010, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunilor formulate de cerere și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „... Guvernul dorește să exprese, prin intermediul declarației unilaterale, recunoașterea duratei necorespunzătoare a detenției anterioare a reclamantului (art. 5 § 3 din convenție) și a procedurii interne în care a fost implicat reclamantul (art. 6 § 1 din convenție).

În aceste circumstanțe și având în vedere faptele specifice ale cazului, Guvernul declară că propune să plătească reclamantului 9 000 PLN. Suma menționată mai sus, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozită care ar putea fi aplicabilă. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termen de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la Rata egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadelor de nerambursare plus trei puncte procentuale.

(...) Guvernul ar sugera că declarația de mai sus ar putea fi acceptată de Curte ca „un alt motiv” care să justifice izbucnirea din lista de cazuri a Curții, astfel cum se menționează la art. 37 alineatul (1) litera (c) din convenție… ” Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să ia o cerere sau o parte din aceasta din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c). art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată din listă un caz în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Acesta reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere sau o parte a acesteia în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale ale unui guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului.

În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația în funcție de principiile care iese din jurisprudența sa, în special de Hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC] , nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI); WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.) nr. 28953/03).

Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Poloniei, practica sa privind plângerile în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție cu privire la durata deținerii anterioare (a se vedea Kauczor c. Polonia , nr. 45219/06, 3 februarie De asemenea, în numeroase cazuri, a abordat practicile sale privind încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender v. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella v. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 Majewski v. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; și Wende și Kukówka v. Polonia , nr. 56026/00, 10 mai 2007). Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propus – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererii (art. 37 alineatul (1) litera (c). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, ar trebui eliminată din listă.

Având în vedere că procedura în cauză este încă în suspensie în fața instanțelor interne, hotărârea Curții nu aduce atingere utilizării de către reclamant a altor măsuri de remediere pentru a obține recurs pentru orice întârziere în cadrul procedurii care poate avea loc după data prezentei decizii. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate a termenilor declarației guvernului contestat în temeiul articolelor 5 § 3 și 6 § 1 din Convenție și a modalităților de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; hotărăște să excludă aplicarea din lista de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenția. Fatoș Aracı Sverre Erik Jebens Președintele adjunct al grefierului

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 53524/08 by Krzysztof CZUBERNAT against Poland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 3 May 2011 as a Committee composed of: Sverre Erik Jebens, President, Lech Garlicki, Vincent A. de Gaetano, judges, and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 17 October 2008, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 23 December 2010 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The application was lodged by Mr Krzysztof Czubernat, a Polish national who was born in 1970 and lives in Zakopane.

He was represented before the Court by Mr Łukasz Szatko, a lawyer practising in Katowice. The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Jakub Wołąsiewicz of the Ministry of Foreign Affairs. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. 1. Criminal proceedings against the applicant and his pre-trial detention On 26 February 2007 the applicant was arrested on suspicion of, inter alia , drug trafficking, committed in an organised and armed criminal group. On 1 March 2007 the Warsaw District Court ( Sąd Rejonowy ) detained the applicant on remand. In the course of the investigation more then twenty other persons were arrested.

The applicant’s detention was subsequently extended by decisions of the Warsaw Regional Court ( Sąd Okręgowy ) delivered on 21 May and 3 September 2007. On 26 September 2007 a bill of indictment against the applicant and twenty-eight other persons was lodged with the Warsaw Regional Court (it numbered one hundred forty-nine pages). Subsequently, the applicant’s detention was prolonged by the Warsaw Regional Court on 8 October 2007 and 11 February 2008. On 9 November 2007 the Warsaw Court of Appeal ( Sąd Apelacyjny ) dismissed the applicant’s interlocutory appeal against the extension decision of 8 October 2007. On 15 February 2008 the Warsaw Regional Court refused the applicant’s request to have his detention lifted and a more lenient preventive measure imposed.

A first hearing was held on 25 March 2008. Subsequently, the trial court held hearings on 25, 26 and 28 March 2008. It appears that the trial has re-commenced on 25 April 2008, as one of the lay-judges ( ławnik ) had been disqualified from examining the case. Further hearings were held on 30 April, 5, 9, 26 and 30 May and 5 June 2008. A hearing scheduled for 6 June 2008 was adjourned until 8 September, due to the lay-judge’s illness. A hearing scheduled for 8 September 2008 was cancelled, as the accused could not have been transported to the court from the remand centre. On 2 December 2008 the applicant requested to have his detention lifted. It appears that his request was refused.

On 4 December 2008 the Warsaw Court of Appeal extended the applicant’s detention until 30 June 2009. His interlocutory appeal was dismissed by the Warsaw Court of Appeal on 30 December 2008. On 22 January 2009 the applicant lodged yet another request to have the detention lifted and a more lenient preventive measure imposed. It was likewise dismissed by the Warsaw Regional Court on 16 January 2009. The courts justified their decisions prolonging the applicant’s pre-trial detention by the need to hear the accused and the large number of witnesses, the complexity of the case, the significant number of persons involved (twenty-nine persons accused), the voluminous documentation gathered in the case, the existence of a reasonable suspicion that the applicant had committed the offences and by the severity of the anticipated sentence.

These considerations led the courts to assume that the applicant, if released, could tamper with evidence, induce the witnesses to change their testimonies and obstruct the proper course of the proceedings. The courts stressed that a number of experts’ opinions had to be requested and that a special room had to be reserved for hearings in the present case, as it concerned a dangerous criminal group. They found no special grounds, as specified in Article 259 § 1 of the Code of Criminal Procedure, that would justify lifting the detention and imposing a less severe measure. On 18 June 2009 the Warsaw Court of Appeal prolonged the applicant’s detention until 31 December 2009. On 2 November 2009 the applicant was released.

The proceedings are still pending before the first-instance court. 2. Proceedings under the 2004 Act On 15 July 2008 the applicant lodged a complaint about a breach of his right to a trial within a reasonable time in respect of the criminal proceedings against him and asked for just satisfaction. He relied on the Law of 17 June 2004 on complaints about a breach of the right to a trial within a reasonable time (Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sądowym bez nieuzasadnionej zwłoki – “the 2004 Act”), which entered into force on 17 September 2004. On 23 September 2008 the Warsaw Court of Appeal dismissed his complaint as unfounded.

Having examined the case as of 25 September 2007 (after the bill of indictment had been lodged), the court found no undue delays in the proceedings It concluded that regard being had to the complexity of the case (twenty-nine persons accused, sixty-seven offences, seventy-nine volumes), the proceedings had been conducted within a reasonable time.

B. Relevant domestic law and practice 1. Preventive measures, including pre-trial detention The relevant domestic law and practice concerning the imposition of detention on remand during judicial proceedingson remand ( aresztowanie tymczasowe ), the grounds for its extension prolongation , release from detention and rules governing other , , so-called “preventive measures” ( środki zapobiegawcze ) are presented in the Court’s judgments in the cases of Gołek v. Poland , no. 31330/02, §§ 27-33, 25 April 2006 and Celejewski v. Poland , no. 17584/04, §§ 22-23, 4 August 2006. 2. Remedies for the excessive length of proceedings The relevant domestic law and practice concerning remedies for the excessive length of judicial proceedings, in particular the applicable provisions of the 2004 Act, are described in the Court’s decisions in the cases of Charzyński v. Poland (dec.), no. 15212/03, §§ 12-23, ECHR 2005 ‑ V and Ratajczyk v. Poland (dec.), no. 11215/02, ECHR 2005-VIII, and its judgment in the case of Krasuski v. Poland , no. 61444/00, §§ 34-46, ECHR 2005-V.

COMPLAINTS 1. The applicant complained under Article 5 § 3 of the Convention about the excessive length of his pre-trial detention. 2. He further complained, invoking Article 6 § 1 of the Convention, about the unreasonable length of the proceedings. THE LAW The applicant complained about the length of his pre-trial detention. He relied on Article 5 § 3 of the Convention which, in so far as relevant, provides as follows: Article 5 § 3 “Everyone arrested or detained in accordance with the provisions of paragraph 1 (c) of this Article shall be ... entitled to trial within a reasonable time or to release pending trial. Release may be conditioned by guarantees to appear for trial.” He further complained about the length of the proceedings.

He relied on Article 6 § 1 of the Convention which, in so far as relevant, provides as follows: Article 6 § 1 “In the determination of ... any criminal charge against him, everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...” By a letter dated 23 December 2010 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention. The declaration provided as follows: “...the Government hereby wish to express – by way of unilateral declaration – their acknowledgement of the unreasonable duration of the applicant’s pre-trial detention (Article 5 § 3 of the Convention) and of the domestic proceedings in which the applicant was involved (Article 6 § 1 of the Convention).

In this [these] circumstances, and having regard to the particular facts of the case, the Government declare that they offer to pay the applicant the amount of PLN 9,000. The sum referred to above, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default periods plus three percentage points.

(...) The Government would suggest that the above declaration might be accepted by the Court as ‘any other reason’ justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention… ” The applicant’s lawyer did not submit any comments. The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application or part thereof out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application or part thereof under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued. To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment ( Tahsin Acar v. Turkey , [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI); WAZA Spółka z o.o. v. Poland (dec.) no. 11602/02, 26 June 2007; and Sulwińska v. Poland (dec.) no. 28953/03). The Court has established in a number of cases, including those brought against Poland, its practice concerning complaints under Article 5 § 3 of the Convention about the length of pre-trial detention (see Kauczor v. Poland , no. 45219/06, 3 February 2009 with further references).

It has also addressed, in numerous case, its practice concerning complaints about the violation of one’s right to a hearing within a reasonable time (see, for example, Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella v. Italy [GC], no. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 ‑ V; Majewski v. Poland , no. 52690/99, 11 October 2005; and Wende and Kukówka v. Poland , no. 56026/00, 10 May 2007). Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1 in fine ). Accordingly, it should be struck out of the list.

Since the proceedings concerned are still pending before the domestic courts, the Court’s strike-out decision is without prejudice to use by the applicant of other remedies to obtain redress for any delay in the proceedings which may occur after the date of this decision. For these reasons, the Court unanimously Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration under Articles 5 § 3 and 6 § 1 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. Fatoș Aracı Sverre Erik Jebens Deputy Registrar President