Mbiyavanga împotriva Franței

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 54183/10 prezentată de Pedro Patrick MBIYAVANGA împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 17 mai 2011 într-un comitet compus din Mark Villiger, președinte, Isabelle Berro-Lefevre, Ann Power, judecători, și Stephen Phillips, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea prezentată la 21 septembrie 2010, Având în vedere aplicarea măsurii provizorii la 22 septembrie 2010, având în vedere decizia de ridicare a măsurii provizorii la 10 noiembrie 2010, după ce s-a pronunțat asupra acesteia, ia decizia următoare în mod deliberat. Cererea a fost introdusă de domnul Pedro Patrick Mbiyavanga, un resortisant congolez (RDC), născut în 1994 și rezident în Champhol.

Guvernul francez ( E. Belliard, director al afacerilor juridice la Ministerul Afacerilor Externe. Reclamantul, pretinzând că este minor, dispune de un certificat de naștere emis de un comisar pentru zona Republicii Zair, din 20 iulie 1994, care atestă nașterea sa la data de 20 iunie 1994 la Kinshasa. În august 2010, procurorul Republicii Chartres a efectuat o anchetă pentru a determina vârsta osului reclamantului. Vârsta osoasă a celui căruia i-a fost atribuită a fost estimată la 19 ani sau mai mult. Prin ordonanța din 19 august 2010, judecătorul copiilor tribunalului din Chartres a decis să încredințeze reclamantului ajutorul social pentru copii (ASE) d'ure și Loir până la 19 februarie 2011. A fost arestat la 7 septembrie 2010 de poliția națională din Chartres, iar reclamantul a fost reținut și apoi reținut într-un centru de detenție.

La 22 septembrie 2010, s-a inițiat o procedură de detenție în Congo RDC. La 22 septembrie 2010, președintele secțiunii a decis să pună în aplicare art. 39 din Regulamentul de procedură pe durata procedurii în fața Curții pentru suspendarea procedurii de trimitere a reclamantului la Congo RDC.

Președintele a invitat, de asemenea, guvernul, în special pe baza copiei de la mai mult de la data nașterii reclamantului și a ordonanței de plasare la locul de muncă în cadrul asistenței sociale pentru copii a Tribunalului pentru copii din Chartres la data de 19 august 2010, să informeze Curtea cu privire la poziția autorităților franceze cu privire la vârsta reclamantului și cu privire la demersurile întreprinse pentru a determina vârsta reclamantului Printr-o scrisoare din 13 octombrie 2010, guvernul a solicitat Curții să ridice măsura provizorie, indicând că, după aplicarea articolului 39 din regulament, reclamantul fusese prezentat din nou judecătorului copiilor Tribunalului de Mare Instanță din Chartres pentru a se pronunța cu privire la menținerea sa la ASE d'ure și Loire.

În octombrie 2010, judecătorul copiilor a decis să rămână în ASE ca minor izolat pe o perioadă de un an. Guvernul a indicat că, în măsura în care reclamantul era considerat minor de către judecător, măsura de culpă care îl privea nu putea fi executată. Reclamantul a luat act de declarația guvernului. Prin urmare, președintele secțiunii a decis, la 10 noiembrie 2010, să ridice măsura provizorie. Între timp, la 27 octombrie 2010, reclamantul și-a menținut cererea pe fond. Invocând articolele 3 și 6 din convenție, reclamantul a susținut că o trimitere la Congo RDC ar putea prezenta un risc de tratamente inumane și torturi și se plânge că nu are acces la un proces echitabil în țara sa. Curtea amintește că, în temeiul articolului 37 din convenție, în orice moment al procedurii, Curtea poate decide să elimine o cerere din rol în cazul în care circumstanțele duc la una dintre concluziile enunțate la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat.

În speță, guvernul și-a asumat angajamentul de a nu trimite reclamantul înapoi în țara sa din cauza minorității sale, Curtea consideră că litigiul trebuie privit ca fiind soluționat. În cazul în care nu există circumstanțe speciale care să afecteze respectarea drepturilor garantate de Convenție sau de protocoalele sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul art. 37 alin. (1) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de participare în conformitate cu art. 37 alin. (1) lit. (b) din Convenție. Stephen Phillips Mark Villiger Modululr Adjunct Președinte

CINQUIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 54183/10 présentée par Pedro Patrick MBIYAVANGA contre la France La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 17 mai 2011 en un comité composé de : Mark Villiger, président, Isabelle Berro-Lefèvre, Ann Power, juges, et de Stephen Phillips, greffier adjoint de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 21 septembre 2010, Vu l’application de la mesure provisoire le 22 septembre 2010, Vu la décision de lever la mesure provisoire le 10 novembre 2010, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : PROCÉDURE La requête a été introduite par M. Pedro Patrick Mbiyavanga, un ressortissant congolais (RDC), né en 1994 et résidant à Champhol.

Le gouvernement français (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent, M me E. Belliard, directrice des affaires juridiques au ministère des Affaires étrangères. Le requérant, se prétendant mineur, dispose d’un certificat de naissance émanant d’un commissaire de zone de la République du Zaïre, datant du 20 juillet 1994, et attestant de sa naissance le 20 juin 1994 à Kinshasa. En août 2010, le procureur de la République de Chartres diligenta une enquête afin de déterminer l’âge osseux du requérant. L’âge osseux de l’intéressé fut estimé à 19 ans ou plus. Par une ordonnance du 19 août 2010, le juge des enfants du tribunal de Chartres décida de confier le requérant à l’aide sociale à l’enfance (ASE) d’Eure et Loir jusqu’au 19 février 2011. Interpellé le 7 septembre 2010 par les services de la police nationale de Chartres, le requérant fut placé en garde à vue puis en centre de rétention.

Une procédure d’éloignement vers le Congo RDC fut initiée à son encontre. Le 22 septembre 2010, le Président de la section décida de faire application de l’article 39 du règlement pour la durée de la procédure devant la Cour afin de faire suspendre la procédure de renvoi du requérant vers le Congo RDC.

Le Président invita également le Gouvernement, sur la base notamment de la copie de l’extrait d’acte de naissance du requérant et de l’ordonnance de placement à l’aide sociale à l’enfance du tribunal pour enfants de Chartres en date du 19 août 2010, à informer la Cour sur la position des autorités françaises sur l’âge du requérant et des démarches effectuées pour déterminer l’âge du requérant Par un courrier du 13 octobre 2010, le Gouvernement demanda à la Cour de lever la mesure provisoire en indiquant que, postérieurement à l’application de l’article 39 du règlement, le requérant avait été présenté une nouvelle fois au juge des enfants du tribunal de grande instance de Chartres afin de statuer sur son maintien à l’ASE d’Eure et Loir.

Par une ordonnance du 5 octobre 2010, le juge des enfants décida de son maintien à l’ASE en tant que mineur isolé pendant une durée d’un an. Le Gouvernement indiqua que, dans la mesure où le requérant était considéré comme un mineur par le juge, la mesure d’éloignement le concernant ne pouvait pas être exécutée. Le requérant prit acte de la déclaration du Gouvernement. En conséquence, le Président de la section décida, le 10 novembre 2010, de lever la mesure provisoire. Entre-temps, le 27 octobre 2010, le requérant maintint sa requête au fond. EN DROIT Invoquant les articles 3 et 6 de la Convention, le requérant allègue qu’un renvoi vers le Congo RDC l’exposerait à un risque de traitements inhumains et de tortures, et se plaint de ne pas avoir accès à un procès équitable dans son pays.

La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 b) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si le litige a été résolu. En l’espèce, le Gouvernement ayant pris l’engagement de ne pas renvoyer le requérant vers son pays en raison de sa minorité, la Cour considère que le litige doit être regardé comme ayant été résolu. En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle en application de l’article 37 § 1 b) de la Convention. Stephen Phillips Mark Villiger Greffier adjoint Président