CASE OF MOCANU v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Art. 6;Violation of P1-1
CASE OF MOCANU v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (CtEDO, 2011)
Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (
justice.gov.md
). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (
justice.gov.md
). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (
justice.gov.md
). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECȚIA A TREIA
CAUZA
MOCANU c. MOLDOVEI
(Cererea n
o
12708/05)
HOTĂRÎRE
STRASBOURG
17 mai 2011
Această hotărîre este definitivă. Ea poate fi supusă unei revizuiri editoriale.
În cauza Mocanu c. Moldovei,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a treia), statuînd într-o Cameră compusă din:
Egbert Myjer,
președinte,
Luis López Guerra,
Mihai Poalelungi,
judecători,
și Marialena Tsirli,
grefier adjunct al Secției,
Deliberînd la 12 aprilie 2011,
Pronunță următoarea hotărîre, adoptată la aceeași dată:
PROCEDURA
1.
Cauza a fost inițiată printr-o cerere (n
o
12708/05) depusă contra Republicii Moldova la Curte în temeiul art. 34 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (“Convenția”), de dna Valentina Mocanu («reclamanta») la 5 martie 2005.
2.
Reclamanta a fost reprezentată de dl P. Zamfir, avocat care își desfășoară activitatea în Chișinău. Guvernul Republicii Moldova («
Guvernul
») a fost reprezentat de Agentul său, dl Vladimir Grosu.
3.
Reclamanta a invocat încălcarea dreptului său la un proces echitabil și a dreptului său la protecția bunurilor din motivul neexecutării hotărîrii definitive pronunțate în favoarea sa.
4.
La 8 noiembrie 2007 Curtea a decis să comunice cererea Guvernului. Astfel, cum prevede art. 29 § 1, Curtea a decis ca Camera să se pronunțe în același timp asupra admisibilității și fondului cauzei.
5.
La 4 octombrie 2010 Curtea a informat Guvernul că cauza face parte din jurisprudența bine stabilită a Curții și cererea a fost atribuită unui comitet din 3 judecători.
ÎN FAPT
I.
CIRCUMSTANȚELE CAUZEI
6.
Reclamanta s-a născut în 1965 și locuiește în Cahul.
7.
În 1997 casa reclamantei a fost grav avariată urmare a unor calamități naturale. În rezultatul unei acțiuni inițiate de reclamantă, Judecătoria Cahul prin hotărîrea din 19 septembrie 2003, a obligat Primăria Cahul să atribuie reclamantei o locuință cu 2 odăi. Primăria Cahul n-a contestat hotărîrea și aceasta a devenit definitivă la 4 octombrie 2003.
8.
La 22 octombrie 2008 Judecătoria Cahul a schimbat modul de executare a hotărîrii definitive din 19 septembrie 2003, obligînd Primăria Cahul să achite reclamantei suma de 31000 euro (EUR).
9.
La 23 decembrie 2009 această sumă a fost transferată la contul bancar al reclamantei.
II.
DREPT INTERN PERTINENT
10.
Conținutul dreptului intern pertinent au fost expuse de Curte în cauza
Prodan c. Moldovei
(n
o
49806/99, § 31, CEDO 2004
‑
III (extrase)).
ÎN DREPT
I.
OBSERVAȚII PRELIMINARE
11.
Printr-o scrisoare din 26 noiembrie 2010 Guvernul a notificat Curtea că hotărîrea judecătorească definitivă pronunțată în favoarea reclamantei a fost executată la 23 decembrie 2009. Acest fapt a fost confirmat printr-o recipisă semnată de reclamantă la 19 ianuarie 2010, cu mențiunea că n-are mai mult pretenții cu privire la executarea hotărîrii respective. În opinia Guvernului, mențiunea reclamantei semnifică că aceasta nu dorește mai mult să-și mențină cererea pe rolul Curții. Guvernul a solicitat Curții să radieze cererea de pe rol în temeiul art. 37 § 1 a) din Convenție.
12.
Curtea observă că într-adevăr recipisa din 19 ianuarie 2010 conținea mențiunea scrisă de mînă, însă reclamanta n-a exprimat niciodată în corespondența sa cu Curtea dorința de a nu-și menține cererea în sensul art. 37 § 1 a) din Convenție.
13.
În contextul celor expuse, Curtea nu acceptă argumentul Guvernului cu privire la radierea cererii de pe rol.
II.
CU PRIVIRE LA PRETINSA VIOLARE A ARTICOLULUI 6 DIN CONVENȚIE ȘI A ARTICOLULUI 1 DIN PROTOCOLUL 1 LA CONVENȚIE
14.
Reclamanta a invocat că neexecutarea hotărîrii din 19 septembrie 2003 a încălcat dreptul său cu privire la accesul la justiție garantat de art. 6 § 1 din Convenție, precum și dreptul la protecția bunurilor sale, garantat de art. 1 din Protocolul 1 la Convenție. Articolele prevăd următoarele:
Articolul 6 § 1
«
Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil(...) de către o instanță (...) care va hotărî, fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil (...)
»
Articolul 1 din Protocolul n
o
1 la Convenție
«
Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale (...)
»
A.
Cu privire la admisibilitate
15.
Guvernul a invocat neepuizarea căilor interne de recurs. El consideră că reclamanta a avut posibilitatea să sesizeze instanțele judecătorești cu o acțiune împotriva autorităților responsabile de neexecutarea hotărîrii definitive pronunțate în favoarea sa pentru a obține careva prejudicii.
16.
Curtea a reiterat în cauze similare, că în ceea ce privește chestiunile similare prezentei cauze, în Republica Moldova nu există remedii efective pentru remedierea neexecutării unei hotărîri judecătorești definitive (a se vedea, printre altele,
Prodan
precitat). Înainte de examinarea acestor elemente, Curtea consideră că Guvernul nu a expus vreun argument care ar putea conduce la o concluzie diferită de cea menționată.
17.
Astfel, Curtea respinge excepția preliminară ridicată de Guvern.
18.
În lumina circumstanțelor cauze și a jurisprudenței, Curtea estimează că plîngerile formulate în temeiul art. 6 din Convenție și art. 1 din Protocolul 1 la Convenție ridică chestiuni de fapt și de drept care necesită a fi examinate în fond. Curtea relevă că nu există vreun motiv de inadmisibilitate. Astfel, ea o declară admisibilă.
B.
Fondul cauzei
Guvernul a menționat că executorul judecătoresc a întreprins măsurile adecvate pentru a asigura executarea hotărîrii judecătorești menționate. În opinia Guvernului perioada de neexecutare de aproximativ 5 ani este rezonabilă în sensul art. 6 § 1 din Convenție. El a menționat același argument în ceea ce privește pretinsa violare a art. 1 din Protocolul 1 la Convenție.
Curtea menționează că, în prezenta cauză, într-adevăr reclamanta a obținut la 19 septembrie 2003 o decizie judecătorească definitivă prin care consiliul local a fost obligat să-i atribuie o locuință, această decizie a fost executată abia la 23 decembrie 2009, după o perioadă de întîrziere de 6 ani, 2 luni și 23 zile. Curtea, deseori a examinat chestiunile similare prezentei cauze și a constatat violarea art. 6 § 1 din Convenție, precum și a art. 1 din Protocolul 1 la Convenție (a se vedea, printre altele,
Prodan
precitat), din cauza executării tardive a unei hotărîri judecătorești definitive.
21.
Urmare a examinării tuturor chestiunilor invocate, Curtea consideră că Guvernul n-a expus niciun argument, care ar putea conduce la o concluzie diferită în prezenta cauză. Ținînd cont de jurisprudența sa în materie, Curtea constată că în speță Statul, era responsabil de executarea hotărîrii judecătorești definitive pronunțate în favoarea reclamantei, însă nu și-a îndeplinit obligațiile.
22.
Prin urmare, a avut loc violarea art. 6 § 1 din Convenție și a art. 1 din Protocolul 1 la Convenție.
III.
CU PRIVIRE LA APLICAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIE
23.
În termenii articolului 41 din Convenție,
“Dacă Curtea declară că a avut loc o violare a Convenției sau protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Inaltelor Părți Contractante nu permite decît o înlăturare incompletă a consecințelor acestei violări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă.”
24.
Curtea observă că pretențiile părții reclamante cu privire la satisfacție echitabilă au fost recepționate după expirarea termenului limită stabilit în temeiul art. 60 din Regulamentul Curții și că nu a fost explicat în nici un mod nerespectarea acestui termen. Curtea constată, astfel, că nu urmează să-i acorde reclamantei careva sume în temeiul art. 41 din Convenție.
DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA ÎN UNANIMITATE
1.
Declară cererea admisibilă;
2.
Constată
că a existat o violare a art. 6 din Convenție
;
3.
Constată
că a existat o violare a art. 1 din Protocolul 1 la Convenție;
4.
Respinge
pretențiile cu privire la satisfacție echitabilă.
Redactată în limba franceză și comunicată în scris la 17 mai 2011, în conformitate cu articolul 77 §§ 2 și 3 al Regulamentului Curții.
Marialena Tsirli
Egbert Myjer
Grefier adjunct
Președinte