CASE OF FEDOTOV v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"

Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,

efectuată de către organizația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”

SECȚIA A TREIA

DECIZIA

CU PRIVIRE LA ADMISIBILITATEA

Cererii nr.

51838/07

depusă de Eduard FEDOTOV

împotriva Republicii Moldova

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Treia), întrunită la 24 mai 2011 în cadrul unei camere compuse din:

Josep Casadevall,

Președinte,

Alvina Gyulumyan,

Egbert Myjer,

Ineta Ziemele,

Luis López Guerra,

Mihai Poalelungi,

Kristina Pardalos,

judecători,

și Santiago Quesada,

Grefier al Secției,

Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 5 septembrie 2007,

În urma deliberării, decide următoarele:

ÎN FAPT

Reclamantul, dl

Eduard Fedotov

, este un cetățean al Republicii Moldova care s-a născut în anul

1937

și care locuiește în

Chișinău

.

A.

Circumstanțele cauzei

3.

Printr-o scrisoare din 30 ianuarie 2007, reclamantul a solicitat Consiliului Municipal Chișinău să-i acorde un spațiu locativ în Chișinău. Consiliul Municipal nu a oferit nici un răspuns la scrisoarea reclamantului.

4.

La 19 martie 2007, reclamantul a înaintat o acțiune în contencios administrativ împotriva Consiliului Municipal Chișinău, solicitând instanței obligarea celui din urmă să-i răspundă la scrisoarea și să-i acorde 9,000 lei moldovenești (MDL) cu titlu de prejudiciu moral.

5.

La 20 aprilie 2007, Curtea de Apel a admis cererea reclamantului. Aceasta a obligat Consiliul Municipal să răspundă la scrisoarea reclamantului și să-i acorde suma de MDL 200 (12 euro (EUR) la acea dată) în calitate de compensație pentru prejudiciul moral.

6.

Prin decizia definitivă a Curții Supreme de Justiție din 11 iulie 2007, decizia judecătorească din 20 aprilie 2007 a fost menținută.

7.

Potrivit reclamantului, compensația bănească nu i-a fost plătită până în prezent. Din dosar nu reiese clar dacă Consiliul Municipal a executat decizia judecătorească în partea ce ține de răspunsul la cererea reclamantului, și, dacă a executat, când s-a întâmplat aceasta.

B.

Dreptul intern relevant

8.

Dreptul intern relevant a fost rezumat în hotărârea

Prodan v. Moldova

(nr.

49806/99, ECHR 2004

‑

III (extrase)).

PRETENȚII

autoritățile naționale nu i-au plătit suma acordată de către instanțele judecătorești naționale. De asemenea, el s-a plâns, în temeiul articolului 13 al Convenției, că nu a beneficiat de un recurs intern efectiv în privința pretențiilor menționate mai sus.

10.

În final, invocând articolul 14 al Convenției, el a pretins că a fost subiectul unui tratament discriminatoriu.

ÎN DREPT

A.

Pretinsa violare a articolului 6 al Convenției și a articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție

11.

Reclamantul susține că omisiunea de a-i plăti suma de MDL 200 (EUR 12), ce i-a fost acordată printr-o decizie judecătorească definitivă pronunțată în favoarea sa, precum și lipsa răspunsului Consiliului Municipal la scrisoarea sa din 30 ianuarie 2007, constituie o violare a articolului 6 al Convenției și a articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție. Aceste prevederi, în partea lor relevantă, sunt următoarele:

Articolul

6

§

1

„1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil ... de către o instanță ... care va hotărî ... asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.”

Articolul 1 al Protocolului nr. 1

„1. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

”

12.

Curtea consideră că nu este necesar de a examina faptul dacă decizia judecătorească definitivă pronunțată în favoarea reclamantului a fost executată, deoarece aceasta trebuie mai întâi să determine dacă pretențiile acestuia sunt admisibile în temeiul articolului 35 al Convenției, modificat prin Protocolul nr.

14 la Convenție, care a intrat în vigoare la 1 iunie 2010.

13.

Protocolul a adăugat la articolul 35 al Convenției un nou criteriu de admisibilitate, care, în partea sa relevantă, prevede următoarele:

“3.

Curtea declară inadmisibilă orice cerere individuală introdusă în virtutea art. 34, atunci când ea consideră că:

(...)

(b)

reclamantul nu a suferit niciun prejudiciu important, cu excepția cazului în care respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și protocoalele sale impune o examinare a fondului cererii, și cu condiția de a nu respinge din acest motiv nicio cauză care nu a fost examinată corespunzător de o instanță națională..”

14.

Curtea reiterează că noile dispoziții trebuie să se aplice, de la data intrării lor în vigoare, tuturor cererilor pendinte în fața Curții, cu excepția acelor declarate admisibile (a se vedea hotărârea

Gaftonic v. România

, (dec.), nr. 30934/05, 22 februarie 2011).

15.

Astfel, Curtea va examina din oficiu dacă: (a) reclamantul a suferit un dezavantaj semnificativ; (b) dacă respectarea drepturilor omului, definite în Convenție și în Protocoale sale, necesită o examinare a cererii în fond; și (c) dacă cauza a fost examinată în mod corespunzător de către o instanța judecătorească națională.

1.

Dacă reclamantul a suferit un dezavantaj semnificativ

16.

Curtea notează că elementul principal al condiției introduse de Protocolul nr. 14 este dacă reclamantul a suferit un dezavantaj semnificativ.

17.

Curtea a constatat anterior că acest criteriu se aplică dacă, fără a ține seama de o încălcare eventuală a unui drept din punct de vedere strict juridic, gradul atins de gravitate nu cere o examinare a cauzei de către o instanță internațională (a se vedea

Adrian Mihai Ionescu v. Romania

(dec.), nr.

36659/04, 1 iunie 2010;

Korolev v. Russia

(dec.), nr. 25551/05, 1

iulie 2010; și

Gaftoniuc v. Romania

,

citată mai sus). În continuare, gradul de gravitate trebuie apreciat în lumina impactului financiar al chestiunii în litigiu și a importanței cauzei pentru reclamant.

18.

În circumstanțele acestei cauze, Curtea notează în primul rând prejudiciul material mic, care l-a determinat pe reclamant să înainteze cauza sa în fața Curții. Pretenția reclamantului se referă la pretinsa omisiune a autorităților statului de a-i plăti o sumă echivalentă cu aproximativ EUR 12 la acea dată. Restul deciziei instanței judecătorești se referea la obligația Consiliului Municipal de a răspunde la scrisoarea reclamantului.

19.

Curtea este conștientă că impactul prejudiciului material nu trebuie să fie evaluat în termeni abstracți: chiar și un prejudiciu material modest poate fi semnificativ în lumina circumstanțelor individuale ale unei persoane și a situației economice ale unei țări sau regiuni în care el/ea locuiește. Cu toate acestea, luând în considerație asemenea circumstanțe economice variabile, Curtea consideră că nu se pune la îndoială faptul că suma modestă acordată în această cauză a fost de minimă semnificație pentru reclamant.

20.

Curtea observă, în același timp, că suma pecuniară în cauză nu constituie singurul element care determină dacă reclamantul a suferit un dezavantaj semnificativ. Într-adevăr, o violare a Convenției poate atinge chestiuni importante de principiu și, astfel, cauza un dezavantaj semnificativ fără a afecta interesul pecuniar. Cu toate acestea, Curtea nu consideră că asemenea chestiuni au fost abordate de către reclamant.

21.

Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea conchide că reclamantul nu a suferit un dezavantaj semnificativ, ca rezultat al pretinselor violări ale Convenției.

2.

Dacă respectarea drepturilor omului, definite în Convenție și în Protocoale sale, necesită o examinare a cererii în fond

22.

Având în vedere această cauză, după cum cere articolul 35 § 3 (b) al Convenției, și luând în considerație responsabilitățile sale în temeiul articolului 19 al Convenției, Curtea nu vede vreun motiv riguros care se referă la respectarea Convenției pentru o examinare a cererii în fond. Curtea a examinat în mod repetat chestiuni similare celor care sunt ridicate în această cauză și a enumerat în detaliu obligațiile statului în această privință în temeiul Convenției (a se vedea, printre multe altele,

Cebotari and Others v. Moldova

, nr. 37763/04, 37712/04, 35247/04, 35178/04 și 34350/04, 27 ianuarie 2009). O examinare a fondului acestei cauze nu va aduce careva elemente noi la jurisprudența existentă a Curții.

23.

Mai mult, la 23 iulie 2010, a fost adoptată o nouă Lege a Republicii Moldova privind executorii judecătorești, la recomandarea experților Consiliului Europei. Această nouă lege a creat un sistem de executori judecătorești privați cu scopul de a asigura o executare efectivă și oportună a deciziilor judecătorești.

24.

Curtea conchide că respectarea drepturilor omului, așa cum acestea sunt definite în Convenție și în Protocoale sale, nu necesită o examinare a prezentei cereri în fond.

3.

Dacă cauza a fost examinată în mod corespunzător de către o instanța judecătorească națională

25.

Curtea observă că articolul 35 §

3 (b) nu permite respingerea unei cereri în baza criteriului nou de admisibilitate, dacă cauza nu a fost examinată în timp util de către o instanță judecătorească.

26.

În opinia Curții, faptele acestei cauze, luate împreună, nu dezvăluie o negare a justiției la nivel național. Pretențiile inițiale ale reclamantului împotriva pârâtului au fost examinate de către două nivele ale jurisdicției naționale și au fost admise. Mai mult, la acea dată legislația Republicii Moldova dispunea de un mecanism de executare a hotărârilor judecătorești prin executorii judecătorești, cu scopul de a asigura îndeplinirea obligațiilor pozitive impuse statului în această privință.

27.

Prin urmare, Curtea consideră că situația reclamantului nu constituie o negare a justiției care poate fi imputată Guvernului.

28.

Curtea conchide că pretențiile reclamantului au fost examinate în mod corespunzător de către o instanță judecătorească națională, în sensul articolului 35 § 3 (b) al Convenției.

4.

Concluzia

29.

Prin urmare, cele trei condiții ale noului criteriu de inadmisibilitate au fost satisfăcute și Curtea constată că această pretenție trebuie să fie declarată inadmisibilă, în sensul articolului 35 §§ 3 (b) și 4 al Convenției.

B.

Alte violări pretinse ale Convenției

30.

Curtea a examinat restul pretențiilor reclamantului formulate de către acesta. Totuși, în lumina tuturor materialelor aflate în posesia sa, și în măsura în care chestiunile abordate în cerere țin de competența sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie o eventuală încălcare a drepturilor și libertăților, definite în Convenție și în Protocoale sale.

31.

Prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă ca vădit nefondată, în conformitate cu articolul 35 §§ 3 și 4 al Convenției.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Declară

cererea inadmisibilă.

Santiago Quesada

Josep Casadevall

Grefier

Președinte