Zeslawski împotriva Poloniei

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 36610/04 de către Zbigniew ZESŁAWSKI împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la mai 2011 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, Sverre Erik Jebens, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, Vincent A. De Gaetano, judecători și grefierul secțiunii Lawrence, Având în vedere cererea depusă la 7 septembrie 2004, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Zbigniew Zesławski, este un național polonez care s-a născut în 1976 și trăiește în Kielce. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołłsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe.

Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3 din Convenție cu privire la condițiile de detenție din centrul Kielce Remand și Pińczów, Tarnów, Nysa, Nowy Sācz, Nowy Wiśnicz și Strzelce Opolskie Prizoni din iunie 1998 până în iulie 2005. DREPTUL Reclamantul s-a plâns în legătură cu condițiile de detenție, în special cu suprapopularea. El a bazat pe art. 3 din Convenție care, în măsura în care este cazul, prevede următoarele: „Nimeni nu poate fi supus torturii sau unor tratamente sau pedepsei inumane sau degradante”. Prin scrisoarea din 3 Martie 2011 Guvernul a informat Curtea despre propunerea de a face o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei formulate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție.

Declarația prevăzută după cum urmează: „(...) Guvernul dorește să exprese – prin intermediul unilateral declarația – recunoașterea acestora a faptului că condițiile de detenție ale reclamantului, în special suprapopularea, astfel cum a fost descrisă de Curte în hotărârea-pilot dată în cazul Orchowski c. Polonia (n. 17885/04) la 22 octombrie 2009 (a se vedea punctele 135 și 147 și secc. ) nu au fost compatibile cu art. 3 din convenție. În aceste circumstanțe și având în vedere în special încălcarea articolului 3 din Convenție în ceea ce privește condițiile de detenție ale reclamantului, hotărârea pilotă a Curții în cazul Orchowski c. Polonia (n. 17885/04), precum și jurisprudența internă prezentată în acest caz, Guvernul declară că propun să plătească reclamantului suma de 6000 PLN (sex mii de zloti polonezi), pe care ei consideră că sunt rezonabile în circumstanțele cazului.

Suma menționată mai sus, care este de a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadelor de decontare plus trei puncte procentuale. Guvernul ar sugera respectuos că cele de mai sus declarația ar putea fi acceptată de Curte ca „un alt motiv” care să justifice soarta din cazul din lista de cazuri a Curții, astfel cum se menționează la art. 37 § litera (c) din Convenție…

” Într-o scrisoare din 4 aprilie 2011 reclamantul a exprimat opinia că suma menționată în declarația guvernului era inacceptabil de scăzută. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului.

În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.) nr. 28953/03).

Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Poloniei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea articolului 3 din cauza suprapopulației și condițiilor de detenție inadecvate (a se vedea, de exemplu, hotărârile-pilot în cazul Orchowski v. Polonia , nr. 17885/04, CEDH 2009 ... (extrageri) și Norbert Sikorski v. Polonia , nr. 17599/05, 22 octombrie 2009 și decizia inițială de urmărire în cazul Čatak c. Polonia (dec.), nr. 52070/08, 12 octombrie 2010). Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate în ceea ce privește termenii declarației unilaterale ale guvernului contestat și modalitățile de asigurare a respectării angajamentelor sale; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție.

Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 36610/04 by Zbigniew ZESŁAWSKI against Poland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 24 May 2011 as a Chamber composed of: Nicolas Bratza, President, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, Sverre Erik Jebens, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, Vincent A. De Gaetano, judges , and Lawrence Early, Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 7 September 2004, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Zbigniew Zesławski, is a Polish national who was born in 1976 and lives in Kielce. The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr J. Wołąsiewicz of the Ministry of Foreign Affairs.

The applicant complained under Article 3 of the Convention about the conditions of his detention in Kielce Remand Centre and Pińczów, Tarnów, Nysa, Nowy Sącz, Nowy Wiśnicz and Strzelce Opolskie Prisons from June 1998 until July 2005. THE LAW The applicant complained about the conditions of his detention, in particular about overcrowding. He relied on Article 3 of the Convention which, in so far as relevant, provides as follows: “No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment.” By letter dated 3 March 2011 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.

The declaration provided as follows: “(...) the Government hereby wish to express – by way of unilateral declaration – their acknowledgement of the fact that the applicant’s conditions of detention, in particular overcrowding as indentified by the Court in the pilot judgment given in the case of Orchowski v. Poland (no. 17885/04) on 22 October 2009 (see paragraphs 135 and 147 et seq. ), were not compatible with Article 3 of the Convention. In these circumstances, and having particular regard to violation of Article 3 of the Convention in respect of the applicant’s conditions of detention, the Court’s pilot judgment in the case of Orchowski v. Poland (no. 17885/04) as well as domestic jurisprudence submitted to this case, the Government declare that they offer to pay the applicant the amount of 6,000 PLN (six thousand Polish zlotys), which they consider to be reasonable in the circumstances of the case.

The sum referred to above, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default periods plus three percentage points. The Government would respectfully suggest that the above declaration might be accepted by the Court as “any other reason” justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention…

” In a letter of 4 April 2011 the applicant expressed the view that the sum mentioned in the Government’s declaration was unacceptably low. The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”. It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment ( Tahsin Acar v. Turkey , [GC], no. 26307/95, §§ 75 ‑ 77, ECHR 2003-VI); WAZA Spółka z o.o. v. Poland (dec.) no. 11602/02, 26 June 2007; and Sulwińska v. Poland (dec.) no. 28953/03).

The Court has established in a number of cases, including those brought against Poland, its practice concerning complaints about the violation of Article 3 on account of overcrowding and inadequate detention conditions (see, for example, the pilot judgments in the cases of Orchowski v. Poland , no. 17885/04, ECHR 2009 ‑ ... (extracts) and Norbert Sikorski v. Poland , no. 17599/05, 22 October 2009 and the leading follow-up decision in the case of Łatak v. Poland (dec.), no. 52070/08, 12 October 2010). Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1 in fine ). For these reasons, the Court unanimously Takes note of the terms of the respondent Government’s unilateral declaration and of the modalities for ensuring compliance with its undertakings;

Decides to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. Lawrence Early Nicolas Bratza Registrar President