AFFAIRE SOBOTA-GAJIC CONTRE LA BOSNIE-HERZEGOVINE

Rezoluția CM/ResDH(2011)45 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Šofata-Gajić împotriva Bosniei și Herțegovinei (Recherche n 27966/06, Hotărârea 06/11/2007, definitivă la 06/02/2008) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea convenției constatată de Curte în această cauză privește dreptul recurentei la respectarea vieții sale de familie, în măsura în care autoritățile naționale au omis să ia toate măsurile pe care le-ar putea recurge în mod rezonabil pentru a facilita reîntregirea familiei recurentei cu fiul ei, în pofida mai multor hotărâri judecătorești pronunțate în favoarea acesteia (încălcarea articolului 8) (a se vedea detaliile) ; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție. În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât i-a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE în temeiul articolului 15 alineatul (2) din Convenție. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2011)45 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Šofata-Gajić împotriva Bosnia și Herțegovina Rezumatul cauzei În cazul de față se referă la încălcarea dreptului la respectarea vieții de familie al recurentei, în măsura în care autoritățile naționale au omis să ia timp de șase ani toate măsurile la care ar putea recurge în mod rezonabil pentru a facilita reîntregirea familiei recurentei cu fiul ei, în pofida mai multor hotărâri judecătorești pronunțate în favoarea acesteia (încălcarea articolului 8). Centrul de protecție socială i-a acordat recurentei îngrijirea provizorie a celor doi copii ai săi prin decizia administrativă din 12/02/2003, în timp ce procedurile privind divorțul și îngrijirea copiilor erau pendinte. Centrul de Protecție Socială a luat această decizie în conformitate cu legea din 1979 privind dreptul familiei, care nu mai era în vigoare la momentul respectiv. Recurenta își luase fiica chiar înainte ca această decizie să fi fost luată, dar nu a putut să-și ia fiul. A durat nouă luni pentru a executa această decizie, iar fiul reclamantei i-a fost restituit ulterior. Cu toate acestea, fiul recurentei a fost răpit de tatăl său în ziua următoare punerii în aplicare a deciziei administrative. Nici o altă măsură nu putea fi luată pentru a asigura executarea deciziei administrative, în măsura în care dreptul intern nu permitea punerea în aplicare a unor astfel de decizii mai mult de o dată. La 19/02/2003, Tribunalul de Primă Instanță din Gradiška a acordat reclamantei divorțul și custodia fiului său. Această hotărâre a devenit definitivă că 07/09/2004 și, în plus, nu a fost executată. În același timp, procedura penală diligentă împotriva tatălui pentru răpire a rămas în stadiul anchetei preliminare până la decesul tatălui la 14/01/2006. La 31/03/2006, Tribunalul pentru infracțiuni minore din Gradiška a ordonat centrului de protecție socială să asigure rapid, cu ajutorul poliției, dacă este necesar, restituirea copilului care a locuit cu bunica sa părintească de la decesul tatălui. Această decizie a fost executată numai la 22/01/2007. Poliția locală a refuzat să acorde asistență în pofida unor informații clare în acest sens din partea instanței privind infracțiunile minore din Gradiška. Curtea a considerat în circumstanțele în cauză că autoritățile naționale nu au luat toate măsurile necesare pentru a facilita reîntregirea familiei reclamantei cu fiul său. Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale proaspete și cheltuieli de judecată Total 800 EUR 700 EUR 500 EUR Plata la 05/05/2008 b) Măsuri individuale În plus, Curtea a acordat recurentei o satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciul moral. II. Măsuri generale Autoritățile din statul în cauză au luat o serie de măsuri pentru a preveni încălcări similare. 1) Măsuri legislative : Noua lege din 2002 privind dreptul familiei Republika Srpska (entitate de stat în care au avut loc evenimentele în cauză) permite în prezent instanțelor să ia măsuri provizorii în cursul procedurii în materie de drept de custodie sau de obligații de întreținere; prin urmare, centrele de protecție socială nu mai sunt autorizate să ia astfel de măsuri. Legea din 2003 privind procedurile de executare forțată, aplicabilă în Republika Srpska, prevede că un copil trebuie restituit în mod voluntar de către persoana care trebuie să respecte o hotărâre pronunțată în cadrul unei proceduri de executare forțată, în termen de trei zile de la notificarea sa. Instanțele interne pot impune amenzi în cazul nerespectării unor astfel de hotărâri. Dacă este necesar, instanțele pot solicita asistență din partea autorităților competente în materie de drept de custodie, dacă este necesar. În orice caz, instanțele trebuie să protejeze interesul copilului în timpul executării unei decizii privind custodia. În ultimă instanță, în cazul în care nu este vorba despre restituirea copilului, se pot lua măsuri pentru restituirea forțată a copilului. Legea din 2003 privind procedurile de executare forțată, aplicabilă în Republika Srpska, prevede posibilitatea unor proceduri de executare repetate pentru aceeași decizie silențioasă a expirat mai puțin de 60 zile de la răpirea copilului. În plus, răpirea unui copil cade sub legea din 2005 privind violența domestică, aplicabilă în Republika Srpska . În cazuri similare în acest caz, poliția, Parchetul, autoritățile competente în materie de drept de custodie și instanțele sunt acum obligate să asigure protecția victimelor și să investigheze cu prioritate aceste cazuri. Poliția are obligația de a întocmi un raport care să prezinte circumstanțele cauzei și de a le trimite în cele 24 de cazuri. În plus, Parchetul trebuie să ia fără întârziere măsurile necesare și să informeze instanța competentă cu privire la aceasta; acesta trebuie să ia o decizie fără întârziere și, în orice caz, în termen de trei zile. 2) Publicarea și difuzarea : Hotărârea Curții a fost publicată în Jurnalul Oficial al Bosnia și Herțegovina și a fost plasată pe site-ul internet al Biroului de Stat al Guvernului din Bosnia și Herțegovina (http://www.mhrr.gov.ba/Ured_Zastupnika) ) Biroul autorităților guvernamentale a trimis o scrisoare instanțelor și autorităților administrative interesate în acest caz și le-a informat cu privire la încălcarea constatată. Alte autorități au fost, de asemenea, informate, cum ar fi ministrul sănătății și afacerilor sociale, Biroul Reprezentantului legal, prim-ministrul Republika Srpska, Primul ministru al Federației Bosnia și Herțegovina, Curtea Constituțională și Președintele Consiliului miniștrilor din Bosnia și Herțegovina. Guvernul consideră că măsurile luate au remediat în totalitate consecințele încălcării Convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și, prin urmare, Bosnia și Herțegovina și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 8 iunie 2011, în cadrul celei de-a 1115-a ședințe a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2011)45

[1]

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

Šobota-Gajić contre Bosnie-Herzégovine

(Requête n

o

27966/06, arrêt du 06/11/2007, définitif le 06/02/2008)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif

;

Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne le droit de la requérante au respect de sa vie familiale dans la mesure où les autorités nationales ont omis de prendre toutes les mesures auxquelles elles pouvaient raisonnablement avoir recours pour faciliter le regroupement familial de la requérante avec son fils, ce malgré plusieurs décisions judiciaires rendues en sa faveur (violation de l’article 8) (voir détails dans l’Annexe) ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article

46 paragraphe

1 de la Convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé à la partie requérante la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur

(voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)45

Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire

Šobota-Gajić contre Bosnie-Herzégovine

Résumé introductif de l’affaire

L’affaire concerne la violation du droit au respect de la vie familiale de la requérante dans la mesure où les autorités nationales ont omis de prendre pendant six ans toutes les mesures auxquelles elles pouvaient raisonnablement avoir recours pour faciliter le regroupement familial de la requérante avec son fils, ce malgré de plusieurs décisions judiciaires rendues en sa faveur (violation de l’article 8).

Le centre de protection sociale a accordé à la requérante la garde de ses deux enfants à titre provisoire par décision administrative du 12/02/2003 alors que les procédures concernant le divorce et la garde des enfants étaient pendantes. Le centre de protection sociale a pris cette décision conformément à la loi de 1979 sur le droit de la famille, laquelle n’était plus en vigueur à l’époque des faits. La requérante avait emmené sa fille avant même que cette décision ait été prise, mais n’a pas pu emmener son fils. Il fallut neuf mois pour exécuter cette décision et le fils de la requérante lui a par la suite été restitué.

Cependant, le fils de la requérante a été enlevé par son père le lendemain du jour où la décision administrative a été mise à exécution. Aucune autre mesure ne pouvait être prise pour assurer l’exécution de la décision administrative dans la mesure où le droit interne ne permettait pas de mettre en œuvre plus d’une fois de telles décisions.

Le 19/02/2003, le tribunal de première instance de Gradiška a accordé à la requérante le divorce et la garde de son fils. Ce jugement n’est devenu définitif que le 07/09/2004 et, de plus, n’a pas été exécuté. Parallèlement, la procédure pénale diligentée contre le père pour enlèvement est restée au stade de l’enquête préliminaire jusqu’au décès du père le 14/01/2006.

Le 31/03/2006, le tribunal des infractions mineures de Gradiška a ordonné au centre de protection sociale d’assurer rapidement, avec l’aide de la police si nécessaire, la restitution de l’enfant qui résidait avec sa grand-mère paternelle depuis le décès du père. Cette décision n’a été exécutée que le 22/01/2007. La police locale a refusé de prêter son assistance en dépit d’instructions claires à cet effet du tribunal des infractions mineures de Gradiška.

La Cour a estimé dans les circonstances en espèce que les autorités nationales avaient omis de prendre toutes les mesures nécessaires pour faciliter le regroupement familial de la requérante avec son fils.

I.

Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles

a)

Détails de la satisfaction équitable

Dommage matériel

Dommage moral

Frais et dépens

Total

-

8

800 EUR

4

700 EUR

13

500 EUR

Payé le 05/05/2008

b) Mesures individuelles

Le jugement accordant à la requérante la garde de son fils a été exécuté. La requérante et son fils sont réunis depuis le 22/01/2007. De plus, la Cour a octroyé à la requérante une satisfaction équitable au titre du dommage moral.

II.

Mesures générales

Les autorités de l’Etat défendeur ont pris un certain nombre de mesures afin de prévenir des violations semblables.

1) Mesures législatives

: La nouvelle loi de 2002 sur le droit de la famille de la

Republika Srpska

(entité de l’Etat défendeur où les événements en question ont eu lieu) permet à présent aux juridictions de prendre des mesures provisoires en cours de procédure en matière de droit de garde ou d’obligations alimentaires. Par conséquent, les centres de protection sociale ne sont plus autorisés à prendre de telles mesures.

La loi de 2003 sur les procédures d’exécution forcée, applicable en

Republika Srpska,

prévoit qu’un enfant doit être restitué volontairement par la personne qui doit se conformer à une décision rendue dans le cadre d’une procédure en exécution forcée, dans les trois jours à compter de sa notification. Les tribunaux internes peuvent imposer des amendes en cas de non-respect de telles décisions. Au besoin, les tribunaux peuvent demander l’assistance des autorités compétentes en matière de droit de garde, si nécessaire. Dans tout les cas, les tribunaux doivent protéger l’intérêt de l’enfant au cours de l’exécution d’une décision portant sur la garde. En dernier recours, lorsque l’imposition d’amendes n’aboutit pas à la restitution de l’enfant, des mesures peuvent être prises en vue de la restitution forcée de l’enfant.

La loi de 2003 relative aux procédures en exécution forcée, applicable en

Republika Srpska

, prévoit la possibilité de procédures en exécution forcée répétées pour une même décision s’il s’est écoulé moins de 60

jours depuis l’enlèvement de l’enfant.

De plus, l’enlèvement d’un enfant tombe sous le coup de la loi de 2005 sur la violence domestique, applicable en

Republika Srpska

. Dans des affaires analogues au cas d’espèce, la police, le parquet, les autorités compétentes en matière de droit de garde et les tribunaux sont désormais contraints d’assurer la protection des victimes et d’examiner prioritairement ces affaires. La police a l’obligation de dresser un rapport présentant les circonstances de l’affaire et de l’envoyer dans les 24

heures au parquet et au centre de protection sociale. De plus, le parquet doit prendre sans retard les mesures requises et en informer le tribunal compétent. Celui-ci doit rendre une décision sans retard, et en tout état de cause dans les trois jours.

2) Publication et diffusion

: L’arrêt de la Cour a été publié au Journal officiel de la Bosnie-Herzégovine et placé sur le site Internet du bureau de l’Agent du gouvernement (

http://www.mhrr.gov.ba/Ured_Zastupnika

/

). Le bureau de l’Agent du gouvernement a adressé un courrier aux tribunaux et autorités administratives intéressés par cette affaire et les a informés de la violation constatée. D’autres autorités ont également été informées, comme le Ministre de la Santé et des Affaires sociales, le Bureau du Représentant légal, le Premier ministre de la

Republika Srpska,

le Premier Ministre de la Fédération de Bosnie-Herzégovine, la Cour constitutionnelle et le Président du Conseil des Ministres de la Bosnie-Herzégovine.

III.

Conclusions de l’Etat défendeur

Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour la partie requérante de la violation de la Convention constatée par la Cour européenne dans cette affaire, que ces mesures vont prévenir des violations semblables et que la Bosnie-Herzégovine a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des Ministres le 8 juin 2011 lors de la 1115e réunion des Délégués des Ministres.