ROMÂNIA (solicitarea nr. 10245/02) hotărăște revizuirea [1] STRASBURG 28 iunie 2011 DEFINIF 28/09/2011 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Moșoiu și Paisărin c. România (cerere de revizuire a hotărârii din 7 februarie 2008); Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Bošjan M. Zupančič, președinte, Corneliu Biersan, Elisabet Fura, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, David Thór Björgvinsson, Ineta Ziemel, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secțiune, După ce a deliberat în camera consiliului la 31 mai 2011, Rend l'hote, adoptat la această dată, PROCEDURA DE INIȚIERE A cauzei se află o cerere (n 10245/02) îndreptată împotriva României și dintre care doi resortisanți ai acestui stat, domnul Cantemir-Aurelian-Gheorghe Moșoiu și domnul Nicolette-Aurelia-Maria Pasíin ( Prin hotărârea din 7 februarie 2008, Curtea a statuat că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la convenție din cauza confirmării de către instanțele de vânzare a unei părți din bunurile lor, în pofida recunoașterii definitive a calității lor de proprietar (Moșoiu și Păsărin c. România, n 10245/02, 7 În februarie 2008, Curtea a decis, de asemenea, să aloce în comun reclamanților, în absența nerambursării bunului în litigiu, 98 424 EUR (EUR) pentru daune materiale. La 22 decembrie 2009, guvernul român a informat Curtea pe care a învățat-o la 25 iunie 2009 că există o convenție între cei doi solicitanți, în cadrul unui schimb de o în cadrul subdiviziunii succesorale, referitoare, printre altele, la transferul, de către recurentul Cantemir-Aurelian-Gheorghe Moșoiu, a cotei sale de proprietate asupra bunului imobil situat la nr. 7 de pe strada Democrațieii, la Plouești, la reclamanta Nicolette-Aurelia-Maria Pasâin. Pe lângă art. 80 din Regulamentul de procedură, Guvernul solicita revizuirea hotărârii. La 2 martie 2010, Curtea a examinat cererea în curs de revizuire și a decis să acorde reclamanților un termen de șase săptămâni pentru a prezenta eventualele observații. Acestea au ajuns la Curte la 4 aprilie 2010. Prin scrisoarea din 20 mai 2010, ca răspuns la observațiile reclamanților, guvernul invită Curtea să continue examinarea cererii de revizuire. În aprilie 2006, recurenta Nicolette-Aurelia-Maria Paisarin sesizează Tribunalul de Primă Instanță din Ploiesti cu privire la o cerere de validare a unei convenții încheiate cu recurentul Cantemir-Aurelian-Gheorghe Moșoiu, în cadrul unei împărțiri a unei subdiviziuni succesoare. printr-o hotărâre din 10 mai 2006, Tribunalul Valida menționată anterior. Din copia acestei hotărâri reiese că partea de proprietate a bunului în litigiu deținută de recurentul Cantemir-Aurelian-Gheorghe Moșoiu a fost transferată în patrimoniul recurentei Nicolette-Aurelia-Maria Paisarin. La 25 mai 2006, această hotărâre a devenit definitivă. Guvernul solicită revizuirea hotărârii din 7 februarie 2008, ca urmare a acordului dintre reclamanți. Potrivit guvernului, dreptul de proprietate asupra bunului în cauză fusese transferat integral în lotul recurentei Nicolette-Aurelia-Maria Paiserin, situație care nu a fost adusă la cunoștința Curții de către reclamanți înainte de pronunțarea hotărârii. Guvernul consideră că transferul de proprietate între solicitanți reprezintă un fapt nou în sensul articolului 80 din regulament, de care a luat cunoștință numai la 25 iunie 2009, ca urmare a unei scrisori trimise de recurenta Nicolette-Aurelia-Maria Paisarin. La 4 aprilie 2010, recurenta Nicolette-Aurelia-Maria Pasarin a informat Curtea cu privire la o nouă convenție, încheiată la 10 martie 2010, cu recurentul Cantemir Aurelian-Gheorghe Moșoiu. În acest sens, aceasta furnizează o copie a unei părtășii care atestă retragerea bancară pe care a efectuat-o, în valoare de 173 836,47 lei românești, adică aproximativ 41 292 EUR. Aceasta nu a făcut nicio precizare cu privire la obiectul celei de a doua convenții. Nu au fost formulate alte observații de către solicitanți cu privire la cererea de revizuire. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 44 din convenție, hotărârile sale sunt definitive și că, în măsura în care pune sub semnul întrebării acest caracter definitiv, procedura în revizuire, care nu este prevăzută de convenție, dar este instituită prin Regulamentul Curții, are un caracter excepțional : De aici cerința unei examinări stricte a admisibilității oricărei cereri în rejudecare a unei hotărâri a Curții în cadrul unei astfel de proceduri (Pardo c. Franța (revizuire mai întâi), 10 iulie 1996, § 21, Rec., 1996 III Gustafsson c. Suedia, 30 iulie 1998, § 25, (revizuire temeinică Repertoriu 1998-V, și Stoicescu c. România, 21 septembrie 2004 (revizuire), § 33, n 31551/96). În conformitate cu art. 80 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Curții În cazul unei descoperiri a unui fapt care, prin natura sa, ar fi putut exercita o influență decisivă asupra unei cauze deja soluționate și care, la momentul hotărârii, era necunoscut Curții și nu putea fi cunoscut în mod rezonabil de o parte, aceasta din urmă poate (...) să sesizeze Curtea cu o cerere în rejudecare a hotărârii pe care o soluționează (...) 10. Prin urmare, este necesar să se stabilească dacă faptele din speță ar fi putut exercita o influență decisivă asupra rezultatului cauzei deja soluționate, în cazul în care acestea nu ar fi putut fi cunoscute în mod rezonabil, înainte de pronunțarea hotărârii inițiale și în cazul în care cererea de revizuire a fost formulată în termenul legal, în sensul articolului 80 din regulament. 11. Curtea amintește că, prin hotărârea sa din 7 februarie 2008, a dispus restituirea reclamanților pentru bunurile lor imobile, la nr. 7 al străzii Democratiei, la Ployești, compusă din două camere, dependențe și de pe teren aferente sau, în lipsa acestora, o rețetă de o sumă de 98 de euro. În valoare de 424 EUR, pentru valoarea sa de piață. Aceasta observă că, înainte de adoptarea hotărârii în cauză, reclamanții au convenit să transfere partea de proprietate a întreprinderii Cantemir Aurelian-Gheorghe Moșoiu asupra bunului aflat în litigiu cu reclamanta Nicolette Aurelia-Maria Pasarin. Această convenție a fost validată printr-o hotărâre din 10 mai 2006 a Tribunalului de Primă Instanță din Ploiesti. 12. Pentru a afla dacă faptele care stau la baza unei cereri de revizuire sunt de natură să exercite o influență decisivă, în sensul art. 80 alin. (1) din regulament, acestea trebuie luate în considerare în raport cu decizia Curții a cărei revizuire este solicitată (Pardo, menționat anterior, § Õ În speță, în momentul pronunțării hotărârii Curții, numai reclamanta Nicolette Aurelia-Maria Păsărin avea vocația de a solicita restituirea bunului în litigiu, în timp ce hotărârea a fost pronunțată în favoarea celor doi reclamanți. În opinia Curții, această situație constituie într-adevăr un fapt de natură să exercite o influență decisivă în raport cu hotărârea din acțiunea principală. 13. În ceea ce privește necunoașterea faptelor descoperite. În conformitate cu art. 80 din regulament, Curtea constată că procedura succesorală în cauză a luat sfârșit la 25 mai 2006, adică cu puțin timp înainte de 23 iunie 2006, data depunerii observațiilor privind admisibilitatea și bunul întemeiat de guvern. Deși este vorba despre informații publice, guvernul nu poate fi acuzat în mod rezonabil că nu a avut cunoștință de acest lucru 14. Curtea constată, pe de altă parte, că reclamanții, deși aveau posibilitatea și obligația de a face acest lucru, au omis în mod expres să informeze Curtea cu privire la existența acestei convenții. Astfel, de exemplu, scrisoarea din 4 decembrie 2006 ca răspuns la observațiile guvernului privind admisibilitatea și justificarea cererii, în care reclamanții, fără a face trimitere la noua situație de fapt, își reiterează cererea de restituire a bunului în litigiu. Curtea ia notă de faptul că instanțele nu au respectat obligația de a coopera cu Curtea în scopul unei bune administrări a justiției, conform dispozițiilor art. 44a din regulament și de a informa orice fapt și informații relevante pentru examinarea cererii, în conformitate cu articolele 44 C, alineatul (1) și punctul 47 alineatul (6) din același regulament. În aceste condiții și având în vedere specificitatea cauzei, Curtea concluzionează că guvernul nu putea să cunoască pe deplin existența acestor fapte. 15. Guvernul a luat cunoștință de noile elemente de fapt la 25 iunie 2009 și a solicitat revizuirea la 22 iunie 2009 decembrie 2009, fie în termenul de șase luni prevăzut la art. 80 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul de procedură. 16. În ceea ce privește influența acestei noi situații asupra calității de victimă a reclamantului Cantemir Aurelian-Gheorghe Moșoiu, Curtea constată că, în momentul pronunțării hotărârii din acțiunea principală, acesta nu mai avea vocaia de a solicita restituirea bunului în litigiu din cauza transmiterii părții sale de proprietate în favoarea recurentei Nicolette Aurelia-Maria Pasarin. Curtea constată că reclamanții, în observațiile lor cu privire la cererea de revizuire, nu au contestat transferul dreptului de proprietate intervenit înainte de pronunțarea hotărârii inițiale și nu au prezentat nicio altă observație cu privire la acest subiect. o nouă convenție între reclamanți în 2010, pe lângă lipsa de informații în această privință, Curtea nu o poate lua în considerare deoarece nu pare să aibă nicio influență asupra calității de victimă a reclamantului Cantemir Aurelian-Gheorghe Moșoiu. 17. Având în vedere aceste circumstanțe, Curtea este de părere că numai reclamanta Nicolette Aurelia-Maria Pasarin avea calitatea de victimă în sensul articolului 34 din Convenție. Prin urmare, cererea formulată de reclamanta Cantemir Aurelian-Gheorghe Moșoiu trebuia respinsă pentru incompatibilitate rațională personae , în conformitate cu art. 35 alineatul (4) din Convenție. Prin urmare, Comisia consideră că este necesar să se revizuiască parțial hotărârea din 7 februarie 2008, prin aplicarea articolului 80 din Regulamentul său de procedură. 18. Astfel, alineatul 24 din hotărârea inițială se referă la admisibilitatea cererii pentru cei doi reclamanți 24. Prin urmare, Curtea constată că, în conformitate cu art. 35 alineatul (3) din Convenție, acest lucru nu este în mod evident întemeiat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea constată, de asemenea, că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie declarat admisibil. 19. alineatul 24 trebuie să se citească după cum urmează 24. Prin urmare, excepția guvernului nu poate fi salutată. Cu toate acestea, Curtea constată că reclamanta Cantemir Aurelian-Gheorghe Moșoiu și-a transferat dreptul de proprietate asupra binelui în litigiu recurentei Nicolette Aurelia-Maria Paserin la 10 mai 2006. 1 Convenției este incompatibilă rațional personae cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 3 și trebuie respinsă în temeiul art. 35 4. Curtea arată, de asemenea, că cauza formulată de reclamantă Nicolette Aurelia-Maria Pasarein din același articol nu este în mod evident fondată în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție și nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, acesta trebuie declarat admisibil. 20. Punctul 30 din hotărârea inițială face trimitere la dreptul de proprietate asupra bunului în litigiu suferit de cei doi reclamanți: 30. Având în vedere jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, punerea în eșec a dreptului de proprietate al reclamanților asupra unei părți a bunurilor lor, coroborată cu absența totală de mai mult de șapte ani, le-a supus o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor sale garantate prin art. 1 din protocol Prin urmare, a existat în speță o încălcare a acestei dispoziții. 21. Având în vedere că cererea reclamantului Cantemir Aurelian-Gheorghe Moșoiu a fost formulată în mod expres. Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, punerea în eșec a dreptului de proprietate al recurentei Nicolettei ar trebui să fie modificată după cum urmează. Aurelia-Maria Pasarin pe o parte din bunurile sale, coroborată cu absența totală a despăgubirii de mai bine de șapte ani, l-a obligat să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor sale garantate prin art. 1 din Protocolul Partant, a existat în speță o încălcare a acestei dispoziții. 22. Punctele 36 și 37 din hotărârea inițială, referitoare la cererea formulată de solicitanți în temeiul articolului 41 din convenție, se citesc după cum urmează: 36. Curtea consideră, în circumstanțele din speță, că restituirea acestor două unități locative, parte integrantă a bunului imobil menționat anterior, ar plasa pe cât posibil reclamanții într-o situație echivalentă cu cea în care s-ar afla în cazul în care cerințele prevăzute la art. 1 din Protocolul 1 nu ar fi fost ignorate. 37. În lipsa unei astfel de restituiri pentru statul pârât, Curtea decide că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 424 EUR. 23. Având în vedere concluzia reținută la punctul 19 de mai sus, punctele 36 și 37 din hotărârea din acțiunea principală trebuie să se citească după cum urmează 36. Curtea consideră, în circumstanțele din speță, că restituirea celor două unități locative, parte integrantă a bunului imobil menționat anterior, ar plasa reclamanta Nicolette Aurelia-Maria Păsărin cât mai mult posibil într-o situație echivalentă celei în care aceasta s-ar afla dacă cerințele art. 1 din Protocolul 1 nu ar fi fost ignorate. 37. În caz contrar, pentru statul pârât de a proceda la o astfel de restituire, Curtea decide că trebuie să plătească recurentei Nicolette Aurelia-Maria Pasarin, pentru daune materiale, o sumă corespunzătoare valorii actuale a bunurilor. Având în vedere informațiile de care dispune cu privire la prețurile pieței imobiliare locale și la elementele furnizate de guvern, Curtea estimează valoarea de piață actuală a bunului la 98 424 EUR. 24. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, ÎN L Aurelian-Gheorghe Moșoiu Declară cererea admisibilă în măsura în care aceasta o privește pe reclamanta Nicolette-Aurelia-Maria Paiserin Déit că a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr 1 din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să restituie reclamantei Nicolette-Aurelia-Maria Paisarin, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, cele două camere și dependențele acestora, precum și terenul aferent, de la bun imobil situat la nr. 7 din strada Democrațiai, în Plouești, în absența unei astfel de restituiri, statul pârât trebuie să plătească reclamantei Nicolette-Aurelia-Maria Paisarin, în aceleași trei luni, 98 424 EUR (48 de mii 48 de sute douăzeci și patru de euro) pentru daune materiale, care se convertesc în moneda națională a statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de la data expirării termenului respectiv și până la data de plată, această sumă va crește de la dobânda simplă la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale. Santiago Quesada Boštjan M. Zupančič Moduler Președintele [1] Revizuirea hotărârii din 7 februarie 2008.
ANCIENNE TROISIÈME SECTION
MOȘOIU ET PĂSĂRIN c. ROUMANIE
(Requête n
o
10245/02)
ARRÊT
(
révision
[1]
)
28 juin 2011
28/09/2011
Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.
En l’affaire Moșoiu et Păsărin c. Roumanie (demande en révision de l’arrêt du 7 février 2008),
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de
:
Boštjan M. Zupančič,
président,
Corneliu Bîrsan,
Elisabet Fura,
Alvina Gyulumyan,
Egbert Myjer,
David Thór Björgvinsson,
Ineta Ziemele,
juges,
et de Santiago Quesada,
greffier
de section,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 31 mai 2011,
Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date
:
1.
A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n
o
10245/02) dirigée
contre la Roumanie et dont deux ressortissants de cet État, M.
Cantemir-Aurelian-Gheorghe
Moșoiu et M
me
Nicolette-Aurelia-Maria Păsărin («
les requérants
»), ont saisi la Cour le 5 janvier 2002 en vertu de l’article
34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («
la Convention
»).
2.
Par un arrêt du 7 février 2008, la Cour a jugé qu’il y avait eu violation de l’article 1
er
du Protocole n
o
1 à la Convention en raison de la confirmation par les tribunaux de la vente d’une partie de leur bien malgré la reconnaissance définitive de leur qualité de propriétaires (
Moșoiu et Păsărin c. Roumanie
, n
o
10245/02, 7
février 2008). La Cour a également décidé d’allouer conjointement aux requérants, à défaut de non restitution du bien litigieux, 98
424 euros (EUR) pour dommage matériel.
3.
Le 22 décembre 2009, le Gouvernement roumain a informé la Cour qu’il avait appris, le 25 juin 2009, l’existence d’une convention intervenue le 10 mai 2006, entre les deux requérants, dans le cadre d’un partage d’une
indivision successorale, portant, entre autres, sur le transfert, par le requérant Cantemir-Aurelian-Gheorghe Moșoiu, de sa quote-part de propriété sur le bien immeuble sis n
o
7 de la rue Democrației, à Ploiești, à la requérante Nicolette-Aurelia-Maria Păsărin. S’appuyant sur l’article 80 du règlement de la Cour, le Gouvernement demandait la révision de l’arrêt.
4.
Le 2 mars 2010, la Cour a examiné la demande en révision et a décidé d’accorder aux requérants un délai de six semaines pour présenter d’éventuelles observations. Celles-ci sont parvenues à la Cour le 4 avril 2010. Par lettre du 20 mai 2010, en réponse aux observations des requérants, le Gouvernement invite la Cour de poursuivre l’examen de la demande de révision.
5.
En avril 2006, la requérante Nicolette-Aurelia-Maria Păsărin saisit le tribunal de première instance de Ploiesti d’une demande tendant à valider une convention conclue avec le requérant Cantemir-Aurelian-Gheorghe Moșoiu, dans le cadre d’un partage d’une indivision successorale. Par un jugement du 10 mai 2006, le tribunal valida ladite convention. Il ressort de la copie de ce jugement que la quote-part de propriété du bien litigieux détenue par le requérant Cantemir-Aurelian-Gheorghe Moșoiu fut transférée dans le patrimoine de la requérante Nicolette-Aurelia-Maria Păsărin. Le 25
mai 2006, faute de recours, ce jugement devint définitif.
SUR LA DEMANDE EN RÉVISION
6.
Le Gouvernement demande la révision de l’arrêt du 7 février 2008, en raison de la convention intervenue entre les requérants. D’après le Gouvernement, le droit de propriété sur le bien litigieux avait été intégralement transféré dans le lot de la requérante Nicolette-Aurelia-Maria Păsărin, situation qui n’a pas été portée à la connaissance de la Cour par les requérants avant le prononcé de l’arrêt. Le Gouvernement considère que le transfert de propriété intervenu entre les requérants représente un fait nouveau au sens de l’article 80 du règlement, dont il ne prit connaissance que le 25 juin 2009, à la suite d’une lettre envoyée par la requérante Nicolette-Aurelia-Maria Păsărin.
7.
Le 4 avril 2010, la requérante Nicolette-Aurelia-Maria Păsărin informa la Cour d’une nouvelle convention, conclue le 10 mars 2010, avec le requérant Cantemir
‑
Aurelian-Gheorghe Moșoiu. A ce propos, elle fournit la copie d’une quittance attestant du retrait bancaire qu’elle a effectué, d’un
montant de 173
836,47 lei roumains, soit environ 41
292 EUR. Elle ne fit aucune précision quant à l’objet de cette deuxième convention. Aucune autre observation ne fut formulée par les requérants au sujet de la demande en révision.
8.
La Cour rappelle que, selon l’article 44 de la Convention, ses arrêts sont définitifs et que, dans la mesure où elle remet en question ce caractère définitif, la procédure en révision, non prévue par la Convention mais instaurée par le règlement de la Cour, revêt un caractère exceptionnel
: d’où l’exigence d’un examen strict de la recevabilité de toute demande en révision d’un arrêt de la Cour dans le cadre d’une telle procédure (
Pardo c.
France
(révision – recevabilité), 10 juillet 1996, § 21,
Recueil des
arrêts
et décisions
1996
‑
III
;
Gustafsson c. Suède
, 30
juillet
1998, § 25, (
révision
–
bien-fondé
),
Recueil
1998-V, et
Stoicescu c.
Roumanie
, 21
septembre
2004 (révision), § 33, n
o
31551/96).
9.
Aux termes de l’article 80 § 1 du règlement de la Cour
:
«
En cas de découverte d’un fait qui, par sa nature, aurait pu exercer une influence décisive sur l’issue d’une affaire déjà tranchée et qui, à l’époque de l’arrêt, était inconnu de la Cour et ne pouvait raisonnablement être connu d’une partie, cette dernière peut (...) saisir la Cour d’une demande en révision de l’arrêt dont il s’agit. (...)
».
10.
Il y a donc lieu de déterminer si les faits de l’espèce «
auraient pu exercer une influence décisive sur l’issue de l’affaire déjà tranchée
», s’ils «
ne pouvaient raisonnablement être connus
» du Gouvernement avant le prononcé de l’arrêt initial et si la demande en révision a été formée dans le délai légal, au sens de l’article 80 du règlement.
11.
La Cour rappelle que, par son arrêt du 7 février 2008, elle a ordonné la restitution aux requérants de leur bien immeuble, sis au n
o
7 de la rue Democrației, à Ploiești, composé de deux chambres, dépendances et du terrain y afférent, ou, à défaut, le versement d’un montant de 98
424 EUR, pour sa valeur vénale. Elle observe qu’avant l’adoption de l’arrêt en question, les requérants avaient convenu du transfert de la quote-part de propriété de Cantemir
‑
Aurelian-Gheorghe Moșoiu sur le bien litigieux à la requérante Nicolette
‑
Aurelia-Maria Păsărin. Cette convention fut validée par un jugement du 10 mai 2006 du tribunal de première instance de Ploiesti.
12.
Pour savoir si les faits à la base d’une demande en révision sont de «
nature à exercer une influence décisive
», au sens de l’article 80 § 1 du règlement, il faut les considérer par rapport à la décision de la Cour dont la révision est sollicitée (
Pardo
, précité, § 22). En l’espèce, au moment du prononcé de l’arrêt de la Cour, seule la requérante Nicolette
‑
Aurelia-Maria Păsărin avait vocation à solliciter la restitution du bien litigieux, alors que l’arrêt fut prononcé en faveur des deux requérants. Aux yeux de la Cour, cette situation constitue bien un fait de «
nature à exercer une influence décisive
» par rapport à l’arrêt au principal.
13.
S’agissant de la «
méconnaissance des faits découverts
», condition imposée par l’article 80 du règlement, la Cour observe que la procédure successorale en cause prit fin le 25 mai 2006, soit peu avant le 23
juin 2006, date du dépôt des observations sur la recevabilité et le bien
‑
fondé par le Gouvernement. Bien qu’il s’agisse d’informations publiques, il ne saurait être raisonnablement reproché au Gouvernement de ne pas en avoir eu connaissance.
14.
La Cour observe en revanche que les requérants, alors même qu’ils avaient la possibilité et l’obligation de le faire, ont omis sciemment d’informer la Cour de l’existence de cette convention. Ainsi, par exemple, la lettre du 4 décembre 2006 en réponse aux observations du Gouvernement sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête, dans laquelle les requérants réitèrent, sans faire référence à la nouvelle situation de fait, leur demande de restitution du bien litigieux. La Cour note que les requérants n’ont pas respecté le devoir de coopérer avec la Cour dans le but d’une bonne administration de la justice, comme l’exige l’article 44 A
du règlement et de l’informer de tout fait et information pertinents pour l’examen de la requête, conformément aux articles
44 C, § 1 et 47 § 6 du même règlement. Dans ces conditions et compte tenu de la spécificité de l’affaire, la Cour conclut que le Gouvernement ne pouvait «
raisonnablement
» connaître l’existence de ces faits.
15.
Le Gouvernement a pris connaissance des nouveaux éléments de fait le 25 juin 2009 et a demandé la révision le 22
décembre 2009, soit dans le délai de six mois prévu au premier paragraphe de l’article 80 du règlement.
16.
Quant à l’influence de cette nouvelle situation sur la qualité de victime du requérant Cantemir
‑
Aurelian-Gheorghe Moșoiu, la Cour constate que celui-ci n’avait plus, au moment du prononcé de l’arrêt au principal, vocation à solliciter la restitution du bien litigieux en raison de la transmission de sa quote-part de propriété en faveur de la requérante Nicolette
‑
Aurelia-Maria Păsărin. La Cour note que les requérants, dans leurs observations sur la demande en révision, n’ont pas contesté le transfert du droit de propriété intervenu avant le prononcé de l’arrêt initial et n’ont soumis aucune autre observation à ce sujet. Quant à l’existence d’une
nouvelle convention intervenue en 2010, entre les requérants, outre le manque d’informations à cet égard, la Cour ne saurait pas la prendre en considération car elle ne semble pas avoir une quelconque influence sur la qualité de victime du requérant Cantemir
‑
Aurelian-Gheorghe Moșoiu.
17.
Compte tenu de ces circonstances, la Cour est d’avis que seule la requérante Nicolette
‑
Aurelia-Maria Păsărin avait la qualité de victime au sens de l’article 34 de la Convention. Par conséquent, la requête introduite par le requérant Cantemir
‑
Aurelian-Gheorghe Moșoiu devait être rejetée pour incompatibilité
ratione personae
, en application de l’article 35 § 4 de la Convention. Dès lors, elle estime qu’il y a lieu de réviser, en partie, l’arrêt du 7 février 2008, par application de l’article 80 de son règlement.
18.
Ainsi, le paragraphe 24 de l’arrêt initial concerne la recevabilité de la requête pour les deux requérants
:
«
24.
Partant, l’exception du Gouvernement ne saurait être accueillie favorablement. La Cour constate également que ce grief n’est pas manifestement mal fondé au sens de l’article 35 § 3 de la Convention. Elle relève par ailleurs que celui-ci ne se heurte à aucun autre motif d’irrecevabilité. Il convient donc de le déclarer recevable.
»
19.
Au vu des nouveaux éléments de fait, la Cour juge que le
paragraphe 24 doit se lire comme suit
:
«
24.
Partant, l’exception du Gouvernement ne saurait être accueillie favorablement. Toutefois, la Cour constate que le requérant
Cantemir
‑
Aurelian-Gheorghe Moșoiu a transféré, le 10 mai 2006, son droit de propriété sur le bien litigieux à la requérante Nicolette
‑
Aurelia-Maria Păsărin. Il s’ensuit que son grief tiré de l’article 1
er
du Protocole n
o
1 à la Convention est incompatible
ratione personae
avec les dispositions de la Convention au sens de l’article 35
§
3 et doit être rejeté en application de l’article 35
§
4.La Cour relève par ailleurs que le grief formulé par la requérante Nicolette
‑
Aurelia-Maria Păsărin sous l’angle du même article n’est pas manifestement fondé au sens de l’article 35 § 3 de la Convention et ne se heurte à aucun autre motif d’irrecevabilité. Il convient donc de le déclarer recevable.
»
20.
Le paragraphe 30 de l’arrêt initial fait références à l’atteinte au droit de propriété sur le bien litigieux subie par les deux requérants :
«
30.
Compte tenu de sa jurisprudence en la matière, la Cour estime qu’en l’espèce, la mise en échec du droit de propriété des requérants sur une partie de leurs biens, combiné avec l’absence totale d’indemnisation depuis plus de sept ans, leur a fait subir une charge disproportionnée et excessive, incompatible avec le droit au respect de ses biens garanti par l’article 1
du Protocole
n
o
1.
Partant, il y a eu en l’espèce violation de cette disposition.
»
21.
Compte tenu de l’irrecevabilité de la requête du requérant Cantemir
‑
Aurelian-Gheorghe Moșoiu, il convient de modifier le paragraphe 30 de l’arrêt comme suit
:
«
30.
Compte tenu de sa jurisprudence en la matière, la Cour estime qu’en l’espèce, la mise en échec du droit de propriété de la requérante Nicolette
‑
Aurelia-Maria Păsărin sur une partie de ses biens, combiné avec l’absence totale d’indemnisation depuis plus de sept ans, lui a fait subir une charge disproportionnée et excessive, incompatible avec le droit au respect de ses biens garanti par l’article 1
du Protocole
n
o
1.
Partant, il y a eu en l’espèce violation de cette disposition.
»
22.
Les paragraphes 36 et 37 de l’arrêt initial, portant sur la demande formulée par les requérants au titre de l’article 41 de la Convention, se lisent comme suit :
«
36.
La Cour estime, dans les circonstances de l’espèce, que la restitution ces deux unités locatives, partie intégrante du bien immobilier susmentionné, placerait les requérants autant que possible dans une situation équivalant à celle où ils se trouveraient si les exigences de l’article 1 du Protocole
n
o
1 n’avaient pas été méconnues.
37.
A défaut pour l’État défendeur de procéder à pareille restitution, la Cour décide qu’il devra verser conjointement aux requérants, pour dommage matériel, une somme correspondant à la valeur actuelle des biens. Compte tenu des informations dont elle dispose sur les prix du marché immobilier local et des éléments fournis par le Gouvernement, la Cour estime la valeur marchande actuelle du bien à 98
»
23.
Compte tenu de la conclusion retenue au § 19 ci-dessus, les paragraphes 36 et 37 de l’arrêt au principal doivent se lire comme suit
:
«
36.
La Cour estime, dans les circonstances de l’espèce, que la restitution des deux unités locatives, partie intégrante du bien immobilier susmentionné, placerait la requérante Nicolette
‑
Aurelia-Maria Păsărin autant que possible dans une situation équivalant à celle où celle-ci se trouverait si les exigences de l’article 1 du Protocole
n
o
1 n’avaient pas été méconnues.
37.
A défaut pour l’État défendeur de procéder à pareille restitution, la Cour décide qu’il devra verser à la requérante Nicolette
‑
Aurelia-Maria Păsărin, pour dommage matériel, une somme correspondant à la valeur actuelle des biens. Compte tenu des informations dont elle dispose sur les prix du marché immobilier local et des éléments fournis par le Gouvernement, la Cour estime la valeur marchande actuelle du bien à 98
»
24.
La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.
1.
Décide
d’accueillir la demande en révision de l’arrêt du 7 février 2008
;
en conséquence
2.
Déclare
la requête irrecevable pour autant qu’elle concerne le requérant Cantemir
‑
Aurelian-Gheorghe Moșoiu
;
3.
Déclare
la requête recevable pour autant qu’elle concerne la requérante Nicolette-Aurelia-Maria Păsărin
;
4.
Dit
qu’il y a eu violation de l’article 1 du Protocole n
o
1 de la Convention
;
5.
Dit
a)
que l’État défendeur doit restituer à la requérante Nicolette-Aurelia-Maria Păsărin, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif conformément à l’article
44
§
2 de la Convention, les deux chambres et leurs dépendances, ainsi que le terrain y afférent, du bien immobilier sis au n
o
7 de la rue Democrației, à Ploiești
;
b)
qu’à défaut d’une telle restitution, l’État défendeur doit verser à la requérante Nicolette-Aurelia-Maria Păsărin, dans les mêmes trois mois, 98
424
EUR (quatre-vingt-dix-huit mille quatre cent vingt-quatre euros) pour dommage matériel, à convertir en monnaie nationale de l’État défendeur au taux applicable à la date du règlement, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt
;
c)
qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ce montant sera à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 28 juin 2011, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement.
Santiago Quesada
Boštjan M. Zupančič
Greffier
Président
[1]
Révision de l’arrêt du 7 février 2008.