TSENOVI v. BULGARIA

CUARTA DECIZIE A SECȚIEI Nr. 36823/07 de Tsvetanka Lazareva TSENOVA și Tsvetan Georgiev TSENOV împotriva Bulgariei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 5 iulie 2011 în calitate de comitet compus din: Lech Garlicki, președinte, Zdravka Kalaydjieva, Nebojša Vučinić, judecători și Lawrence Early, secțiune Rgistrar, Având în vedere cererea depusă la 2 august 2007, având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat la 14 aprilie 2011 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamanții, dna Tsvetanka Lazareva Tsenova și dl Tsvetan Georgiev Tsenov, sunt resortisanți bulgari născuți în 1955 și, respectiv, 1944 și trăiesc în Sofia. Guvernul bulgar („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna M. Kotseva, din Ministerul Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Ordinea din 31 mai 2001 și procedura de compensare împotriva municipiului La 12 septembrie 2000, al doilea reclamant a achiziționat o clădire, situată în satul Dolna Dikanya, din comuna Radomir. La 16 februarie 2001, a obținut permisiunea de a utiliza clădirea ca snack bar. Prin ordinul 31 mai 2001, primarul Radomir a aprobat o schimbare a planului de construcții al Dolna Dikanya cu privire la plățile de teren sub clădirea reclamanților, astfel încât un paviment să poată fi construit. Pavimentul a făcut un emisie construită de reclamant inutilizabil. Hotărârea a fost contestată de cel de-al doilea reclamant. Prin hotărârea finală din 19 iulie 2005, Curtea Supremă Administrativă („SAC”) a declarat-o nulă și nulă. La 24 octombrie 2003, reclamanții au interzis o acțiune împotriva Comunității Radomir care a solicitat daunele decurgând de acțiunile sale, ceea ce a făcut imposibil ca reclamanții, în absența unui agenți, să utilizeze și să închiriere proprietățile lor. Prin hotărârea din 14 decembrie 2005 a Curții de District Radomir a fost permisă acțiune lor. Curtea a acordat reclamanților compensații în valoare de 6.714.12 lev-uri bulgare (BGN, aproximativ 3.433 euro (EUR) plus dobânzi. Hotărârea nu a fost apelată și a devenit finală la 2 februarie 2006. La 9 februarie 2006, reclamanții au trimis municipalității o scrisoare ce solicită sumele atribuite și au atașat o scrisoare de execuție. Reclamanții au trimis scrisori suplimentare în octombrie 2006 și iulie și august 2007 solicitând ca municipalitatea să alocate în bugetul său fondurile necesare pentru plata sumei atribuite. În 2006, reclamanții au solicitat instituirea procedurilor de punere în aplicare și elaborarea unui inventar al proprietăților imobiliare deținute de municipiu. Municipiul a contestat acțiunile agentului de executare și prin o hotărâre finală din 13 noiembrie 2007, Curtea Regională Pernik a considerat că acestea sunt ilegale. Curtea a raționat că, având în vedere dispozițiile articolului 399 § 2 din Codul de procedură civilă, nu era posibilă în cazul în care debitorul era o instituție de stat. Valoarea datorată a fost aparent plătită reclamanților la o dată neespecificată în aprilie 2008. Procedura privind nulitatea contractului din 12 septembrie 2000 Comunitatea Radomir a încheiat o acțiune împotriva reclamanților care au susținut nulitatea contractului încheiat la 12 septembrie 2000. Într-o decizie finală din 23 noiembrie 2010, Curtea Supremă de Cassare a refuzat să permită reexaminarea cassării, susținând astfel hotărârea judecății împotriva reclamanților. Instanțele au constatat că contractul conține discrepanțe în ceea ce privește proprietatea în cauză. În plus, procedura legală aplicabilă de vânzare nu a fost respectată, și anume o ofertă nu a fost depusă. Procedura penală împotriva funcționarilor din Municipiul Radomir În 2006 și 2007, în urma cererilor depuse de reclamanții, au fost instituite două seturi de proceduri penale împotriva funcționarilor din Municipiul Radomir pentru încălcarea sarcinilor în temeiul articolului 282 din Codul Penal. Prin decizia finală din 4 februarie 2009, Curtea de Apel Sofia a respins recursul reclamanților ca fiind inadmisibil, susținând astfel ordinul procurorului de a pune capăt primului set de proceduri. La 8 mai 2009, procurorul districtului Radomir a încheiat al doilea set de proceduri penale din cauza decesului suspectului. În 2008 primarul Dolna Dokanya a depus o plângere penală împotriva reclamanților pentru incriminare falsă, care era o infracțiune privată de urmărire. Au fost condamnate în 2009 și amendate. Solicitarea de reluare a reclamantului, depusă la procurorul șef, a fost respinsă la o dată neespecificată. La o dată neespecificată în 2005 sau mai târziu, într-o parcelă vecină de teren, o clădire a fost construită în presupusă încălcare a dispozițiilor legale relevante. În 2006, o oprire de autobuz a fost construită pe o parcelă de teren în fața clădirii reclamanților. COMPLAINTS 1. Reclamanții se plângeau, în baza art. 6 § 1, 13 și 17 din Convenție, că municipalitatea Radomir nu a respectat mai mult de doi ani hotărârea Curții de district Radomir din 14 decembrie 2005 de acordare a compensației. (2) În plus, au fost plânguți în conformitate cu art. 6 § 1 pentru durata procedurii de compensare împotriva Comunității Radomir și a celor împotriva ordinii primarului Radomir din 31 mai 2001. 3. De asemenea, reclamanții se plângeau că nu și-au putut folosi proprietatea ca urmare a construcției presupuse ilegale, în încălcarea dispozițiilor legale relevante, a unei clădiri și a unei stații de autobuz în fața proprietății lor. 4. Reclamanții au formulat, de asemenea, plângeri în legătură cu celelalte proceduri în care au fost implicate, în special, și s-au plâns de nedreptatea, parțialitatea și rezultatul acestei proceduri și, în ceea ce privește procedurile penale de incriminare falsă împotriva acestora, că una dintre audierile a fost desfășurată în absența primului reclamant. 1. Reclamanții se plângeau de faptul că municipalitatea Radomir nu a respectat o hotărâre finală care le-a atribuit daune, precum și de durata procedurii de compensare. Curtea consideră că aceste plângeri sunt examinate în conformitate cu art. 6 § 1 și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” art. 1 din Protocolul nr. 1 se citește după cum urmează: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Prin scrisoarea din 14 aprilie 2011, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cererea. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „... Guvernul dorește, prin prezenta, să exprime ... [a] recunoașterea că autoritățile municipale nu au reușit [în conformitate cu] hotărârea finală pentru o perioadă de peste doi ani și durata procedurii de compensare împotriva autorităților municipale împotriva [articolul] 1 din [protocol] nr. 1 și [articolul] 6 din convenție. În consecință, Guvernul este pregătit să plătească celor două reclamante – Tsvetanka Lazareva Tsenova și Tsvetan Georgiev Tsenov valoarea de 1.600 EUR pe care le consideră rezonabile în funcție de jurisprudența Curții. Suma menționată mai sus, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile vor fi convertite în bulgar [levs] la rata de schimb aplicabilă la momentul plății, și vor fi eliberate de orice impozite care pot fi taxabile ... Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din [Convenția]... Guvernul solicită, prin urmare, ca această cerere să fie eliminată din lista de cauze a Curții în temeiul articolului 37 §§ 1 litera (c) din Convenție. ...” În răspunsul lor scris din 24 mai 2011, reclamanții și-au exprimat dezacordul cu suma propusă. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § 1 litera (c) permite Curtea, în special, să elimine o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația în funcție de principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia (ediția preliminară) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003 VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.) nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva Bulgariei, practica sa privind plângerile privind neexecuția unei hotărâri finale și despre dreptul unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Burdov c. Rusia , nr. 59498/00 , §§ 33-42, CEDO 2002 III; Mancheva c. Bulgaria , nr. 39609/98, §§ 54-68, 30 septembrie 2004; Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII; Rachevi c. Bulgaria , nr. 47877/99, §§ 69-92, 23 septembrie 2004). Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării acestei părți a cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă) Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se elimine această parte a aplicării din listă. Curtea a examinat restul plângerilor reclamanților, astfel cum au fost depuse de acestea. Cu toate acestea, având în vedere toate materialele în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. Prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă ca fiind, vădit nefondată, în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate din termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție privind nerespectarea unei hotărâri finale a autorităților municipale și durata procedurii de compensare împotriva municipiului Radomir și a modalităților de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; în ceea ce privește plângerile de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Declarați restul cererii inadmisibil. Președintele grefierului Lawrence Early Lech Garlicki

FOURTH SECTION

DECISION

Application no. 36823/07

by Tsvetanka Lazarova TSENOVA and Tsvetan Georgiev TSENOV

against Bulgaria

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 5 July 2011 as a Committee composed of:

Lech Garlicki,

President,

Zdravka Kalaydjieva,

Nebojša Vučinić,

judges,

and Lawrence Early,

Section Rgistrar,

Having regard to the above application lodged on 2 August 2007,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 14 April 2011 requesting the Court to strike the application out of the list of cases,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicants, Ms Tsvetanka Lazarova Tsenova and Mr

Tsvetan

Georgiev Tsenov, are Bulgarian nationals who were born in 1955 and 1944 respectively and live in Sofia. The Bulgarian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms M. Kotseva, of the Ministry of Justice.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

1.

The order of 31 May 2001 and the compensation proceedings against the municipality

On 12 September 2000 the second applicant purchased a building, located in the village of Dolna Dikanya, from the Municipality of Radomir.

On 16 February 2001 he obtained permission to use the building as a snack bar.

By an order of 31 May 2001 the Mayor of Radomir approved a change to the building plan of Dolna Dikanya concerning the plot of land under the applicants’ building so that a pavement could be constructed. The pavement made a cesspit built by the applicant unusable.

The order was appealed against by the second applicant. By a final judgment of 19 July 2005 the Supreme Administrative Court (“the SAC”) declared it null and void.

On 24 October 2003 the applicants brought an action in tort against the Radomir Municipality claiming damages arising from its actions which had made it impossible for the applicants, in the absence of a cesspit, to use and rent out their property. By a judgment of 14 December 2005 of the Radomir District Court their action was allowed. The court awarded the applicants compensation in the amount of 6,714.12 Bulgarian levs (BGN, approximately 3,433 Euros (EUR)) plus interest. The judgment was not appealed against and became final on 2 February 2006.

On 9 February 2006 the applicants sent a letter to the municipality requesting the amount awarded and attached a writ of execution. The applicants sent further letters in October 2006 and July and August 2007 requesting that the municipality allocated in its budget the funds necessary for the payment of the awarded amount.

In 2006 the applicants requested that enforcement proceedings be instituted and that the enforcement agent draw up an inventory of real estate property owned by the municipality.

The municipality appealed against the actions of the enforcement agent and by a final judgment of 13 November 2007 the Pernik Regional Court held that they were unlawful. The court reasoned that in view of the provisions of Article 399 § 2 of the Code of Civil Procedure enforcement proceedings were not possible where the debtor was a state institution.

The amount due was apparently paid to the applicants on an unspecified date in April 2008.

2.

Proceedings concerning the nullity of the contract of 12 September 2000

In 2006 the Radomir Municipality brought an action against the applicants claiming the nullity of the contract concluded on 12 September 2000. In a final decision of 23 November 2010 the Supreme Court of Cassation refused to allow cassation review thus upholding the lower court’s judgment finding against the applicants. The courts found that the contract contained discrepancies regarding the property it concerned. In addition, the applicable statutory procedure for sale had not been observed, namely a tender had not been held.

3.

Criminal proceedings against officials from the Radomir Municipality

In 2006 and 2007, following requests submitted by the applicants, two sets of criminal proceedings were instituted against officials from the Radomir Municipality for breach of duties under Article 282 of the Criminal Code.

By a final decision of 4 February 2009 the Sofia Court of Appeal dismissed the applicants’ appeal as inadmissible thus upholding the prosecutor’s order to terminate the first set of proceedings.

On 8 May 2009 the Radomir District Prosecutor terminated the second set of criminal proceedings on account of the death of the suspect.

4.

Criminal proceedings against the applicants

In 2008 the Mayor of Dolna Dokanya lodged a criminal complaint against the applicants for false incrimination, which was a privately prosecutable offence.

They were convicted in 2009 and fined. The applicants’ request for re-opening, lodged with the Chief Prosecutor, was rejected on an unspecified date.

5.

Construction works in proximity to the applicants’ building

On an unspecified date in 2005 or later, on a neighbouring plot of land, a building was erected in alleged breach of the relevant statutory provisions.

In 2006, a bus stop was constructed on a plot of land in front of the applicants’ building.

COMPLAINTS

THE LAW

No. 1 to the Convention.

The relevant parts of Article 6 § 1 read as follows:

“In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal ...”

Article 1 of Protocol No. 1 reads as follows:

“Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law.

The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.”

By letter dated 14 April 2011 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.

The declaration provided as follows:

“... The Government hereby wish to express ... [their] acknowledgment of the failure of the municipality authorities to [comply] with the final judgment for a period of over two years and the length of the compensation proceedings against the municipality authorities contrary to [Article] 1 of [Protocol] No. 1 and [Article] 6 of the Convention.

Consequently, the Government are prepared to pay to the two applicants – Tsvetanka Lazarova Tsenova and Tsvetan Georgiev Tsenov the amount of EUR 1,600 which they consider reasonable in the light of the Court’s case-law. The sum referred to above, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses will be converted into Bulgarian [levs] at the exchange rate applicable at the time of payment, and will be free of any taxes that may be chargeable ... It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the [Convention]...

The Government, therefore, request that this application be struck out of the Court’s list of cases pursuant to Article 37 § 1 (c) of the Convention. ...”

In their written reply dated 24 May 2011 the applicants expressed their disagreement with the proposed amount.

The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:

“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicants wish the examination of the case to be continued.

To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the

Tahsin Acar

judgment (see

Tahsin Acar v. Turkey

(preliminary issue) [GC],

no.

26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003

‑

VI;

WAZA Spółka z o.o. v. Poland

(dec.) no. 11602/02, 26 June 2007; and

Sulwińska v. Poland

(dec.) no.

28953/03, 18 September 2007).

The Court has established in a number of cases, including those brought against Bulgaria, its practice concerning complaints about the non-execution of a final judgment and about one’s right to a hearing within a reasonable time (see, for example,

Burdov v. Russia

, no. 59498/00, §§ 33-42, ECHR 2002

‑

III;

Mancheva v. Bulgaria

, no. 39609/98, §§ 54-68, 30 September 2004;

Frydlender v. France

[GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII;

Rachevi v. Bulgaria

, no. 47877/99, §§ 69-92, 23 September 2004).

Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1(c)).

Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1

in fine

).

In view of the above, it is appropriate to strike this part of the application out of the list.

2.

The Court has examined the remainder of the applicants’ complaints as submitted by them. However, in the light of all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that they do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols.

It follows that this part of the application must be rejected as being manifestly ill-founded, pursuant to Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 6 § 1 and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention about the failure of the municipal authorities to comply with a final judgment and the length of the compensation proceedings against the Radomir Municipality and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the application out of its list of cases, in so far as it relates to the above complaints, in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.

Declares

the remainder of the application inadmissible.

Lawrence Early

Lech Garlicki

Registrar

President