FOMINA v. UKRAINE

A cincea secțiune DECIZIE Nr. 8197/06 de Larisa Mikhaylovna FOMINA împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (a cincea secțiune), care a stat la 30 august 2011 în calitate de comitet compus din: Boštjan M. Zupančič, președinte, Ganna Yudkivska, Angelika Nußberger, judecători și Stephen Phillips, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 11 februarie 2006, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dna Larisa Mikhaylovna Fomina, este un național ucrainean care s-a născut în 1952 și locuiește în Rovenki. Guvernul ucrainean (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentii lor, dna V. Lutkovska și M. Y. Zaytsev. În aprilie 1998, reclamantul a inaugurat o procedură în Curtea Rovenky împotriva unei societăți de stat R. pentru compensare pentru prejudiciu material și moral cauzate de eșecul societății de a furniza încălzire la apartamentul reclamantului. După mai multe reexaminări ale cazului, la 10 Noiembrie 2006 Curtea a permis în parte cererea reclamantului. I-a acordat 7.369.34 hryvnia ucraineană [1] (UAH) în compensare pentru prejudiciu material și moral, taxele de judecată și cheltuielile. La 22 decembrie 2006, Curtea Regională de Apel din Luhansk a părăsit recursul reclamantului împotriva acestei hotărâri fără a fi examinată ca fiind depusă din timp. Hotărârea a devenit finală și rămâne neexecutată. COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii. De asemenea, se plânge de neexecutarea hotărârii dată în favoarea ei. În baza articolelor 1, 2, 6 § 1, 7, 8 § 1, 13, 14 și 17 din Convenție, art. 1 din Protocolul nr. 1 și art. 3 și 4 din Protocolul nr. 7, reclamantul se plânge de rezultatul și de nedreptățile procedurii. Lungimea legii a procedurii Reclamantul se plânge de o lungime excesivă a procedurii. El se bazează pe art. 6 § 1 din Convenția care, în măsura în care este relevant, prevede următoarele: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o ... audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” Prin scrisoarea din 22 decembrie 2010, Guvernul a informat Curtea cu privire la declarația lor unilaterală, semnată la aceeași dată, în vederea soluționării chestiunii formulate de această plângere și a solicitat în continuare Curții să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul Ucrainei recunoaște durata excesivă a examinării cazului reclamantului în fața instanței naționale și a punerii în aplicare a hotărârii, în favoarea ei. Eu, Valeria Lutkovska, agentul guvernamental, declară că Guvernul Ucrainei ofera să plătească ex gratie 3, 900 (trei mii nouă sute de euro la Larisa Mikhaylovna Fomina. Prin urmare, Guvernul invită Curtea să scoată cererile din lista cazurilor, sugerând că prezenta declarație ar putea fi acceptată de Curte ca „cu orice alt motiv” care justifică socoteala din lista de cazuri a Curții, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Sumele ex gratia este de a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile și vor fi convertite în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data decontare. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătesc aceste sume în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pentru ele de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui rezoluția finală a cazurilor Într-o scrisoare din 17 februarie 2011, reclamantul a exprimat opinia că suma menționată în declarația Guvernului era neacceptabil de scăzută. Curtea reamintește că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul art. 37 § 1 lit. (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa (a se vedea, în special, Tahsin Acar c. Turcia (obiecție preliminară) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI). Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele împotriva Ucrainei (a se vedea, printre multe alte autorități, Pavlyulynets c. Ucraina , nr. 70767/01, § 52-53, 6 septembrie 2005; Moroz și alții c. Ucraina , nr. 36545/02 , § 61-62, 21 decembrie 2006; și Golovko c. Ucraina , nr. 39161/02 , §§ 64-65, 1 februarie 2007), practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea dreptului la o audiere într-un timp rezonabil. Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și sumele de compensare propuse, care sunt conforme cu sumele acordate în cazuri similare de către Curte, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării acestei părți a cererii. Se constată că soluționarea se bazează pe respectul drepturilor omului astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv de politică publică care să justifice continuarea examinării acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). În consecință, această parte a cererii ar trebui să fie eliminată din listă. Având în vedere cu atenție restul plângerilor reclamantului în temeiul articolelor 1, 2, 6 § 1, 7, 8 § 1, 13, 14 și 17 din Convenție, art. 1 din Protocolul nr. 1 și articolele 3 și 4 din Protocolul nr. 7, având în vedere tot materialul în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate în ceea ce privește termenii declarației unilaterale ale guvernului contestat în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție privind durata excesivă a procedurii în cazul reclamanților și modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; în ceea ce privește plângerea de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; declara restul cererii inadmisibile. Stephen Phillips Boštjan M. Zupančič Președintele adjunct al grefierului aproximativ 1.100 euro.

FIFTH SECTION

DECISION

Application no. 8197/06

by Larisa Mikhaylovna FOMINA

against Ukraine

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 30

August 2011 as a Committee composed of:

Boštjan M. Zupančič,

President,

Ganna Yudkivska,

Angelika Nußberger,

judges,

and Stephen Phillips,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 11 February 2006,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Ms Larisa Mikhaylovna Fomina, is a Ukrainian national who was born in 1952 and lives in Rovenki. The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by their Agents, Ms V. Lutkovska and M. Y. Zaytsev.

In April 1998 the applicant instituted proceedings in the Rovenky Court against a State-owned company R. for compensation for pecuniary and non-pecuniary damage caused by the failure of the company to supply heating to the applicant’s apartment. After several reconsiderations of the case, on 10

November 2006 the court allowed the applicant’s claim in part. It awarded her 7,369.34 Ukrainian hryvnias

[1]

(UAH) in compensation for pecuniary and non-pecuniary damage, court fees and expenses.

On 22 December 2006 the Luhansk Regional Court of Appeal left the applicant’s appeal against this judgment without examination as being lodged out of time. The judgment became final and remains unenforced.

COMPLAINTS

The applicant complains under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the proceedings. She also complains about the non-enforcement of the judgment given in her favour.

Relying on Articles 1, 2, 6 § 1, 7, 8 § 1, 13, 14 and 17 of the Convention, Article 1 of Protocol No. 1 and Articles 3 and 4 of Protocol No. 7, the applicant complains about the outcome and of unfairness of the proceedings.

THE LAW

A.

Length of the proceedings

The applicant complained about excessive length of the proceedings. He relied on Article 6 §

1 of the Convention which, in so far as relevant, provides as follows:

“In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...”

By a letter dated 22 December 2010, the Government informed the Court of their unilateral declaration, signed on the same date, with a view to resolving the issue raised by this complaint. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.

The declaration provided as follows:

“The Government of Ukraine acknowledge the excessive duration of the consideration of the applicant’s case before the nationa court and further enforcement of the judgement, delivered in her favour.

I, Valeria Lutkovska, Government Agent, declare that Government of Ukraine offer to pay

ex gratia

3, 900 (three thousands nine hundred) euros to Larisa Mikhaylovna Fomina.

The Government therefore invite the Court to strike the applications out of the list of cases. They suggest that the present declaration might be accepted by the Court as “any other reason” justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention.

The sums

ex gratia

is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable, and converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable on the date of settlement. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay these sums within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on them from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

This payment will constitute the final resolution of the cases

».

In a letter of 17 February 2011, the applicant expressed the view that the sum mentioned in the Government’s declaration was unacceptably low.

The Court recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

To this end, the Court will carefully examine the declaration in the light of the principles emerging from its case-law (see, in particular,

Tahsin Acar v.

Turkey

(preliminary objection) [GC], no.

26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI).

The Court has established in a number of cases, including those against Ukraine (see, among many other authorities,

Pavlyulynets v.

Ukraine

, no.

70767/01, §§ 52-53, 6 September 2005;

Moroz and Others v.

Ukraine

, no. 36545/02, §§ 61-62, 21 December 2006; and

Golovko v.

Ukraine

, no.

39161/02, §§ 64-65, 1

February 2007), its practice concerning complaints about violations of the right to a hearing within a reasonable time.

Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amounts of compensation proposed, which are consistent with the amounts awarded in similar cases by the Court, the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of this part of the application.

It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of this part of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention).

Accordingly, this part of the application should be struck out of the list.

B.

The remaining complaints

Having carefully examined the remainder of the applicant’s complaints under Articles 1, 2, 6 § 1, 7, 8 § 1, 13, 14 and 17 of the Convention, Article 1 of Protocol No. 1 and Articles 3 and 4 of Protocol No. 7, in the light of all the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that they do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Takes note

of the terms of the respondent Government’s unilateral declaration in respect of the complaint under Article 6 § 1 of the Convention about the excessive length of the proceedings in the applicants’ case and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the application out of its list of cases in so far as it relates to the above complaint in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention;

Declares

the remainder of the application inadmissible.

Stephen Phillips

Boštjan M. Zupančič

Deputy Registrar

President

1.

About 1,100 euros.