KRAVCHENKO v. UKRAINE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partly struck out of the list;Partly inadmissible
KRAVCHENKO v. UKRAINE (CtEDO, 2011)
A cincea secțiune DECIZIE Nr. 36852/09 de Galina Semenovna KRAVCHENKO împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care așezează la 27 septembrie 2011 în calitate de comitet compus din: Boštjan M. Zupančič, președinte, Ganna Yudkivska, Angelika Nußberger, judecători și Stephen Phillips, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 24 iunie 2009, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dna Galina Semenovna Kravchenko, este un național ucrainean care s-a născut în 1938 și locuiește în Odessa. Guvernul ucrainean (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Lutkovska, a Ministerului Justiției. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii într-un litigiu privind proprietățile proprietare, care a început în aprilie 1999 și a fost încheiat prin decizia Curții de Apel Regionale de Kharkiv (în calitate de instanță de cassare) la 14 decembrie 2007. Reclamantul s-a plângut, de asemenea, în temeiul articolului 6 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 în ceea ce privește rezultatul procedurii, declarând că instanța a evaluat în mod incorect faptele și a aplicat în mod incorect legea în cazul ei, din cauza căreia ea a fost privată ilegal de o parte din proprietatea contestată. Reclamantul s-a plâns în continuare că cauza ei a trebuit să fie examinată în conformitate cu normele de procedură administrativă. Prin scrisoarea din 11 februarie 2011, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cerere. În plus, au solicitat Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul Ucrainei recunoaște durata excesivă a examinării cazului reclamantului în fața instanțelor naționale. Valeria Lutkovska, agentul guvernamental în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declară că Guvernul Ucrainei oferă să plătească ex gratie 1750 (o mie șapte sute cincizeci) de euro Galyna Semenivna Kravchenko. Guvernul Ucrainei sugerează că prezenta declarație ar putea fi acceptată de Curte ca fiind "cu orice alt motiv" care să justifice socoteala din lista de cazuri a Curții, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. este de a acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberat de orice impozite care ar putea fi aplicabile și convertite în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data decontare. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului.” Reclamantul a contestat declarația Guvernului. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să se pună o cerere din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată din listă un caz în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Acesta reiterează, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate încheia o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale ale unui guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia (emisiune preliminară) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI). Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării acestei părți a cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind această chestiune, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În consecință, această parte a cererii ar trebui să fie eliminată din listă în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c). După examinarea cu atenție a restului cererii în lumina tuturor materialelor în posesia sa, și în măsura în care chestiunea reclamată este de competența sa, Curtea constată că nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. În consecință, această parte a cererii este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 3 a) și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în ceea ce privește durata excesivă a procedurii civile; în ceea ce privește plângerea de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; declara restul cererii inadmisibil. Stephen Phillips Boštjan M. Zupančič Președintele adjunct al grefierului