Yun împotriva Rusiei

Prima secțiune decizia nr. 42286/06, de către YUN Den Yi împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care așezează la 13 septembrie 2011 în calitate de cameră compusă din: Nina Vajić, președinte, Anatoly Kovler, Peer Lorenzen, Mirjana Lazarova Trajkovska, Julia Laffranque, Linos-Alexandre Sicilianos, Erik Møse, judecători și Søren Nielsen, grefierul secțiunii; Având în vedere cererea depusă la 27 septembrie 2006, având în vedere decizia de a acorda prioritate cererii de mai sus în temeiul articolului 41 din Regulamentul Curții. Prin deliberare, hotărăsc după cum urmează: Reclamantul, dna Yun Den Yi, este un național rus de origine coreeană, născut în 1935 și locuiește la Moscova.

Ea este reprezentată în fața Curții de către dl și dna Aleshnya, avocați care practică la Moscova. Guvernul contestat este reprezentat de dl G. Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. La 28 februarie 2006, reclamantul a fost acuzat de contrabanda de monede străine. Banii au fost adăugați în cazul penal ca probe fizice. La 10 mai 2006, Curtea de district Golovinsky din Moscova a emis o decizie de a întrerupe procesul penal împotriva reclamantului prin intermediul unui act de amnistia.

În ceea ce privește banii, Curtea de district a susținut că: „După întreruperea procesului penal împotriva dnei Yun Den Yi, Curtea consideră necesară reîntoarcerea în stat a fondurilor de numerar care au fost ilegal contrabandate peste granița vamală a Federației Ruse: 13 150 USD, CNY 2.625, și RUR 1.900 care au fost confiscate de la dna Yun Den Yi și s-au alăturat la cazul penal ca probă fizică, deoarece banii erau un instrument al infracțiunii.” La 26 iunie 2006, Curtea Orașului Moscova a susținut decizia privind recursul. În fața Curții, reclamantul s-a plângut în temeiul articolelor 6, 7, 13 și 17 din Convenție și, de asemenea, al articolului 1 din Protocolul nr. 1 că hotărârea instanțelor ruse privind confiscarea fondurilor sale nu are o bază juridică suficient de clară și precisă și că măsura de confiscare nu a fost adecvată în circumstanțele în care procedura penală împotriva ei a fost întreruptă în temeiul unui act general de amnistia.

La 30 august 2010, cererea a fost comunicată în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Guvern. La 12 noiembrie 2010, Presidiumul Tribunalului din Moscova a anulat hotărârile din 10 mai și 26 iunie 2006 prin revizuire de supraveghere și a ordonat rambursarea sumei confiscate reclamantului. Guvernul a prezentat observațiile lor la 17 Ianuarie 2001 remarcând că reclamantul și-a pierdut statutul de victimă în sensul Convenției. Observațiile au fost transmise reprezentanților reclamantului, care au fost invitați să prezinte observațiile în numele reclamantului până la 22 martie 2011. Nu s-a primit niciun răspuns la scrisoarea Registrului. Prin scrisoarea din 11 Mai 2011, trimis prin post înregistrat, reclamantul și reprezentanții ei au fost notificați că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor a expirat și că nu au fost solicitate prelungirea termenului.

art. 37 § 1 lit. (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să urmeze cererea. Scrisoarea a fost eliberată la 23 mai 2011. Cu toate acestea, nu a urmat niciun răspuns. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat că nu mai dorește să își urmărească cererea, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție. , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din lista.

Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Søren Nielsen Nina Vajić Președintele grefierului

FIRST SECTION

DECISION Application no. 42286/06 by YUN Den Yi against Russia The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 13 September 2011 as a Chamber composed of: Nina Vajić, President, Anatoly Kovler, Peer Lorenzen, Mirjana Lazarova Trajkovska, Julia Laffranque, Linos-Alexandre Sicilianos, Erik Møse, judges, and Søren Nielsen, Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 27 September 2006, Having regard to the decision to grant priority to the above application under Rule 41 of the Rules of Court. Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Ms Yun Den Yi, is a Russian national of Korean descent who was born in 1935 and lives in Moscow. She is represented before the Court by Mr and Ms Aleshnya, lawyers practising in Moscow.

The respondent Government are represented by Mr G. Matyushkin, Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights. On 28 February 2006 the applicant was charged with smuggling of foreign currency. The money was appended to the criminal case as physical evidence. On 10 May 2006 the Golovinsky District Court of Moscow issued a decision to discontinue the criminal case against the applicant by virtue of an amnesty act. As regards the money, the District Court held that: “Having discontinued the criminal case against Ms Yun Den Yi, the court considers it necessary to revert to the State the cash funds which have been illegally smuggled across the customs border of the Russian Federation: USD 13,150, CNY 2,625, and RUR 1,900 which were seized from Ms Yun Den Yi and joined to the criminal case as physical evidence, because that money was an instrument of the crime.” On 26 June 2006 the Moscow City Court upheld the decision on appeal.

Before the Court the applicant complained under Articles 6, 7, 13 and 17 of the Convention and also Article 1 of Protocol No. 1 that the Russian courts’ decision on confiscation of her money did not have a sufficiently clear and precise legal basis and that the confiscation measure was inappropriate in the circumstances where the criminal proceedings against her had been discontinued by virtue of a general amnesty act. On 30 August 2010 the application was communicated under Article 1 of Protocol No. 1 to the Government. On 12 November 2010 the Presidium of the Moscow City Court quashed the decisions of 10 May and 26 June 2006 by way of supervisory review and ordered the repayment of the confiscated amount to the applicant.

The Government submitted their observations on 17 January 2001 noting that the applicant had lost her victim status within the meaning of the Convention. The observations were forwarded to the applicant’s representatives, who were invited to submit the observations on behalf of the applicant by 22 March 2011. No reply was received to the Registry’s letter. By letter of 11 May 2011, sent by registered post, the applicant and her representatives were notified that the period allowed for submission of the the observations had expired and that no extension of time had been requested. Their attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application.

The letter was delivered on 23 May 2011. However, no response followed. THE LAW The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue her application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Søren Nielsen Nina Vajić Registrar President