Baranowski și Hulewicz împotriva Poloniei

Rezoluția CM/ResDH(2011)139 [1] Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Baranowski împotriva Poloniei Hulewicz împotriva Poloniei (Recerne n 28358/95 și n 395998/98, Hotărârile din 28 martie 2000 și 23 februarie 2006, definitive la 28 martie 2000 și 23 mai 2006) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare "Convenția" și "Curtea," având în vedere hotărârile transmise Comitetului după încheierea acestora.

Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în aceste cazuri privesc dreptul la libertate și securitate din cauza menținerii reclamanților în detenție provizorie numai pe baza unui act de punere sub acuzare (încălcarea art. 5) §1), precum și, în cauza Baranowski, de neefectuarea de către instanțele judecătorești a unor cereri de eliberare a libertății formulate de reclamant (încălcarea articolului După ce a invitat guvernul din statul membru în cauză să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârilor Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenția care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că statul pârât le-a acordat părților reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâri (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatările privind încălcarea Curții impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele acestora, dacă este posibil prin restitutio in integrum;

și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul membru în cauză (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezentele cauze și DECIDE în .A se vedea anexa la Rezoluția CM/ResDH(2011)139 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cauzele Baranowski și Hulewicz împotriva Poloniei Rezumat introductiv al cauzelor Aceste cauze se referă la menținerea reclamanților în detenție provizorie, numai pe baza unui act de punere sub acuzare, la sfârșitul perioadei de detenție stabilite în ordonanța de detenție, în 1994 și, respectiv, 1997 (încălcarea art. 5§1).

Curtea Europeană a concluzionat că practica internă care constă în menținerea unei persoane aflate în detenție ca urmare a depunerii unui act de punere sub acuzare decurge din faptul că, la momentul faptelor, legislația penală poloneză nu prevedea nicio normă precisă pentru reglementarea situației unui deținuți în cursul procedurii judiciare, după expirarea perioadei de detenție stabilite în ultima ordonanță de punere în detenție pronunțată în stadiul anchetei. În plus, în cauza Baranowski, Curtea Europeană a stabilit că cele trei cereri de eliberare a libertății formulate de reclamant între ianuarie și martie 1994 nu au fost luate în considerare în scurt timp de către instanțe, întrucât acestea din urmă au pus la dispoziție aproximativ trei, cinci și șase luni (încălcarea articolului) §4) Problema duratei excesive a detenției, care este discutată în cadrul grupului Trzaska (n 25992/94), nu se pune în discuție.

Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Nume și n cerere Daune materiale Daune morale Proaspăt & de cheltuieli Total Baranowski (28358/95) 000 zlotys 000 zlotys 000 zlotys Platit la 30/05/2000 Hulewicz (39598/8) 500 EUR 500 EUR Plătit la 20/07/2006 Măsuri individuale Reținerea provizorie ilegală este încheiată la 24/05/1994 în cauza Baranowski. În cauza Hulewicz, în care Curtea Europeană a constatat două încălcări ale articolului 5 §1 în ceea ce privește deținerea reclamantului în două proceduri diferite, detenția provizorie ilegală a încetat la 13/02/1997 și respectiv 6/11/1997. În aceste condiții, Comitetul de Miniștri a considerat că nu este necesară nicio măsură individuală n . II.

Măsuri generale Violență din art. 5 Practica de a menține o persoană în detenție provizorie din cauza unui act de arest nu mai este posibilă în lumina dispozițiilor noului Cod de procedură penală, care a intrat în vigoare la 01/09/1998. În conformitate cu art. 280 §1, detenția provizorie și prelungirea acesteia pe baza unei hotărâri judecătorești. Încălcarea articolului 5 alineatul (4) în cauza Baranowski Modificări legislative În temeiul articolului 252 alineatul (3) din noul Cod de procedură penală, orice acțiune împotriva unei măsuri preventive (inclusiv plasarea sau menținerea în detenție provizorie) trebuie examinată fără întârziere. §1 prevede că cererile de ridicare sau de modificare a unei măsuri preventive trebuie să fie tratate de procuror, în stadiul anchetei preliminare sau de judecător, în cazul în care procedura penală este pendinte în etapa de examinare a cauzei de către un tribunal, în termen de trei zile.

Tribunalul Baranowski a fost difuzat în instanțele penale și publicat pe site-ul internet al Biroului de informații al Consiliului Europei de la Varșovia www.coe.org.pl III. Concluziile Tribunalului de Primă Instanță Guvernul consideră că măsurile luate vor preveni încălcări similare și, prin urmare, Polonia și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 14 septembrie 2011 în cadrul celei de-a 1120-a reuniuni a miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2011)139 [1] Exécution des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme Baranowski contre Pologne Hulewicz contre Pologne (Requêtes n o 28358/95 et n o 39598/98, arrêts des 28 mars 2000 et 23 février 2006, définitifs les 28 mars 2000 et 23 mai 2006) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après « la Convention » et « la Cour ») ; Vu les arrêts transmis par la Cour au Comité une fois définitifs ; Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans ces affaires concernent le droit à la liberté et la sûreté en raison du maintien des requérants en détention provisoire sur la seule base d’un acte de mise en accusation (violations de l’article 5 §1), ainsi que, dans l’affaire Baranowski, du défaut d’examen à bref délai par les tribunaux de demandes de mise en liberté formulées par le requérant (violation de l’article 5 §4) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer aux arrêts de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que, l’Etat défendeur a versé aux parties requérantes, la satisfaction équitable prévue dans les arrêts (voir détails dans l’Annexe), Rappelant que les constats de violation de la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et effaçant les conséquences de celles-ci, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans les présentes affaires et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)139 Informations sur les mesures prises afin de se conformer aux arrêts dans les affaires Baranowski et Hulewicz contre Pologne Résumé introductif des affaires Ces affaires concernent l’illégalité du maintien des requérants en détention provisoire, sur la seule base d’un acte de mise en accusation, à l’issue de la période de détention fixée dans l’ordonnance de mise en détention, respectivement en 1994 et en 1997 (violations de l’article 5§1). La Cour européenne a conclu que la pratique interne consistant à maintenir une personne en détention en raison du dépôt d’un acte d’accusation provenait de ce que, à l’époque des faits, la législation pénale polonaise ne prévoyait aucune règle précise pour régir la situation d’un détenu pendant la procédure judiciaire, après l’expiration de la période de détention fixée dans la dernière ordonnance de mise en détention rendue au stade de l’enquête.

En outre, dans l’affaire Baranowski, la Cour européenne a établi que les trois demandes de mise en liberté formulées par le requérant entre janvier et mars 1994 n’avaient pas été examinées « à bref délai » par les tribunaux, ces derniers ayant mis environ trois, cinq et six mois à trancher (violation de l’article 5 §4). La question de la durée excessive de détention, qui est examinée dans le cadre du groupe Trzaska (n o 25792/94), ne se pose pas en l’espèce. I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Nom et n o requête Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total Baranowski (28358/95) - 30 000 zlotys 10 000 zlotys 40 000 zlotys Payé le 30/05/2000 Hulewicz (39598/98) - 1 500 EUR - 1 500 EUR Payé le 20/07/2006 b) Mesures individuelles La détention provisoire illégale s’est terminée le 24/05/1994 dans l’affaire Baranowski.

Dans l’affaire Hulewicz, dans laquelle la Cour européenne a constaté deux violations de l’article 5 §1 à l’égard de la détention du requérant dans deux procédures différentes, la détention provisoire illégale a pris fin respectivement les 13/02/1997 et 6/11/1997. Dans ces conditions, le Comité des Ministres a estimé qu’aucune mesure individuelle n’était nécessaire. II. Mesures générales 1) Violations de l’article 5 §1 : La pratique consistant à maintenir une personne en détention provisoire en raison du dépôt d’un acte d’accusation n’est plus possible à la lumière des dispositions du nouveau Code de procédure pénale, qui est entré en vigueur le 01/09/1998. Conformément à son article 280 §1, le placement en détention provisoire et sa prolongation s’effectuent sur la base d’une décision judiciaire.

2) Violation de l’article 5 §4 dans l’affaire Baranowski a) Modifications législatives : En vertu de l’article 252 §3 du nouveau Code de procédure pénale, tout recours contre une mesure préventive (y compris le placement ou le maintien en détention provisoire) doit être examiné sans délai. L’article 254 §1 prévoit que les demandes de levée ou de modification d’une mesure préventive doivent être traitées par le procureur, au stade de l’enquête préliminaire, ou par le juge, lorsque la procédure pénale est pendante au stade de l’examen de l’affaire par un tribunal, dans un délai de trois jours. b) Diffusion et publication L’arrêt Baranowski a été diffusé aux juridictions pénales et publié sur le site Internet du Bureau d’Information du Conseil de l’Europe de Varsovie : www.coe.org.pl . III.

Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime que les mesures prises vont prévenir des violations semblables et que la Pologne a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 14 septembre 2011 lors de la 1120e réunion des Délégués des Ministres.