AFFAIRES ZERVUDACKI ET X CONTRE LA FRANCE

Rezoluția CM/ResDH(2011)103 [1] Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Zervudacki și X împotriva Franței (Recherche n 73947/01, Hotărârea din 27 iulie 2006, definitivă la 27 octombrie 2006 Cerere n 20335/04, Hotărârea din 2 noiembrie 2008, definitivă la 20 februarie 2009) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în aceste cauze privesc o încălcare a dreptului la libertate și la securitate al reclamanților din cauza deținerii lor fără temei legal la data detenției lor în așteptarea audierii lor de către un judecător [încălcarea articolului 5 alineatul (1) ] ; cauza Zervudacki se referă, de asemenea, la competența recurentei de a introduce o acțiune în fața unei instanțe pentru a se pronunța în scurt timp cu privire la legalitatea detenției sale [violarea articolului 5 alineatul (4) ] (a se vedea detaliile în Õ) După ce a invitat guvernul din statul membru în cauză să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârilor Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenția care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, Curtea a adoptat, dacă este necesar, de către statul pârât, dacă este cazul, o hotărâre prin care se asigură că statul pârât le-a acordat părților reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâri (a se vedea detaliile în laiul de judecată), reamintind că constatarea încălcării de către Curte impune, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARĂ, după examinarea măsurilor luate de statul pârât și având în vedere deciziile luate în cadrul celei de-a 997-a reuniuni a Delegaților Miniștrilor (5 iunie 2007) pentru cauza Zervudacki și a celei de-a 1059-a reuniuni (iunie 2009) pentru cauza X, pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezentele cauze și DECIDE de la: Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2011)103 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cauzele Zervudacki și X împotriva Franței Rezumatul introductiv al cauzelor Aceste cauze privesc o încălcare a dreptului la libertate și la securitate al reclamanților din cauza deținerii lor fără temei juridic, în arest, înainte de audierea lor de către un judecător [încălcarea articolului 5 alineatul (1) ]. În cauza Zervudacki, Curtea a precizat că a solicitat autorităților responsabile să ia toate măsurile de precauție necesare pentru a se asigura că durata legală a custodiei recurentei a fost respectată, întrucât durata maximă a privării de libertate de 48 de ore în cadrul custodiei era stabilită prin lege, astfel cunoscută autorităților, și avea un caracter absolut. Curtea a precizat, de asemenea, că ar trebui stabilit un echilibru rezonabil între interesele opuse în cauză și că, în speță, recurenta a fost deținută în condiții care nu au afectat acest echilibru. Cauza Zervudacki se referă, de asemenea, la o cale de atac pentru reclamanta de a introduce o cale de atac în fața unei instanțe, astfel încât aceasta să fie pronunțată în termen scurt cu privire la legalitatea detenției sale [art. 5 alineatul (4) ]. Plăți de satisfacții echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacțiile echitabile Nume și n interogat Pagube materiale Daune morale Proaspăt & Chelt Total Zervudacki (73947/01) 4 000 EUR 4 000 EUR Plătit la 14/08/2007 - 170,33 EUR plătit la 04/12/2007 pentru dobânda moratorială X (20335/04) 2 000 EUR 3 000 EUR 5 000 EUR plătit la 24/06/2009 - 15,62 EUR plătit la 24/06/09 pentru dobânzile moratorii b) Măsuri individuale Reținerile în cauză în hotărârile Curții Europene au luat sfârșit, iar Curtea a acordat reclamanților o satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciul moral suferit. În consecință, nici o altă măsură individuală nu a fost considerată necesară de Comitetul de Miniștri. II. Măsuri generale Posterier la faptele speciilor, vidul juridic rezultat din lipsa textului referitor la perioada de punere la dispoziție a fost acoperit de Legea nr. 2004-204 din 9/03/2004 privind adaptarea justiției la evoluțiile criminalității De stabilire, printre altele, a termenelor și a modalităților de privare de libertate a unei persoane între momentul sfârșitului custodiei sale și cel al prezentării efective a acesteia în fața instanței de judecată. De asemenea, Garda de Pecete a adresat o instrucțiune procurorilor generali în apropierea Curților de Apel și primilor președinți ai Curților de Justiție pe tema consecințelor pe care trebuie să le aibă hotărârea Curții Europene în cauza Zervudacki (CRIM-AP N 0 În acest sens, este necesar să se asigure tuturor persoanelor aflate în îngrijire, deoarece perioada de punere la dispoziție a produselor alimentare ajunge la o durată considerabilă și, în acest sens, trebuie să se pună în aplicare bune practici. În ceea ce privește posibilitatea ca persoanele private de libertatea de a se pronunța în termen scurt cu privire la legalitatea detenției lor în această perioadă, această instrucțiune reamintește necesitatea de a limita cât mai strict posibil durata În cazul în care, în conformitate cu art. 5 alineatul (4) din Convenție, se aplică art. 5 alineatul (4) și art. 5 alineatul (4) din convenție, se aplică art. 5 alineatul (1) litera (a) și art. 5 alineatul (4) din convenție. Autoritățile franceze subliniază, de asemenea, că instanța judiciară exercită un control efectiv asupra respectării termenelor prevăzute de legea menționată anterior din 9 martie 2004 în ceea ce privește prezentarea către un judecător a unei persoane a cărei custodie la vedere a luat sfârșit și că nerespectarea termenelor duce la nulitatea procedurii și la repunerea în libertate a acesteia. În acest sens, se face apel în special la jurisprudența constantă a Camerei Criminale a Curții de Casație (Cas. omucidere. 16/09/2003, Cass. Crim. 26/10/2004, Cass. Omucideri. 6/12/2005, Cass. Crim. 16/02/2010, Cass. Crim. 23/06/2011). III. Concluziile statului pârât. Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală în aceste cazuri în afara plății satisfacției echitabile, că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și, prin urmare, Franța și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 14 septembrie 2011, în cadrul celei de-a 1120-a ședințe a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2011)103

[1]

Exécution des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme

Zervudacki et X contre France

(Requête n

o

73947/01, arrêt du 27 juillet 2006, définitif le 27

octobre

2006

Requête n

o

20335/04, arrêt du 2 novembre 2008, définitif le 20 février 2009)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu les arrêts transmis par la Cour au Comité

une fois définitifs

;

Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans ces affaires concernent une atteinte au droit à la liberté et à la sûreté des requérants en raison de leur détention dépourvue de base légale à l’issue de leur garde à vue dans l’attente de leur audition par un juge (violations de l’article 5, paragraphe 1) ; l’affaire Zervudacki concerne également l’impossibilité pour la requérante d’introduire un recours devant un tribunal afin qu’il statue à bref délai sur la légalité de sa détention (violation de l’article 5, paragraphe 4) (voir détails dans l’Annexe)

;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer aux arrêts de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article

46, paragraphe

1, de la Convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

S’étant assuré que l’Etat défendeur a versé aux parties requérantes, la satisfaction équitable prévue dans les arrêts (voir détails dans l’Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur, et vu les décisions prises lors de la 997e réunion des Délégués des Ministres (5 juin 2007) pour l’affaire Zervudacki et de la 1059e réunion (juin 2009) pour l’affaire X, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans les présentes affaires et

DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)103

Information sur les mesures prises afin de se conformer aux arrêts dans les affaires Zervudacki et X contre France

Résumé introductif des affaires

Ces affaires concernent une atteinte au droit à la liberté et à la sûreté des requérants en raison de leur détention dépourvue de base légale, à l’issue de leur garde à vue, préalablement à leur audition par un juge (violations de l’article 5, paragraphe 1). Dans l’affaire Zervudacki, la Cour a précisé qu’il incombait aux autorités responsables de prendre toutes les précautions nécessaires pour que la durée légale de la garde à vue de la requérante fût respectée, puisque la durée maximale de privation de liberté de quarante-huit heures au titre de la garde à vue était fixée par la loi, donc connue des autorités, et revêtait un caractère absolu. La Cour a précisé par ailleurs qu’un équilibre raisonnable devrait être ménagé entre les intérêts opposés en cause et qu’en l’espèce la requérante a été détenue dans des conditions qui n’avaient pas ménagé cet équilibre. L’affaire Zervudacki concerne également l’impossibilité pour la requérante d’introduire un recours devant un tribunal afin qu’il soit statué à bref délai sur la légalité de sa détention (violation de l’article

5, paragraphe 4).

I.

Paiements des satisfactions équitables et mesures individuelles

a)

Détails des satisfactions équitables

Nom et n

o

requête

Dommage matériel

Dommage moral

Frais & dépens

Total

Zervudacki (73947/01)

-

4 000 EUR

-

4 000 EUR

Payé le 14/08/2007 - 170,33 EUR payés le 04/12/2007 au titre des intérêts moratoires

X (20335/04)

-

2 000 EUR

3 000 EUR

5 000 EUR

Payé le 24/06/2009 - 15,62 EUR payés le 24/06/09 au titre des intérêts moratoires

b) Mesures individuelles

Les détentions en cause dans les arrêts de la Cour européenne ont pris fin et la Cour a accordé aux requérants une satisfaction équitable au titre du préjudice moral subi.

En conséquence, aucune autre mesure individuelle n’a été considérée nécessaire par le Comité des Ministres.

II.

Mesures générales

Postérieurement aux faits des espèces, le vide juridique résultant de l’absence de texte relatif à la période de «

mise à disposition

» a été comblé par la loi n

o

2004-204 du 9/03/2004, «

portant adaptation de la justice aux évolutions de la criminalité

», établissant, entre autres, les délais et modalités de la privation de liberté d’une personne entre le moment de la fin de sa garde à vue et celui de sa présentation effective devant le juge d’instruction.

Le Garde des Sceaux a par ailleurs adressé une instruction aux procureurs généraux près les Cours d’appel et aux premiers présidents des Cours d’appel sur les conséquences à tirer de l’arrêt de la Cour européenne dans l’affaire Zervudacki (CRIM-AP N

o

06/2010 – D2, du 01/12/2006).

L’instruction précise qu’il découle de l’arrêt que le droit de s’alimenter, celui de se reposer et celui de se laver doivent être effectivement garantis à toutes les personnes déférées, dès lors que la période de «

mise à disposition

» atteint une durée conséquente et qu’il convient à cet égard de mettre en place de «

bonnes pratiques

».

Concernant la possibilité pour les personnes privées de liberté de faire statuer à bref délai sur la légalité de leur détention durant cette période, cette instruction rappelle la nécessité de limiter le plus strictement possible la durée des «

mises à disposition

», seuls les déférements effectifs devant le magistrat instructeur ou le tribunal correctionnel étant susceptibles de satisfaire aux exigences de l’article 5§4 de la Convention.

Les autorités françaises soulignent, en outre, que le juge judiciaire exerce un contrôle effectif sur le respect des délais fixés par la loi précitée du 9 mars 2004 en matière de présentation à un juge d’une personne dont la garde à vue a pris fin et que le non-respect des délais entraine la nullité de la procédure et la remise en liberté de l’intéressé. L’attention est notamment appelée à cet égard sur la jurisprudence constante de la chambre criminelle de la Cour de Cassation (Cass. crim. 16/09/2003, Cass. Crim. 26/10/2004, Cass. Crim. 6/12/2005, Cass. Crim. 16/02/2010, Cass. Crim. 23/06/2011).

III.

Conclusions de l’Etat défendeur

Le gouvernement estime qu’aucune mesure individuelle n’est requise dans ces affaires en dehors du paiement de la satisfaction équitable, que les mesures générales prises vont prévenir des violations semblables et que la France a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des Ministres le 14 septembre 2011 lors de la 1120e réunion des Délégués des Ministres.