Heglas împotriva Cehiei

Rezoluția CM/ResDH(2011)98 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Heglas împotriva Republicii Cehe (Recherche n 5935/02, Hotărârea din 1 martie 2007, definitivă la 9 iulie 2007) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea Convenției constatate de Curte în această cauză se referă la o încălcare a vieții private a reclamantului din cauza actelor efectuate de autorități în cadrul unei anchete penale (violarea articolului 8) (a se vedea detaliile în lit. (a) ; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție.

În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât i-a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea Anexa) care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE în temeiul articolului 15 alineatul (2) din Convenție.

Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2011)98 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Heglas împotriva Republicii Cehe Rezumat introductiv al cauzei În cazul de față se referă la viața privată a reclamantului din cauza actelor efectuate de autorități în ianuarie și februarie 2000 în cadrul unor proceduri penale împotriva acestuia, acte care nu au un temei juridic în dreptul intern.

Pe de o parte, este vorba despre obținerea de informații extrase din lista apelurilor sale telefonice și, pe de altă parte, despre înregistrarea unei conversații cu el prin intermediul unui dispozitiv de interceptare instalat pe corpul unei terțe părți (violările articolului 8). Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii ale satisfacției echitabile Pagube materiale Pagubă morală Prospecțiune și cheltuieli de judecată Total 1 018 EUR 1 018 EUR Plata la 21/09/2007 b) Măsuri individuale Curtea Europeană a considerat că constatarea încălcării constituie în sine o satisfacție suficientă pentru prejudiciul moral suferit de solicitant. În consecință, nici o altă măsură individuală nu a fost considerată necesară de Comitetul de Miniștri.

II. Măsuri generale 1) Obținerea listei apelurilor telefonice în cadrul unei instanțe penale Curtea Europeană a arătat că, după evenimentele în litigiu, baza legală care permite autorităților să obțină liste de apeluri telefonice în cadrul unor anchete penale a fost încorporată în art. 88 din Codul de procedură penală (în vigoare la 01/01/2002) (a se vedea § 66 din hotărâre). La art. 88 din Codul de procedură penală se prevede că, în cazul în care este necesar pentru examinarea faptelor importante pentru procedura penală, un judecător poate informa cu privire la accesul la date pe un ten efectuat.

2) Înregistrări ale convorbirilor prin intermediul unui dispozitiv de ascultare instalat pe corpul unei persoane Articolele 158b și 158d din Codul de procedură penală, care detaliază condițiile de utilizare de către poliție a dispozitivelor de observație (chemate mijloacele de investigare operative mai întâi) în cadrul procedurilor privind infracțiunile săvârșite cu intenție au intrat în vigoare la 01/01/2002. În consecință, supravegherea audio și video a persoanelor necesită autorizarea unui procuror; autorizarea unui judecător este necesară în cazul în care supravegherea se face la domiciliu sau la corespondență. Autorizația poate fi eliberată doar pentru o perioadă limitată de șase luni (reînnoibilă o dată) și pe baza unei cereri scrise care să precizeze faptele din actul de punere în liberă circulație și, atunci când sunt cunoscute, datele privind persoanele care urmează să fie plasate sub supraveghere.

În caz de urgență și cu condiția ca nici domiciliul, nici corespondența să nu fie afectate, supravegherea de către poliție poate începe fără autorizație, care trebuie totuși obținută în termen de 48 de ore. În caz contrar, înregistrările trebuie distruse. Înregistrările nu pot fi utilizate ca mijloc de probă în fața unei instanțe judecătorești decât dacă sunt însoțite de documente scrise care atestă legalitatea obținerii lor În plus, la 13/ 05/2004, un aviz verbal (n 2/2004) a fost publicat de biroul procurorului suprem pentru a unifica interpretarea dispozițiilor legale referitoare la utilizarea înregistrărilor de conversații ca mijloc de probă în procedurile penale. 3) Publicarea și difuzarea: Hotărârea Curții Europene de Justiție a fost tradusă și publicată pe site-ul Ministerului Justiției www.justice.cz III.

Constatările din partea statului pârât Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală în această cauză în afara plății satisfacției echitabile, că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și că, prin urmare, Republica Cehă și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 14 septembrie 2011, în cadrul celei de-a 1120-a ședințe a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2011)98 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Heglas contre République tchèque (Requête n o 5935/02, arrêt du 1er mars 2007, définitif le 9 juillet 2007) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne une atteinte à la vie privée du requérant en raison d’actes effectués par les autorités dans le cadre d’une enquête pénale (violation de l’article 8) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé à la partie requérante,

la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe) qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)98 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Heglas contre République tchèque Résumé introductif de l’affaire L’affaire concerne l’atteinte à la vie privée du requérant en raison d’actes effectués par les autorités en janvier et février 2000 dans le cadre de poursuites pénales engagées à son encontre, actes qui n’avaient pas de base légale en droit interne.

Il s’agissait, d’une part, de l’obtention d’extraits de la liste de ses appels téléphoniques et, d’autre part, de l’enregistrement d’une de ses conversations à l’aide d’un dispositif d’écoute installé sur le corps d’un tiers (violations de l’article 8). I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total - - 1 018 EUR 1 018 EUR Payé le 21/09/2007 b) Mesures individuelles La Cour européenne a estimé que le constat de violation constituait en soi une satisfaction suffisante pour le préjudice moral subi par le requérant. En conséquence, aucune autre mesure individuelle n’a été considérée nécessaire par le Comité des Ministres.

II. Mesures générales 1) Obtention de la liste des appels téléphoniques dans le cadre d’une requête pénale : La Cour européenne a relevé que, postérieurement aux événements litigieux, la base légale permettant aux autorités de se procurer des listes d’appels dans le cadre d’enquêtes pénales avait été incorporée à l’article 88 du Code de procédure pénale (entré en vigueur le 01/01/2002) (voir § 66 de l’arrêt). L’article 88 de la Code de procédure pénale stipule que s’il est nécessaire pour l’éclaircissement des faits importants pour la procédure pénale, un juge peut ordonner l’accès aux données sur une télécommunication effectuée. L’ordonnance doit être délivrée par écrit et doit être motivée (voir §33 de l’arrêt).

2) Enregistrements de conversations à l’aide d’un dispositif d’écoute installé sur le corps d’une personne : Les articles 158b et 158d du Code de procédure pénale, qui détaillent les conditions d’utilisation par la police des dispositifs d’observation (appelés « moyens d’enquête opératifs ») dans le cadre de procédures portant sur les infractions pénales commises intentionnelles sont entrés en vigueur le 01/01/2002. En conséquence, la surveillance audio et vidéo des personnes nécessite l’autorisation d’un procureur ; l’autorisation d’un juge est requise si la surveillance touche au domicile ou à la correspondance. L’autorisation ne peut être délivrée que pour une période limitée de six mois (renouvelable une fois) et sur la base d’une demande écrite énonçant les faits de l’infraction alléguée ainsi que, lorsqu’elles sont connues, les données sur les personnes à placer sous surveillance.

En cas d’urgence, et à condition que ni le domicile ni la correspondance ne soient concernés, la surveillance par la police peut débuter sans autorisation, laquelle doit néanmoins être obtenue dans les 48 heures ; à défaut, les enregistrements doivent être détruits. Les enregistrements ne peuvent être utilisés comme moyen de preuve devant un tribunal que s’ils sont accompagnés de pièces écrites attestant de la légalité de leur obtention ; si les enregistrements s’avèrent inutiles dans le cadre d’une procédure pénale, ils doivent être détruits. Les conversations entre un accusé et son avocat ne peuvent faire l’objet d’enregistrement. En outre, le 13/05/2004, un avis interprétatif (n o 2/2004) a été publié par le bureau du Procureur suprême afin d’unifier l’interprétation des dispositions légales relatives à l’utilisation des enregistrements de conversations comme moyen de preuve dans les procédures pénales.

3) Publication et diffusion : L’arrêt de la Cour européenne a été traduit et publié sur le site Internet du Ministère de la Justice ( www.justice.cz ). III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime qu’aucune mesure individuelle n’est requise dans cette affaire en dehors du paiement de la satisfaction équitable, que les mesures générales prises vont prévenir des violations semblables et que la République tchèque a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 14 septembre 2011 lors de la 1120e réunion des Délégués des Ministres.