Suprunova împotriva Ucrainei

A cincea secție DECIZIE Nr. 29740/07 de Valentina Rodiovna SUPRUNOVA împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (a cincea secțiunea), care așeză la 20 septembrie 2011 în calitate de comitet compus din: Mark Villiger, președinte, Karel Jungwiert, Isabelle Berro-Lefèvre, judecători și Stephen Phillips, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 28 mai 2007, Având în vedere declarația unilaterală prezentată de guvernul contestat la 9 martie 2011 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dna Valentina Rodiovna Suprunova, este un național ucrainean care s-a născut în 1935 și trăiește în Kharkiv.

Guvernul ucrainean („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Valeria Lutkovska, din Ministerul Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În iulie 2002, reclamantul a depus o cerere cu instanța internă împotriva vecinului său (doamna K.) și a autorităților locale. Ea s-a plâns că dna K. a blocat intrarea în coridorul comun care a condus la apartamentul reclamantului și că a trebuit să folosească ușa din spate ca urmare. Ea a cerut, de asemenea, instanțelor să anuleze deciziile autorităților referitoare la titlul dnei K. la acest coridor. La 11 iunie 2009, instanța locală a respins cererea reclamantului. La 2 decembrie 2009, Curtea de Apel a schimbat hotărârea de mai sus, a permis cererea, a anulat decizia anterioară a autorităților, a declarat dreptul reclamantului de a folosi coridorul și a ordonat doamnei K. să debloceze intrarea în ea.

La 24 martie 2010, după apelul depus de doamna K. Curtea Supremă a susținut hotărârea din 2 decembrie 2009. Potrivit reclamantului, hotărârea rămâne neexecutată, deoarece doamna K. refuză să se conformeze acesteia. COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 6 § 1 și 13 din Convenție cu privire la lungimea necorespunzătoare a procedurii în cazul său. De asemenea, în conformitate cu art. 1, 6 § 1, 8, 13 și 14 din Convenția și cu art. 1 din Protocolul nr. 1 și din cauza nedreptății procedurii. Fără a invoca nici o dispoziție a Convenției, reclamantul s-a încălcat în continuare în legătură cu neexecuția hotărârii din 2 decembrie 2009. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 6 § 1 și 13 din Convenție cu privire la lungimea necorespunzătoare a procedurii în cazul ei.

Prezenta plângere este examinată numai în temeiul articolului 6 § 1, care prevede, în măsura în care este cazul, după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... într-un termen rezonabil de [a] ... tribunal ...” Prin scrisoarea din 9 martie 2011, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei formulate de reclamație și a solicitat, în continuare, Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul Ucrainei recunoaște durata excesivă a examinării cazului reclamantului în fața instanțelor naționale.

I, Valeria Lutkovska, agentul guvernamental în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declară că Guvernul Ucrainei oferă să plătească ex gratie 1800 (o mie opt sute) de euro Valentina Rodionivna Suprunova. Prin urmare, Guvernul invită Curtea să pună în aplicare cererea din lista cazurilor, sugerând că prezenta declarație ar putea fi acceptată de Curte ca „alte motive” care justifică socoteala din lista cazurilor din Curtea, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. prejudiciu material, precum și costuri și cheltuieli, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile și convertite în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data decontare.

Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului”. Într-o scrisoare din 22 aprilie 2011, reclamantul a exprimat opinia că suma menționată în declarația guvernului era inacceptabil scăzută. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate, în temeiul alineatului (1) lit. (a)-c) din respectivul articol.

art. 37 lit. (c) permite Curtea, în special, să scoată un caz din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecția preliminară) [GC], nr. 26307/95, §§§ 75-77, ECHR 2003-VI).

Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele împotriva Ucrainei (a se vedea, printre multe alte autorități, Pavlyulynets c. Ucraina, nr. 70767/01, § 52-53, 6 septembrie 2005; Moroz și alții c. Ucraina , nr. 36545/02 , § 61-62, 21 decembrie 2006; și Golovko c. Ucraina , nr. 39161/02 , §§ 64-65, 1 februarie 2007), practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea dreptului la o audiere într-un timp rezonabil. Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse, care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare de către Curte, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării acestei părți a cererii.

Se constată că soluționarea se bazează pe respectul drepturilor omului astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv de politică publică care să justifice continuarea examinării acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). În consecință, această parte a cererii ar trebui să fie eliminată din listă. Având în vedere cu atenție restul plângerilor reclamantei, având în vedere tot materialul în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a încălcării drepturilor și libertăților prevăzute în Convenție.

Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate în ceea ce privește termenii declarației unilaterale ale guvernului contestat în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție privind durata excesivă a procedurii în cazul reclamantului și modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; în ceea ce privește plângerea de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; declara restul cererii inadmisibil. Stephen Phillips Mark Villiger Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 29740/07 by Valentina Rodionovna SUPRUNOVA against Ukraine The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 20 September 2011 as a Committee composed of: Mark Villiger, President, Karel Jungwiert, Isabelle Berro-Lefèvre, judges, and Stephen Phillips, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 28 May 2007, Having regard to the unilateral declaration submitted by the respondent Government on 9 March 2011 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mrs Valentina Rodionovna Suprunova, is a Ukrainian national who was born in 1935 and lives in Kharkiv.

The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs Valeria Lutkovska, of the Ministry of Justice. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. In July 2002 the applicant lodged a claim with the domestic courts against her neighbour (Mrs K.) and the local authorities. She complained that Mrs K. had blocked the entrance to the common corridor leading to the applicant’s flat and that she had to use the back door as a result. She also asked the courts to annul the authorities’ decisions related to the title of Mrs K. to that corridor. On 11 June 2009 the local court rejected the applicant’s claim. On 2 December 2009 the Court of Appeal changed the above judgment, allowed the claim, quashed the authorities’ aforementioned decisions, declared the applicant’s right to use the corridor and ordered Mrs K. to unblock the entrance to it.

On 24 March 2010, following the appeal in cassation lodged by Mrs K. the Supreme Court upheld the judgment of 2 December 2009. According to the applicant, the judgment remains unenforced as Mrs K. refuses to comply with it. COMPLAINTS The applicant complained under Articles 6 § 1 and 13 of the Convention about the unreasonable length of the proceedings in her case. She also complained under Articles 1, 6 § 1, 8, 13 and 14 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 about and on account of the unfairness of the proceedings. Without invoking any provision of the Convention, the applicant further complained about non-enforcement of the judgment of 2 December 2009. THE LAW A. The complaint about the length of the proceedings The applicant complained under Articles 6 § 1 and 13 of the Convention about the unreasonable length of the proceedings in her case.

The complaint falls to be examined solely under Article 6 § 1 which provides, in so far as relevant, as follows: “In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal ...” By a letter dated 9 March 2011 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the complaint. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention. The declaration provided as follows: “The Government of Ukraine acknowledge the excessive duration of the consideration of the applicant’s case before the national courts.

I, Valeria Lutkovska, the Government Agent before the European Court of Human Rights, declare that the Government of Ukraine offer to pay ex gratia 1800 (one thousand eight hundred) euros to Valentina Rodionivna Suprunova. The Government therefore invite the Court to strike the application out of the list of cases. They suggest that the present declaration might be accepted by the Court as “any other reason” justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention. The sum ex gratia , which is to cover any non ‑ pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable, and converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable on the date of settlement.

It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. This payment will constitute the final resolution of the case”. In a letter of 22 April 2011 the applicant expressed the view that the sum mentioned in the Government’s declaration was unacceptably low. The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under paragraph 1 (a)-(c) of that Article.

Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”. It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued. To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment ( Tahsin Acar v. Turkey (preliminary objection) [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI).

The Court has established in a number of cases, including those against Ukraine (see, among many other authorities, Pavlyulynets v. Ukraine , no. 70767/01, §§ 52-53, 6 September 2005; Moroz and Others v. Ukraine , no. 36545/02, §§ 61-62, 21 December 2006; and Golovko v. Ukraine , no. 39161/02, §§ 64-65, 1 February 2007), its practice concerning complaints about violations of the right to a hearing within a reasonable time. Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed, which is consistent with the amounts awarded in similar cases by the Court, the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of this part of the application.

It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of this part of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). Accordingly, this part of the application should be struck out of the list. B. The remaining complaints Having carefully examined the remainder of the applicant’s complaints, in the light of all the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that they do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention.

For these reasons, the Court unanimously Takes note of the terms of the respondent Government’s unilateral declaration in respect of the complaint under Article 6 § 1 of the Convention about the excessive length of the proceedings in the applicant’s case and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike the application out of its list of cases in so far as it relates to the above complaint in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention; Declares the remainder of the application inadmissible. Stephen Phillips Mark Villiger Deputy Registrar President