CtEDO 27.09.2011 Auto

VINOGRADOV c. RUSSIE

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
27.09.2011
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
VINOGRADOV c. RUSSIE (CtEDO, 2011)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 1: Cererea nr. 34930/03 prezentată de Andrei Aleksandrovich VINOGRADOV împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care are loc la 27 septembrie 2011 într-o cameră compusă din Nina Vajić, președinte, Anatoly Kovler, Peer Lorenzen, Elisabeth Steiner, Khanlar hagiev, Linos-Alender Sicilianos, Erik Møse, judecători și Søren Nielsen; grefier de secțiune, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 12 septembrie 2003 Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurentul, dl Andrey Aleksandrovich Vinogradov, este un resortisant rus, născut în 1951 și rezident în Malahovka. Guvernul rus este reprezentat de agentul său, M. Matiouchkine, reprezentant al Federației Ruse pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Circumstanțele cauzei Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 5 februarie 1997, acuzațiile de omor prin imprudență au fost inițiate împotriva reclamantului în absența sa. Decizia de arest provizoriu a fost luată și anunțul de cercetare a fost lansat împotriva reclamantului. La 5 decembrie 2000, reclamantul a fost arestat și pus în arest provizoriu. La 8 aprilie 2002, Tribunalul Districtual Timiriazevskiy din Moscova l-a condamnat pe reclamant la șase ani de închisoare pentru omor intenționat. La 28 octombrie 2002, tribunalul municipal Moscova a anulat sentința și l-a rejudecat pentru o nouă examinare pe fond. September 2003, Tribunalul Districtual Timiriazevskiy din Moscova l-a condamnat pe reclamant din nou la șase ani de închisoare pentru omor intenționat. La 28 ianuarie 2004, tribunalul orașului Moscova a confirmat în apel hotărârea pronunțată. Reclamantul a participat la cinstire prin videoconferință. Invocând art. 5 alin. (1) lit. (c) din Convenție, reclamantul se plânge că este pus în arest provizoriu fără nici un motiv plauzibil. Invocând art. 5 alin. (2) din Convenție, reclamantul declară că nu este informat cu privire la motivele arestării sale sau la acuzațiile aduse împotriva sa. Reclamantul contestă, de asemenea, faptul că a fost reținut provizoriu și că a fost reținut provizoriu. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge cu privire la procedurile privind prelungirea detenției provizorii. Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul își asumă obligația de a comunica în mod confidențial cu apărătorul său în timpul procesului de rejudecare, lipsa de imparțialitate a instanțelor. Curtea arată că nu mai este necesar să se examineze în continuare cererea formulată de reclamant din următoarele motive. Curtea amintește mai întâi că, la 27 august 2010, a decis să comunice guvernului unele dintre obiecțiunile reclamantului, cum ar fi cele menționate mai sus. La 17 ianuarie 2011, guvernul a transmis grefei observațiile sale cu privire la admisibilitatea și justificarea cererii. Acestea au fost adresate reclamantului la 19 ianuarie 2011; reclamantului i s-a solicitat să își transmită observațiile ca răspuns înainte de 23 martie 2011. Printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 18 mai 2011, Curtea a atras atenția reclamantului asupra faptului că termenul acordat pentru prezentarea observațiilor sale a fost mai scurt și că a fost solicitată nicio prelungire a acestui termen. Aceasta a indicat că, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, ea poate șterge o cerere din rol atunci când, la fel ca în cazul de față, circumstanțele dau de gândit că un reclamant nu intenționează să-și mențină cererea. Ea arată că această scrisoare a fost returnată grefei cu mențiunile În plus, din dosar reiese că ultima scrisoare trimisă de reclamant Curții datează din 15 ianuarie 2006 și că, de la această dată, reclamantul nu a informat Curtea cu privire la schimbarea adresei. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. În fine, Curtea consideră că nu există circumstanțe speciale în ceea ce privește respectarea drepturilor garantate de convenție sau a protocoalelor sale n

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă