CASE OF DONCIU v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"

Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,

efectuată de către organizația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”

SECȚIA A TREIA

DECIZIE

Cererea nr. 488/07

depusă de Anatolie DONCIU

împotriva Republicii Moldova

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Treia), întrunită la 11 octombrie 2011 în cadrul unui comitet compus din:

Egbert Myjer,

Președinte,

Luis López Guerra,

Mihai Poalelungi,

judecători,

și Marialena Tsirli,

Grefier Adjunct,

Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 12 decembrie 2006,

Având în vedere declarațiile formale prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei,

În urma deliberării, decide următoarele:

PROCEDURA

Reclamantul, dl Anatolie Donciu, este cetățean al Republicii Moldova, care s-a născut în 1979 și care locuiește la Băcioi. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl Vladimir Grosu.

La 18 aprilie 2006, reclamantul a fost implicat într-un accident de mașină minor care a avut loc în Chișinău. Potrivit raportului poliției, mașina lui a fost implicată într-o tamponare într-o intersecție nesemnalizată, ca urmare a faptului că nu a oferit prioritate unei mașini care se deplasa din dreapta. În rezultat, a fost pornit un proces administrativ împotriva reclamantului pentru încălcarea codului rutier.

La 16 iunie 2006, la Judecătoria sectorului Centru a avut loc o ședință de judecată în timpul căreia reclamantul a susținut că în intersecția cu pricina era un indicator de circulație. Conform acelui indicator, mașina cealaltă care a fost implicată în accident trebuia să dea prioritate. Judecătoria a respins argumentele reclamantului și a constatat că este responsabil de producerea accidentului. Instanța de judecată l-a sancționat cu o amendă administrativă în sumă de 300 lei moldovenești.

Reclamantul a declarat recurs și a susținut,

inter alia

, că el nu a avut posibilitatea să îl audieze pe reprezentantul poliției rutiere care a investigat accidentul.

La 10 iulie 2006, Curtea de Apel Chișinău a desfășurat o ședință de judecată la care reclamantul nu a participat și a respins recursul fără motivare suplimentară.

După comunicarea acestei cauze Guvernului, Procuratura Generală a inițiat proceduri de revizuire la cererea Agentului guvernamental.

La 27 iulie 2010, Curtea de Apel Chișinău a casat hotărârea judecătorească din 10 iulie 2006 și a dispus redeschiderea procesului pe motiv că reclamantul nu a fost citat la ședința de judecată.

Rezultatul rejudecării nu este cunoscut Curții.

PLÂNGEREA

Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolul 6 al Convenției, că procesul de judecată a fost inechitabil, deoarece recursul lui a fost examinat în lipsa sa.

ÎN DREPT

La 26 mai 2011, Curtea a primit următoarea declarația de la Guvern:

„Guvernul recunoaște că, în prezenta cauză, [...] a avut loc încălcarea drepturilor reclamantului garantate de articolul 6 § 1 al Convenției.

Guvernul consideră că, prin casarea hotărârii judecătorești din 10 iulie 2006 și rejudecare, efectele încălcării au fost remediate [...] în ceea ce privește drepturile reclamantul de a participa, a audia și a urmări procedurile în fața unei instanțe de judecată, în conformitate cu articolul 6 § 1 al Convenției [...]

Guvernul propune o sumă totală de 1,500 de euro pentru compensarea prejudiciului material și moral, precum și acoperirea costurilor și cheltuielilor angajate în fața Curții. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curții în temeiul articolului 37 § 1 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului. În cazul neplății acestei sume în decursul perioadei de trei luni, Guvernul va plăti, de la expirarea acestei perioade până la executare, o dobândă egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente. Plata va constitui soluționarea definitivă a cauzei.”

La 5 septembrie 2011, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant:

„Eu sunt de acord cu reglementarea amiabilă a acestei cauze și [...] accept propunerea Guvernului Republicii Moldova [...]”

Curtea ia notă de reglementarea

amiabilă

la care au ajuns părțile. Ea este convinsă că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și Protocoalele sale și nu constată vreun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1

in fine

al Convenției).

În lumina celor de mai sus, este necesar de a scoate cererea de pe rol.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Decide

să scoată cererea de pe rol.

Marialena Tsirli

Egbert Myjer

Grefier Adjunct

Președinte