TEMIZYUZ c. TURQUIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 8165/09 prezentată de Bedri TEM ZEZYÜZ împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 18 octombrie 2011 într-un comitet compus din Dragoljub Popović, președinte, András Sajó, Paulo Pinto de Albuquerque, judecători, și Françoise Elens-Passos, graffière de secțiune; Având în vedere cererea formulată mai sus la 19 decembrie 2008, După ce a deliberat, a făcut următoarea decizie DE FAPT Cererea a fost depusă de domnul Bedri Temizyüz, un resortisant turc, născut în 1978. La data la care a depus cererea, el a fost deținut la închisoarea din Invocând art. 10 din Convenție, reclamantul se plângea de o încălcare a dreptului său la libertate de a primi informații din cauza refuzului autorităților penitenciare de a-i preda anumite publicații. Argumentul reclamantului a fost comunicat guvernului care și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia acestuia. Aceste observații au fost adresate reclamantului care a fost invitat să își prezinte observațiile. Scrisoarea modulului a rămas fără răspuns. Prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire din 11 martie 2011, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea a atras atenția reclamantului asupra faptului că termenul acordat pentru prezentarea observațiilor sale a fost În plus, Comisia a precizat că, în termenii aceluiași articol, putea să elimine o cerere din rol atunci când, ca și în cazul de față, circumstanțele sugerează că reclamantul nu intenționează să o mențină. Scrisoarea din 11 martie 2011 se întoarce la modul, reclamantul nefiind cunoscut la adresa pe care o dăduse Curții. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție]. În absența unor circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Francoise Elens-Passos Dragoljub Popović Director adjunct

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

8165/09

présentée par Bedri TEMİZYÜZ

contre la Turquie

La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 18 octobre 2011 en un comité composé de

:

Dragoljub Popović,

président,

András Sajó,

Paulo Pinto de Albuquerque,

juges,

et de Françoise Elens-Passos,

greffière adjointe

de section,

Vu la requête susmentionnée introduite le 19 décembre 2008,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

La requête a été introduite par M. Bedri Temizyüz, un ressortissant turc, né en 1978. Au moment de l’introduction de la requête, il était détenu à la prison d’Erzurum. Le gouvernement turc («

le Gouvernement

») est représenté par son agent.

Invoquant l’article 10 de la Convention, le requérant se plaignait d’une atteinte à son droit à la liberté de recevoir des informations en raison du refus des autorités pénitentiaires de lui remettre certaines publications.

Le grief du requérant a été communiqué au gouvernement qui a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de celui-ci. Ces observations ont été adressées au requérant qui a été invité à présenter les siennes. La lettre du Greffe est demeurée sans réponse.

Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 11 mars 2011, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l’attention du requérant sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’il n’en avait pas sollicité la prolongation. Elle a en outre précisé qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser que le requérant n’entend pas maintenir celle-ci. La lettre du 11 mars 2011 est retournée au Greffe, le requérant n’étant pas connu à l’adresse qu’il avait donnée à la Cour.

EN DROIT

A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête (article 37 § 1 a) de la Convention). En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention.

Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Françoise Elens-Passos

Dragoljub Popović

Greffière adjointe

Président