KARAKUS v. TURKEY

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 990/07 Meșaik KARAKUȘ împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așeză la 15 noiembrie 2011 în calitate de comitet compus din: Dragoljub Popović, președinte, András Sajó, Paulo Pinto de Albuquerque, judecători și Françoise Elens-Pasos, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 18 ianuarie 2007, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Meșaik Karakuș, este un cetățean turc născut în 1958 și locuiește în Kocaeli. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Öztürk, un avocat care practică în Kocaeli. Guvernul turc (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție cu privire la neexecuția unei hotărâri interne a instanței, precum și a lipsei de remedii eficace în ceea ce privește nepagarea fondurilor sale și a susținut, de asemenea, că a susținut o pierdere economică ca urmare a ratei scăzute a dobânzii aplicate datoriilor statului în ciuda inflației ridicate în Turcia. La 11 octombrie 2010, Curtea a hotărât să comunice guvernului plângerilor reclamantei de mai sus. La 13 aprilie 2011, Guvernul a prezentat în Registru observațiile lor privind admisibilitatea și meritul cererii, precum și protocolul pentru eliberarea datoriei (ibrania) din 5 septembrie 2008. Acestea au fost transmise la 12 mai 2011 reclamantului, care a fost invitat să prezinte observații în răspuns până la 21 iunie 2011. La 15 iunie 2011, reprezentantul reclamantului a informat Curtea că reclamantul a dorit să retragă cererea, deoarece administrația a efectuat între timp o anumită plată și protocolul menționat anterior a fost semnat de părți. Cu acest protocol, reclamantul a acceptat că nu va solicita nicio compensație suplimentară. Având în vedere cele de mai sus, și în absența unor circumstanțe speciale privind respectarea drepturilor garantate de Convenția sau de protocolele sale, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererii în sensul articolului 37 § litera (a) din Convenție. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din lista. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Françoise Elens-Pasos Dragoljub Popović Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 9900/07

Meșaik KARAKUȘ

against Turkey

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 15

November 2011 as a Committee composed of:

Dragoljub Popović,

President,

András Sajó,

Paulo Pinto de Albuquerque,

judges,

and Françoise Elens-Passos,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 18 January 2007,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Meșaik Karakuș, is a Turkish national who was born in 1958 and lives in Kocaeli. He was represented before the Court by Mr

E.

Öztürk, a lawyer practising in Kocaeli. The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent.

The applicant complained under Article 1 of Protocol No.1 to the Convention about the non-execution of a domestic court judgment as well as lack of any effective remedies in respect of his complaint concerning the non-payment of his money. He also alleged that he had sustained an economical loss as a result of low interest rate applied to the state debts despite the high inflation in Turkey.

On 11 October 2010 the Court decided to give notice to the Government of the applicant’s complaints detailed above.

On 13 April 2011 the Government submitted to the Registry their observations on the admissibility and merits of the application, as well as the protocol for the release from debt

(ibraname)

dated 5 September 2008. These were forwarded on 12 May 2011 to the applicant, who was, invited to submit observations in reply by 21 June 2011

On 15 June 2011 the applicant’s representative informed the Court that the applicant wished to withdraw the application since the administration has made a certain payment in the meantime and the above mentioned protocol was signed by the parties. With this protocol, the applicant accepted that he would not claim any additional compensation.

THE LAW

In the light of the foregoing, and in the absence of any special circumstances regarding respect for the rights guaranteed by the Convention or its Protocols, the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application within the meaning of Article 37 §

1

(a) of the Convention.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Françoise Elens-Passos

Dragoljub Popović

Deputy Registrar

President