OTO v. TURKEY

SEGUNDA DECIZIE DECIZIE Nr. 26774/07 Zeynettin OTO împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 22 noiembrie 2011 ca Camera compusă din: Françoise Tulkens, Președintele, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, Isabelle Berro-Lefèvre, András Sajó, Ișıl Karakaș, Guido Raimondi, judecători și Stanley Naismith, grefierul secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 18 iunie 2007, având în vedere deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Zeynettin Oto, este un cetățean turc născut în 1927 și locuiește în Bursa. El este reprezentat în fața Curții de către dl İsmail İșipan, un avocat care practică în Bursa. Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolelor 2, 6 și 8 din Convenție, cu privire la faptul că autoritățile locale nu au putut opri emisiile de gaze dăunătoare de la șemineul vecinului său în grădina sa. Plângerile reclamantului în temeiul articolului 8 din Convenție au fost comunicate guvernului, care și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și meritul. Observațiile au fost transmise reclamantului, care a fost invitat să-și prezinte propriile observații. Niciun răspuns nu a fost primit la scrisoarea Registrului. Prin scrisoarea din 1 august 2011, trimisă prin post înregistrat, reprezentantul reclamantului a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor sale s-a expirat la 3 iunie 2011 și că nu s-a solicitat prelungirea termenului. Reprezentantul reclamantului a fost atrasă atenția asupra articolului 37 § 1 litera (a) din convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să urmeze cererea. Nu a fost primit niciun răspuns de la reprezentantul reclamantului. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Stanley Naismith Françoise Tulkens Grefier Președintele

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 26774/07

Zeynettin OTO

against

Turkey

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 22

November 2011 as a Chamber composed of:

Françoise Tulkens,

President,

Danutė Jočienė,

Dragoljub Popović,

Isabelle Berro-Lefèvre,

András Sajó,

Ișıl Karakaș,

Guido Raimondi,

judges,

and Stanley Naismith,

Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 18 June 2007,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Zeynettin Oto, is a Turkish national who was born in 1927 and lives in Bursa.

He is represented before the Court by Mr İsmail

İșyapan, a lawyer practising in Bursa. The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent.

The applicant complained under Articles 2, 6 and 8 of the Convention about the local authorities’ failure to stop the emission of harmful gases from his neighbour’s chimney into his garden.

The applicant’s complaints under Article 8 of the Convention were communicated to the Government, who submitted their observations on the admissibility and merits. The observations were forwarded to the applicant, who was invited to submit his own observations. No reply was received to the Registry’s letter.

By letter dated 1 August 2011, sent by registered post, the applicant’s representative was notified that the period allowed for submission of his observations had expired on 3 June 2011 and that no extension of time had been requested. The applicant’s representative’s attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. No response has been received from the applicant’s representative.

THE LAW

The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Stanley Naismith

Françoise Tulkens

Registrar

President