CASE OF IMRE AGAINST HUNGARY

Rezoluția CM/ResDH(2011)222 [1] Execuția hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Imre, Maglódi, Csáky și Bárkányi împotriva Ungariei (domanda nr. 53129/99, 30103/02, 32768/03 și 37214/05, hotărârile din 02/12/2003, 09/11/2004, 28/03/2006 și 30/06/2009, finală la 02/03/2004, 09/02/2005, 28/06/2006 și 30/09/2009) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârile transmise de Curte Comitetului după ce au devenit definitive; reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în aceste cazuri privesc lungimea excesivă a privatizării libertății reclamanților (violații articolului 5 alineatul (3) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate în vederea respectării obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a respecta hotărârile; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, în termenul stabilit, Statul pârât a plătit reclamanților satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârile (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata justă de satisfacție acordată în hotărâri, adoptarea statului contestat, dacă este cazul, de - măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora în vederea realizării, în măsura posibilului, a restabilirii în integritate; și - măsuri generale de prevenire a încălcărilor, similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea Apendicele), care și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în aceste cazuri și DECIDE să încheie examinarea acestor cazuri. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2011)222 Informații privind măsurile de respectare a hotărârilor în cazul Imre, Maglódi, Csáky și Bárkányi împotriva Ungariei Aceste cazuri se referă la lungimea excesivă a privației de libertate a reclamanților din cauza lipsei de motive suficiente pentru a o justifica (violații la art. 5 alineatul (3). În cazurile Imre și Maglódi, Curtea a constatat că perioadele de detenție a reclamanților în reținere, care au durat doi ani și nouă luni în 1997-2000 și, respectiv, patru ani și cinci luni în 1999-2003, au fost excesive. În cazul Bárkányi, Curtea a constatat, de asemenea, că privatizarea de libertate a reclamantului timp de aproape doi ani și trei luni (07/2005-09/2007), inclusiv 14 luni de detenție anterioară și treisprezece luni de arest la domiciliu, a fost excesivă. În toate cele trei cazuri, Curtea a susținut că instanța internă a prelungit privatia de libertate a reclamanților se referă numai la gravitatea presupuselor infracțiuni și la riscul de abscondare. Cu toate acestea, instanțele interne nu au remarcat orice motiv specific care ar putea fi condus în mod rezonabil autorităților să presupună că reclamanții ar fi abscondat. În cazul Csáky, Curtea a remarcat că principalul motiv pentru care reclamantul a fost deținut în închisoare în 2002-2004 a fost riscul de abscondare și, într-o măsură mai mică, cel al coluziei. Curtea a concluzionat că instanța internă ar fi trebuit să își fi efectuat evaluarea în funcție de starea psihiatrica gravă a reclamantului și ar fi trebuit să ia în considerare plasarea lui într-o instituție civilă, în loc de a continua să reitereze că, având în vedere gravitatea acuzațiilor împotriva acestuia, există un risc ca reclamantul să absoargă. Nume satisfacție echitabilă și numărul de aplicare Prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total Imre 53129/99 000 EUR 000 EUR Pagate la 26/04/2004 Maglódi 30103/02 000 EUR 000 EUR Pagate la 23/03/2005 Csáky 32768/03 500 EUR 500 EUR Pagate la 06/09/2006 Bárkányi 37214/05 000 EUR 000 EUR Pagate la 10/11/2009 b) Măsuri individuale 1) Cazul Imre: Reclamantul a fost condamnat pentru abuz de narcotice și condamnat la nouă ani de închisoare în 2000. El a fost eliberat sub condiție în 2003. 2) Cazul Maglódi. Reclamantul a fost încă reținut atunci când Curtea și-a pronunțat hotărârea. Curtea internă a justificat detenția prelungită, printre altele, pe baza severității infracțiunii și a faptului că reclamantul a fost investigat pentru o altă crimă. La 07/12/2005 (în urma hotărârii Curții), instanța de primă instanță a condamnat reclamantul de crimă și l-a condamnat la închisoare pe viață cu posibilitatea de eliberare condiționată după 20 de ani. În hotărârea sa, instanța respectivă a luat în considerare lungimea excesivă a detenției reclamantului în reținere, inclusiv perioada de după hotărârea Curții, ca circumstanță mitigătoare. 3) Cazul Csáky: Reclamantul a fost eliberat în octombrie 2004. În iunie 2005, procedura penală împotriva acestuia a fost rămasă deoarece el nu a fost capabil mental de a sta în judecată. 4) Cazul Bárkányi : În septembrie 2007, reclamantul a fost considerat vinovat de trafic de mărfuri furate și condamnat la închisoarea de un an suspendată. II. Măsuri generale Măsuri legislative Autoritățile maghiare au indicat că au fost luate mai multe măsuri în vederea (i) a reducerii duratei de detenție în reținere și (ii) asigurând că sunt furnizate motive specifice pentru deciziile care ordonă această detenție. În primul rând, în conformitate cu o dispoziție a Codului de Procedură Penală (CCP), care a intrat în vigoare la 01/05/2006, instanțele pot ordona detenția numai în ultimă instanță, ținând cont de principiul proporționalității. Detenția în reținere nu poate fi ordonată decât din motivele menționate la punctul 129§2 din CCP. Aceste motive sunt următoarele: (a) acuzatul a scăpat sau s-a ascuns de curtea, procurorul sau autoritatea de investigare, sau a încercat să scape, sau într-o anumită procedură se lansează o altă procedură penală împotriva acestuia pentru o infracțiune pedepsită de închisoare; (b) există un motiv bine fundamentat pentru a presupune că prezența sa nu poate fi asigurată altfel; (c) există un motiv bine fundamentat pentru a presupune că, dacă nu ar fi reținut, acuzatul ar frustra, împiedica sau amenința procedurile prin influențarea sau intimidarea martorilor, eliminarea, forjarea sau ascunderea probelor sau documentelor materiale; (d) există un motiv bine fundamentat pentru a presupune că, dacă nu ar fi reținut în închisoare, acuzatul ar îndeplini încercarea sau prepararea infracțiunea sau ar comite o altă infracțiune pedepsită de închisoare. În al doilea rând, în conformitate cu amendamentele aduse CCP, care au intrat în vigoare la 01/07/2003, instanțele interne trebuie să dea motive detaliate pentru deciziile lor și să evalueze, de asemenea, cu mai multă atenție, faptele pe care se bazează deciziile de prelungire a detenției în reținere. În al treilea rând, în conformitate cu amendamentele prezentate anterior CCP, riscul ca un acuzat să nu mai fie dedus din gravitatea presupusei infracțiuni (art. 129§(2)b). Autoritățile maghiare au indicat, de asemenea, că, în conformitate cu fântânul practica stabilită a instanțelor interne, riscul ca un acuzat să se absoardă trebuie stabilit pe baza unor dovezi specifice și nu pe baza presunțiilor. Formare și conștientizare Autoritățile maghiare au subliniat formarea judecătorilor, care a avut loc în urma cazului Maglódi. Acestea au arătat în acest sens că această hotărâre a fost dezbătută la reuniunea anuală 2005 a șefilor diviziunilor penale în instanțele regionale, în instanțele de recurs și în Curtea Supremă. În special, atenția șefilor diviziunilor penale a fost atrasă la aplicarea Convenției de către instanțele naționale și la chestiunile referitoare la procedurile penale, cum ar fi durata excesivă a detenției în așteptarea procesului și motivele acestei detenții. În timpul pregătirii continue, judecătorii au fost atrase atenția asupra dispozițiilor menționate mai sus ale CCP și au fost sfătuite să le respecte în raționamentul lor. Publicarea și diseminarea Hotărârile Curții au fost publicate pe site-ul Ministerului Justiției și a Execuției Legii (www.irm.gov.hu ). De asemenea, Ministerul Justiției și al Execuției a trimis hotărâri în cazul Imre și Csáky Consiliului Național Judiciar pentru diseminarea judecătorilor. În plus, hotărârea Curții în cazul Imre a fost publicată în Acta Humana, nr. 1/2004. III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră că măsurile adoptate au remediat pe deplin consecințele pentru reclamanții încălcării Convenției constatate de Curtea Europeană în aceste cazuri, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și că Ungaria și-a respectat astfel obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție [1]. Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2011 la a 1128-a ședință a Deputaților Miniștri

Resolution CM/ResDH(2011)222

[1]

Execution of the judgments of the European Court of Human Rights

Imre, Maglódi, Csáky and Bárkányi against Hungary

(Application No. 53129/99, 30103/02, 32768/03 and 37214/05, judgments of 02/12/2003, 09/11/2004, 28/03/2006 and 30/06/2009, final on 02/03/2004, 09/02/2005, 28/06/2006

and 30/09/2009)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgments transmitted by the Court to the Committee once they had become final;

Recalling that the violations of the Convention found by the Court in these cases concern the excessive length of the applicants’ privation of liberty (violations of Article 5, paragraph 3) (see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken in order to comply with its obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgments;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that, within the time-limit set, the respondent state paid the applicants the just satisfaction provided in the judgments (see details in Appendix),

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded in the judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate, of

- individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- general measures preventing, similar violations;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in these cases and

DECIDES to close the examination of these cases.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2011)222

Information on the measures to comply with the judgments in the cases of

Imre, Maglódi, Csáky and Bárkányi against Hungary

Introductory case summaries

These cases concern the excessive length of the applicants’ deprivation of liberty due to the lack of sufficient reasons to justify it (violations of Article 5, paragraph 3).

In the cases of Imre and Maglódi, the Court found that the periods of the applicants’ detention on remand, which lasted for two years and nine months in 1997-2000 and four years and five months in 1999-2003 respectively, were excessive. In the case of Bárkányi, the Court likewise found that the applicant’s privation of liberty for almost two years and three months (07/2005-09/2007), including fourteen months of pre-trial detention and thirteen months of house arrest, was excessive. In all three cases, the Court held that the domestic courts had prolonged the applicants’ privation of liberty referring solely to the seriousness of the alleged crimes and the ensuing risk of absconding. However, the domestic courts had failed to point out any specific reasons which could have reasonably led the authorities to assume that the applicants would abscond.

In the case of Csáky, the Court noted that the principal reason for the applicant’s detention on remand in 2002-2004 was the danger of absconding and, to a lesser extent, that of collusion. The Court found that the domestic courts should have made their assessment in the light of the applicant’s serious psychiatric condition and should have considered placing him in a civilian institution instead of continuing to reiterate that, given the seriousness of the charges against him, there was a risk that the applicant would abscond.

I.

Payments of just satisfaction and individual measures

a)

Just satisfaction

Name and application number

Pecuniary damage

Non-pecuniary damage

Costs and expenses

Total

Imre 53129/99

-

3

000 EUR

-

3

000 EUR

Paid on 26/04/2004

Maglódi 30103/02

-

3

000 EUR

-

3

000 EUR

Paid on 23/03/2005

Csáky 32768/03

-

2

500 EUR

-

2

500 EUR

Paid on 06/09/2006

Bárkányi 37214/05

-

2

000 EUR

-

2

000 EUR

Paid on 10/11/2009

b) Individual measures

1) Imre case:

The applicant was convicted of narcotics abuse and sentenced to nine years’ imprisonment in 2000. He was conditionally released in 2003.

2) Maglódi case

:

The applicant was still detained when the Court delivered its judgment. The domestic court had justified his prolonged detention,

inter alia,

on the ground of the severity of the crime and the fact that the applicant was under investigation for another murder. On 07/12/2005 (following the Court’s judgment), the first-instance court convicted the applicant of murder and sentenced him to life imprisonment with the possibility of parole after 20 years. In its judgment, the said court took into account the excessive length of the applicant’s detention on remand, including the period after the Court’s judgment, as a mitigating circumstance.

3) Csáky case

: The applicant was released in October 2004. In June 2005, the criminal proceedings against him were stayed as he was not mentally capable of standing trial.

4) Bárkányi case

: In September 2007, the applicant was found guilty of trafficking in stolen goods and sentenced to one year’s imprisonment suspended.

II.

General measures

1)

Legislative measures

The Hungarian authorities indicated that several measures have been taken with a view to (i) reducing the length of the detention on remand and (ii) ensuring that specific reasons are provided for decisions ordering such detention.

First, pursuant to a provision of the Code of Criminal Procedure (CCP), which entered into force on 01/05/2006, courts may order detention on remand only as a last resort while taking into account the principle of proportionality. Detention on remand may only be ordered on the grounds specified under section 129§2 of the CCP. Those grounds are as follows:

(a) the accused escaped or hid from the court, prosecutor or the investigative authority, or has attempted to escape, or during a given procedure another criminal procedure is launched against him/her for an offence punishable by imprisonment;

(b) there is a well-founded ground to presume that his/her presence may not be secured otherwise;

(c) there is a well-founded ground to presume that, if not detained on remand, the accused would frustrate, hinder or threaten the proceedings through influencing or intimidating witnesses, eliminating, forging or hiding material evidence or documents;

(d) there is a well-founded ground to presume that, if not detained on remand, the accused would accomplish the attempted or prepared offence or would commit another offence punishable by imprisonment.

Secondly, according to amendments made to the CCP, which entered into force on 01/07/2003, domestic courts must give detailed reasons for their decisions. They are also obliged to evaluate more attentively the facts on which decisions prolonging detention on remand are based.

Thirdly, pursuant to the foregoing amendments made to the CCP, the risk that an accused might abscond shall no longer be deduced from the seriousness of the alleged crime alone (Art. 129§(2)b). The Hungarian authorities have also indicated that, according to the well

‑

established practice of the domestic courts, the risk that an accused might abscond must be established on the basis of specific evidence and not on the basis of presumptions.

2)

Training and awareness

The Hungarian authorities underlined the training of judges, which took place following the Maglódi case. They indicated in this respect that this judgment was discussed at the 2005 annual meeting of the heads of criminal divisions in regional courts, courts of appeal and the Supreme Court. In particular, the attention of the heads of criminal divisions was drawn to the application of the Convention by domestic courts and to the issues concerning criminal proceedings, such as the excessive length of detention pending trial and the grounds for such detention.

During further training, judges’ attention was drawn to the above mentioned provisions of the CCP and they were advised to observe them in their reasoning.

3)

Publication and dissemination

The Court’s judgments were published on the website of the Ministry of Justice and Law Enforcement (

www.irm.gov.hu

). The Ministry of Justice and Law Enforcement has also sent judgments in the cases of Imre and Csáky to the National Judicial Council for dissemination to judges. In addition, the Court’s judgment in the case of Imre was published in the human rights quarterly Acta Humana, No. 1/2004.

III.

Conclusions of the respondent state

The government considers that the measures adopted have fully remedied the consequences for the applicants of the violations of the Convention found by the European Court in these cases, that these measures will prevent similar violations and that Hungary has thus complied with its obligations under Article

46, paragraph 1, of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 2 December 2011 at the 1128th Meeting of the Ministers’ Deputies