Nakach și Schenkel împotriva Țărilor de Jos

Rezoluția CM/ResDH(2011)233 [1] Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Nakach și Schenkel împotriva Țărilor de Jos (Recerne n 5379/02 și n 62015/00, Hotărârile din 30 iunie 2005 și 27 octombrie 2005, definitive la 30 septembrie 2005 și 27 ianuarie 2006) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare "Convenția" și "Curtea," având în vedere hotărârile transmise Comitetului de către Curte odată definitive Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în aceste cauze se referă la faptul că o instanță regională de apel (jurisdicția instanței de apel din în termen scurt mai scurt decât cererea interjucată de reclamant împotriva deciziei de prelungire a perioadei sale interne într-o instituție de îngrijire în cauza Schenkel [violarea articolului 5 alineatul (4) ] (a se vedea detaliile în lai]) ;

După ce a invitat guvernul din statul membru în cauză să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârilor Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenția care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât le-a acordat părților reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâri (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa),

pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezentele cauze și DECIDE în .A se vedea anexa la Rezoluția CM/ResDH(2011) 233 Informare cu privire la măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cauzele Nakach și Schenkel împotriva Țărilor de Jos Rezumat introductiv al cauzelor Aceste cauze privesc încălcarea de către o Curte Regională Superioră olandeză (jurisdicția din 2001 și, respectiv, 2000, obligaia sa de a întocmi procese-verbale formale ale audierilor de recurs referitoare la menținerea în regim intern a reclamanților din motive de sănătate mentală. Reclamanții, condamnați pentru tentativă de omor, dar suferind de facultăți mintale afectate, au fost internați într-o instituție psihiatrică de înaltă securitate (în cazul Nakach) și într-o instituție de îngrijire medicală (în cazul Schenkel) și au fost puși la dispoziția guvernului (ordonanțe TBS).

Recursurile depuse de reclamanti în fața instanței judecătorești din Arnhem împotriva menținerii lor interne au fost respinse. Reprezentanții reclamanților au solicitat o copie a proceselor-verbale ale audierilor în cauză. Cu toate acestea, aceste cereri nu au putut fi îndeplinite, nici un proces-verbal nu a fost stabilit : Acest lucru a fost considerat inutil deoarece deciziile atacate nu erau susceptibile de recurs. În plus, această practică a fost considerată ca făcând posibilă economisirea de timp și de bani.

Curtea Europeană a constatat că dreptul olandez prevedea o obligație de a întocmi procese-verbale în astfel de situații ; prin urmare, din cauza faptului că nu a făcut acest lucru în cauzele în cauză, instanța de apel din Arnhem nu a respectat procedura prevăzută de dreptul intern [încălcarea articolului 5 alineatul (1) ]. (peste 17 luni) de la cererea adresată de reclamant împotriva deciziei tribunalului regional din Luxemburg de a-și prelungi detenția într-o instituție de îngrijire (încălcarea articolului 5 alineatul 4). Plătiri pentru satisfacții echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacțiile echitabile Nume și n interogat Daune materiale Proaspăte și cheltuieli Total Nakach (5379/02) 840,72 EUR 1840,72 EUR Plătit la 07/07/2005 Schenkel (62015/00) 236,35 EUR 236,35 EUR Plătit la 29/11/2005 b) Măsuri individuale Curtea a concluzionat în ambele cauze că constatarea unei încălcări reprezintă în sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru orice prejudiciu moral suferit.

În cauza Nakach, Curtea a luat notă de faptul că a considerat că nu se pune sub semnul întrebării faptul că menținerea în detenție a reclamantului a fost în mod legal în sensul în care autoritățile din statul pârât au prezentat motive suficiente și întemeiate pentru decizia lor (§ 34). În cauza Schenkel, Curtea a indicat că reclamantul a trebuit să realizeze că … În consecință, Comitetul miniștrilor II a considerat că este necesară nici o altă măsură individuală. Măsuri generale Încălcarea articolului 5 alineatul (1) Curtea de apel din orașul Arnhem, la fel ca toate celelalte cursuri de apel, lansează în prezent procese-verbale ale audierilor de apel referitoare la astfel de chestiuni.

În plus, hotărârea Curții Europene în cauza Nakach a fost difuzată magistraturii și a fost publicată în mai multe reviste juridice, în special în European Rights Cases (2005, n. 8, p. 817 821); Nederlands Juristenblad (2005, n 38, p. 1994), Nederlandse Jurisprudentie (2010, 322) și Delikt en Delinkwent (2005, p. 807). Încălcarea articolului 5 alineatul (4) la Cauza Schenkel trebuie să se apropie de cauza Rutten (solicitarea nr 32605/96, închisă prin Rezoluția Finală CM/ResDH(2009) 6, adoptată la 09/01/2009). Cu toate acestea, se pare că încălcarea nu rezultă dintr-o problemă structurală, ci mai degrabă dintr-o interpretare eronată a curții regionale. Având în vedere efectul direct al hotărârilor Curții Europene în dreptul olandez, instanțele interne ar trebui să își alinieze practica cu constatările Curții și cu cerințele Convenției.

În acest scop, hotărârea a fost publicată în reviste juridice în Țările de Jos (Trema, 2005, n 10, pp. 442 444 Nederlands Juristenblad 2006, 266; și Delikt en Delinkwent 2006, 20B). III. Concluziile din partea statului pârât. Guvernul consideră că măsurile luate au remediat pe deplin consecințele pentru părțile solicitante ale încălcării Convenției constatate de Curtea Europeană în aceste cazuri, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și, prin urmare, Țările de Jos și-au îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2011, cu ocazia celei de-a 1128-a reuniuni a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2011)233 [1] Exécution des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme Nakach et Schenkel contre les Pays-Bas (Requêtes n o 5379/02 et n o 62015/00, arrêts du 30 juin 2005 et du 27 octobre 2005, définitifs le 30 septembre 2005 et le 27 janvier 2006) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci ‑ après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu les arrêts transmis par la Cour au Comité une fois définitifs ; Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans ces affaires concernent le fait qu’une cour régionale d’appel (la cour d’appel d’Arnhem) n’avait pas dressé de procès-verbaux d’audience dans les affaires relatives à la prolongation de la détention des requérants respectivement dans un établissement psychiatrique de haute sécurité et dans un établissement de soins, (violations de l’article 5, paragraphe 1) ainsi que l’absence d’examen « à bref délai » de l’appel interjeté par le requérant à l’encontre de la décision prolongeant son internement dans un établissement de soins dans l’affaire Schenkel (violation de l’article 5, paragraphe 4) (voir détails dans l’Annexe) ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer aux arrêts de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé aux parties requérantes la satisfaction équitable prévue dans les arrêts (voir détails dans l’Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans les présentes affaires et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)233 Information sur les mesures prises afin de se conformer aux arrêts dans les affaires Nakach et Schenkel contre les Pays-Bas Résumé introductif des affaires Ces affaires concernent le manquement par une cour régionale supérieure néerlandaise (la cour d’appel d’Arnhem), respectivement en 2001 et 2000, à son obligation de dresser des procès-verbaux formels des audiences d’appel relatives au maintien en internement des requérants pour des raisons de santé mentale. Les requérants, reconnus coupable de tentative d’homicide mais souffrant de facultés mentales altérées, furent internés dans un établissement psychiatrique de haute sécurité (dans l’affaire Nakach) et dans un établissement de soins (dans l’affaire Schenkel) et mis à la disposition du gouvernement (ordonnances TBS).

Les ordonnances d’internement furent renouvelées pour deux années supplémentaires. Les recours introduits par les requérants devant la cour d’appel d’Arnhem contre leur maintien en internement furent rejetés. Les représentants des requérants demandèrent copie des procès-verbaux des audiences en question. Cependant, ces demandes ne purent être satisfaites, aucun procès-verbal n’ayant été établi : cela avait été jugé inutile car les décisions attaquées étaient insusceptibles de recours. En outre, cette pratique était considérée comme permettant d’économiser du temps et de l’argent.

La Cour européenne a constaté que le droit néerlandais prévoyait une obligation de dresser des procès-verbaux dans de telles situations ; par conséquent, faute pour elle d’en avoir dressé dans les affaires en question, la cour d’appel d’Arnhem n’a pas respecté la procédure prévue par le droit interne (violations de l’article 5, paragraphe 1). L’affaire Schenkel concerne également l’absence d’examen « à bref délai » (plus de 17 mois) de l’appel interjeté par le requérant à l’encontre de la décision du tribunal régional d’Amsterdam de prolonger sa détention dans un établissement de soins (violation de l’article 5, paragraphe 4). I. Paiements des satisfactions équitables et mesures individuelles a) Détails des satisfactions équitables Nom et n o requête Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total Nakach (5379/02) - - 1 840,72 EUR 1840,72 EUR Payé le 07/07/2005 Schenkel (62015/00) - - 3 236,35 EUR 3 236,35 EUR Payé le 29/11/2005 b) Mesures individuelles La Cour a conclu dans les deux affaires que le constat d’une violation représente en soi une satisfaction équitable suffisante pour tout dommage moral subi.

Dans l’affaire Nakach, la Cour a noté qu’il n’est plus contesté que le maintien en détention du requérant était « légal »dans le sens où les autorités de l’Etat défendeur ont avancé des raisons suffisantes et bien-fondées pour leur décision (§ 34). Dans l’affaire Schenkel, la Cour a indiqué que le requérant a dû réalisé qu’en attendant son admission dans un établissement de soins, un recours contre la prolongation de son ordre TBS  étant donné les raisons pour lesquelles il a été imposé  n’entraînerait pas, selon toute probabilité, une remise en liberté (§ 45). En conséquence, aucune autre mesure individuelle n’a été considérée nécessaire par le Comité des Ministres II. Mesures générales 1) Violation de l’article 5, paragraphe 1 : la cour d’appel d’Arnhem, comme toutes les autres cours d’appel, dressent désormais des procès-verbaux des audiences d’appel relatives à de telles questions.

En outre, l’arrêt de la Cour européenne dans l’affaire Nakach a été diffusé à la magistrature et a été publié dans plusieurs périodiques juridiques, en particulier dans « European Human Rights Cases » (2005, n o 8, pp. 817 ‑ 821), Nederlands Juristenblad (2005, n o 38, p. 1994), Nederlandse Jurisprudentie (2010, 322) et Delikt en Delinkwent (2005, p. 807). 2) Violation de l’article 5, paragraphe 4 : l’affaire Schenkel est à rapprocher de l’affaire Rutten (requête n o 32605/96, close par la Résolution Finale CM/ResDH(2009)6, adoptée le 09/01/2009). Il semble néanmoins que la violation ne résulte pas d’un problème structurel mais plutôt d’une interprétation erronée faite par la cour régionale.

Etant donné l’effet direct des arrêts de la Cour européenne en droit néerlandais, les juridictions internes devraient aligner leur pratique avec les constats de la Cour et les exigences de la Convention. A cette fin, l’arrêt a été publié dans des revues juridiques aux Pays-Bas ( Trema , 2005, n o 10, pp. 442 ‑ 444 ; Nederlands Juristenblad 2006, 266; et Delikt en Delinkwent 2006, 20B). III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour les parties requérantes des violations de la Convention constatées par la Cour européenne dans ces affaires, que ces mesures vont prévenir des violations semblables et que les Pays-Bas ont par conséquent rempli leurs obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1] Adoptée par le Comité des Ministres le 2 décembre 2011 lors de la 1128e réunion des Délégués des Ministres.