CASE OF TIERCE AGAINST SAN MARINO

Rezoluția CM/ResDH(2011)261 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Vanessa Tierra împotriva San Marino Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”) [2] Având în vedere hotărârea transmisă de Curte comitetului odată ce a devenit finală; Denumirea cauzei (apel nr.) Hotărârea finală asupra Vanessa Tierce (69700/01) 17/06/2003 3/12/2003 reamintind că constatarea încălcării de către Curte impune, mai mult și mai mult decât plata satisfacției juste acordate în hotărârile, adoptarea de către Statul pârât, după caz, a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor și, în măsura posibil, pentru a remedia consecințele acestora pentru reclamantul și măsurile generale de prevenire a încălcărilor noi și similare; Având invitat autoritățile statului contestat să prezinte un plan de acțiune privind măsurile propuse pentru executarea hotărârii; având în vedere, în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție, examinat raportul de acțiune furnizat de guvern (a se vedea apendicele); Având în vedere faptul că Statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă, astfel cum se prevede în hotărâre; DECLARE, că a exercitat funcțiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în aceste cazuri și DECIDE să închidă examinarea acestuia. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2011)261 Informații privind măsurile de conformitate cu hotărârea în cazul Vanessa Tierce împotriva Raportului de acțiune din San Marino ORIGINAL FRANCES de către guvernul SAN MARINO privind execuția jurisprudenței 69700/01 Vanessa Tierce, hotărârea din 17 iunie 2003, finală la 3 decembrie 2003 Reclamantul este un cetățean francez care s-a plâns de durata excesivă a anumitor proceduri civile (violația articolului 6§1). Curtea a observat că motivul lungii procedurii era în principal complexitatea procedurii civile din San Marino, caracterizată de obligația de a respecta o serie de etape procedurale și de puterea limitată a judecătorilor civili în cazul inactivității părților. La 12 septembrie 2003, Guvernul s-a exprimat în fața Marei Camere a Curții. Comitetul a cinci judecători ai Marei Camere a hotărât la 3 decembrie 2003 să nu adere la cerere și, în consecință, hotărârea din 17 iunie 2003 a devenit finală la 3 decembrie 2003. Satisfacție echitabilă: plata reclamantului cu privire la satisfacția echitabilă, stabilită de Curte la 2500 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale, a fost efectuată în termenul stabilit, care este, la 3 martie 2004 (accredito con valuta 3 marzo 2004) . Curtea nu a acordat satisfacție echitabilă în ceea ce privește daunele sau costurile pecuniare (§36 din hotărârea Curții din 17 iunie 2003). Nu este necesară nicio altă măsură individuală. Măsuri generale privind durata procedurii (violarea articolului 6§1), Guvernul a informat Departamentul de Execuție a Hotărârilor privind măsurile adoptate pentru a evita încălcări similare (memorandum de către Majortul Principal al Tribunalului din San Marino din 20 aprilie 2011). În documentul menționat, Tribunalul prezintă o analiză statistică care acoperă mai mulți ani, din 2004 până în 2010. Datele oficiale demonstrează, în special, că procentul procedurilor finalizate (inclusiv cele deschise în anii precedenți) a suferit o creștere progresiv față de procedurile civile prezentate în cursul anului de referință. Prin urmare, este posibilă deducerea în mod sigur a creșterii „productivității” a judecătorilor civili în cursul anilor examinați, ceea ce implică o eficiență sporită a sistemului judiciar din San Marino în urma măsurilor adoptate, în special a Legii nr. 145 din 28 Octombrie 2005, adoptată în urma hotărârii Curții în acest caz și pe baza orientărilor elaborate de o Comisie înființată prin hotărârea Parlamentului național la 30 iunie 2004. Prezenta lege face parte dintr-o serie de măsuri care au îmbunătățit fără îndoială sistemul, făcând-o mai eficientă în ceea ce privește promptitudinea hotărârilor civile. Reforma legislativă din 28 octombrie 2005 Legea nr. 145 din 28 octombrie 2005, menționată mai sus, a adus modificări procedurale și organizaționale ale sistemului judiciar care au influențat procesul în vederea scurtării procesului. Procedură, cea mai importantă schimbare se referă la expirarea timpului atribuit unei instanțe pentru a se ocupa de un caz (perenzione d’instanza , art. 2 din Lege) care nu mai este declarat doar la cererea unei părți, dar care este acum prevăzută de lege și trebuie declarat de judecător. Prin urmare, în astfel de cazuri, judecătorul este obligat să menționeze acest fapt, limitând astfel în mod considerabil competența părților pentru a îndepărta procedurile. În termeni precisi, eșecul apare dacă nu se pronunță nicio hotărâre în termen de 90 de audieri de la începutul litigiului. O declarație de expirare nu sting acțiunea civilă; aceasta anulează pur și simplu acțiunile luate de instanța în cauză, ceea ce face actele judiciare efectuate fără efect. Prin urmare, este posibil să-l prezinte la o curte proaspătă, cu condiția ca acest lucru să nu devină limitat la timp între timp. Nu mai este posibil ca părțile să prelungească cazurile prin inactivitate și o astfel de inactivitate, dacă sunt stabilite, să fie pedepsite de ineficacitatea tuturor acțiunilor judiciare încheiate în timpul procedurii. În temeiul noilor norme, expirarea timpului atribuit este mai eficientă decât anterior, deoarece este judecătorul care o declară de oficiu. În ceea ce privește organizarea judiciară, articolele 3 și 4 din Legea din 2005 au redus încărcătura comisarilor legii prin dublarea sumei pentru care judecătorii-mediatorii pot fi competenți până la 50 000 EUR, precum și prin recurgerea de competență a judecătorilor pentru a judeca apeluri împotriva deciziilor judecătorilor-mediatori în al doilea rând, eliminând astfel competența de reexaminare atribuită în prealabil comisarilor legii în astfel de cazuri. Reducerea sarcinii comisarilor prin această redistribuire a competențelor către alți magistrați răspunde în mod clar nevoia unei reduceri garantate a duratei procedurilor civile. Hotărârea Curții a fost tradusă în italiană și publicată ad valvas palatii („pe ușile palatului”) și anume practica obișnuită, astfel cum a fost indicat printr-un memorandum al Departamentului de Interne din 8 aprilie 2011. * * * Având în vedere aceste informații, Guvernul consideră că a luat măsurile necesare și că, în consecință, faza de executare a acestei hotărâri ar trebui să fie închisă cât mai curând posibil. [1] A se vedea, de asemenea, recomandările adoptate de Comitetul de miniștri în contextul supravegherii hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului și, în special, Recomandarea Rec(2004)6 a Comitetului de Miniștri statelor membre cu privire la îmbunătățirea măsurilor interne.

Resolution CM/ResDH(2011)261

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Vanessa Tierce against San Marino

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”)

[2]

,

Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee once it became final;

Case name (App. No.)

Judgment of

Final on

Vanessa Tierce (69700/01)

17/06/2003

3/12/2003

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded in the judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate, of individual measures to put an end to the violations and as far as possible to remedy their consequences for the applicant and general measures to prevent new, similar violations;

Having invited the authorities of the respondent state to provide an action plan concerning the measures proposed to execute the judgment;

Having, in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention, examined the action report provided by the government (see appendix);

Having noted that the respondent state paid the applicant the just satisfaction, as provided in the judgment;

DECLARES, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in these cases and

DECIDES to close the examination thereof.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2011)261

Information about the measures to comply with the judgment in the case of

Vanessa Tierce against San Marino

ORIGINAL FRENCH

ACTION REPORT BY THE GOVERNMENT OF SAN MARINO

ON THE EXECUTION OF THE JUDGMENT

69700/01

Vanessa Tierce, judgment of 17 June 2003, final on 3 December 2003

The applicant is a French citizen who complained of the excessive duration of certain civil proceedings (violation of Article 6§1). The Court observed that the reason for the length of the proceedings was principally the complexity of civil procedure in San Marino, characterised by the requirement to respect a number of procedural stages and by the limited power of civil judges in case of inactivity by the parties.

On 12 September 2003, the Government moved to refer the case to the Grand Chamber of the Court. The committee of five judges of the Grand Chamber decided on 3 December 2003 not to accede to the request and accordingly the judgment of 17 June 2003 became final on 3 December 2003.

Individual measures

Just satisfaction: payment to the applicant of the just satisfaction, fixed by the Court at € 2500 in respect of non-pecuniary damage, was made within the time-limit set that is, on 3 March 2004 (

accredito con valuta 3

marzo 2004)

. The Court granted no just satisfaction in respect of pecuniary damage or costs (§36 of the Court’s judgment of 17 June 2003).

The proceedings are closed. No further individual measure is necessary.

General measures

Concerning the length of proceedings (violation of Article 6§1), the Government has informed the Department for the Execution of Judgments of the measures adopted to avoid similar violations (memorandum by the Principal Magistrate of the Tribunal of San Marino of 20 April 2011).

Statistical analysis

In the document mentioned, the Tribunal presents a statistical analysis covering several years, from 2004 to 2010. The official data demonstrates, in particular, that the percentage of proceedings completed (including those opened in preceding years) has undergone a progressive increase compared with civil proceedings presented in the course of the year of reference. It is thus possible to confidently deduce an increase in the “productivity” of civil judges in the course of the years under examination. This implies increased efficiency of the San Marino judicial system following the measures adopted, particularly Law No. 145 of 28

October 2005, adopted following the Court’s judgment in this case and on the basis of guidelines drawn up by a Commission established by decision of the national Parliament on 30 June 2004. This Law is part of a series of measures which have undoubtedly improved the system, making it more efficient with regard to the promptness of civil judgments.

Legislative reform of 28 October 2005

Law No. 145 of 28 October 2005, mentioned above, brought in procedural and organisational changes to the judicial system which influenced the trial process with a view to shortening it. Procedurally speaking, the most important change concerns the lapse of the time allotted to a court to deal with a case (

perenzione d’instanza

, Article 2 of the Law) which is no longer declared only at the request of a party, but which is now provided by law and must be declared by the judge. In such cases the judge is therefore required to state this fact, thus considerably limiting parties’ power to draw proceedings out. In precise terms, the lapse occurs if no judgment is pronounced within 90 hearings from the beginning of the dispute. A statement of lapse does not extinguish the civil action; it merely annuls the action taken by the court in question, rendering the judicial acts performed without effect. It is thus possible to present it before a fresh court, provided that is has not become time-barred in the meantime.

It is no longer possible for parties to prolong cases through inactivity and such inactivity, if established, is punished by the ineffectiveness of all judicial actions completed during the proceedings. Under the new rules, the lapse of the allotted time is more efficient than previously because it is the judge who declares it

ex

officio.

As regards judicial organisation, Articles 3 and 4 of the Law of 2005 have lightened the workload of the Law Commissioners by doubling the sum for which judge-mediators may be competent to € 50 000, and by giving appeal judges competence to judge appeals against decisions of judge-mediators at second instance, thus eliminating the competence for re-examination formerly attributed by precedence to the Law Commissioners in such cases. The reduction in the Commissioners’ case-load through this redistribution of competence to other magistrates clearly responds to the need for a guaranteed reduction of the duration of civil proceedings.

The Court’s judgment was translated into Italian and published

ad valvas palatii

(“on the palace doors”) i.e. the usual practice, as indicated by a memorandum from the Department of Internal Affairs of 8 April 2011.

* * *

In the light of this information, the Government considers that it has taken the measures necessary and that accordingly the phase of execution of this judgment should be closed as soon as possible.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 2 December 2011 at the 1128th Meeting of the Ministers’ Deputies

[2]

See also the Recommendations adopted by the Committee of Ministers in the context of the supervision of judgments of the European Court of Human Rights and in particular Recommendation Rec(2004)6 of the Committee of Ministers to member states on the improvement of domestic remedies.