CASE OF BRUSCO AGAINST FRANCE

Rezoluția CM/ResDH(2011)209 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Brusco împotriva Franței Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”) [2] Având în vedere hotărârea transmisă de Curte Comitetului după ce a devenit finală; Denumirea cauzei (apel nr.) Hotărârea finală a lui Brusco (1466/07) 14/10/2010 14/01/2011 reamintind că constatarea încălcării de către Curte impune, mai mult și mai mult decât plata satisfacției juste acordate în hotărârile, adoptarea de către Statul pârât, după caz, a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor și, în măsura posibil, pentru a remedia consecințele acestora pentru reclamantul și măsurile generale de prevenire a încălcărilor noi și similare; Având invitat autoritățile statului contestat să prezinte un plan de acțiune privind măsurile propuse pentru executarea hotărârii; având în vedere, în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție, examinat raportul de acțiune furnizat de guvern (a se vedea apendicele); Având în vedere faptul că Statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă, astfel cum se prevede în hotărâre; DECLARE, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în aceste cazuri și DECIDE să închidă examinarea acesteia. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2011)209 Informații privind măsurile de conformitate cu hotărârea în cazul Brusco împotriva Franței Brusco împotriva Franței (Declarația nr. 1466/07) Hotărârea din 14 octombrie 2010, finală la 14 ianuarie 2011 Raportul de acțiune al guvernului francez Cazul se referă la dreptul de a rămâne tăcut și de a nu contribui la propria infracțiune. Reclamantul, suspectat de implicare într-un atac asupra unui om de două persoane în parcarea subterană a unui bloc rezidențial parohian, a fost în custodie în contextul unei cereri de probe la comisie. În conformitate cu art. 153 din Codul de Procedură Penală aplicabil faptelor cazului, în timp ce a fost examinat ca martor, a fost solicitat să jure un jurământ. La sfârșitul custodiei sale, ordonat în conformitate cu dispozițiile articolului 154 din Codul, el a fost anchetat cu privire la acuzația de a înjura o tentativă de crimă. Prin o decizie care a devenit finală în 2006, el a fost condamnat la cinci ani de închisoare, cu un an suspendat, pentru că a „abate infracțiunile de violență deliberată care cauzează peste opt zile incapacitatea totală de muncă, care L.E. și F.G. comis în coluziune, cu premeditare și cu utilizarea unei arme, dandu-le instructiunilor vinovatelor de a comite infracțiunile, în acest caz, cerându-le să bată și să pună presiune asupra unui om al cărui caracteristici de identificare a furnizat.” Curtea Europeană a constatat că, atunci când a fost pusă în custodie și a fost obligată să jure să spună adevărul, reclamantul a fost supus unei acuzații penale și, prin urmare, a avut dreptul de a nu asista la propria incriminare și de a rămâne tăcut. A concluzionat că alineatele (1) și (3) din art. 6 din convenție au fost încălcate. Curtea a acordat reclamantului doar o satisfacție de 12 000 € în compensare pentru daunele sale morale și pentru costurile și cheltuielile sale. Suma principală a fost plătită reclamantului la 2 decembrie 2010. Orice altă măsură În hotărârea sa, Curtea a respins cererile depuse de reclamant, care a solicitat rambursarea salariilor care nu au fost primite prin detenție și sub supravegherea instanței. De fapt, a considerat că singura bază acceptabilă pentru atribuirea justă a satisfacției constă în încălcarea articolului 6, alineatele (1) și (3) din Convenție și a considerat că nu există nicio legătură între încălcarea constatată și presupusul prejudiciu material. Guvernul reamintește, de asemenea, că articolele 626-1 și seq. Codul de procedură penală permite revizuirea unei hotărâri penale să fie solicitată după eliberarea unei hotărâri a Curții Europene a Drepturilor Omului. Guvernul este de părere că nu este necesară nicio altă măsură individuală în acest caz. Măsuri generale Diseminarea Ar trebui remarcat că autoritățile franceze fac o practică de publicare a hotărârilor Curții Europene și de distribuire a hotărârilor către autoritățile în cauză. Prin urmare, această hotărâre a fost publicată în Observatoriul du droit européen al Curții de casă (octombrie 2010, nr. 34). Curtea a constatat încălcarea articolului 6 alineatele (1) și (3) din Convenție în ceea ce privește dreptul reclamantului de a nu asista în propria sa incriminare și de a rămâne tăcut (punctul 3 din partea operativă a hotărârii). După cum a observat (punctele 29 și 53), diferitele legi care modifică procedura penală franceză au adus schimbări radicale în condițiile în care un martor poate fi examinat. Astăzi, statutul de martor examinat sub jurământ, și cel de persoană în custodie de poliție, care nu depună mărturie sub jurământ în cazul în care se referă la el, sunt clar distincte și chiar incompatibile (articolele 153 și 154 din Codul de Procedință Penală). Se poate menționa în continuare că legea din 14 aprilie 2011 prevede, în primul rând, că o persoană în custodie trebuie informată imediat că are dreptul de a face declarații, de a răspunde la întrebările adresate sau de a rămâne tăcut și, în al doilea rând, a modificat radical condițiile de intervenție ale avocatului în timpul custodiei (articolele 63 și următoarele. Codul de procedură penală), avocatul care poate participa la audieri și la examinarea încrucișată a persoanei în custodie. Se reamintește, în plus, că, de la legea din 15 iunie 2000, persoana poate, de îndată ce începe custodia, cere să se confrunte cu un avocat. În consecință, au fost luate măsurile generale necesare pentru a împiedica o încălcare similară a Convenției și executarea acestei hotărâri nu solicită nicio altă măsură generală. Guvernul consideră că această hotărâre a fost executată [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2011 la a 1128-a reuniune a Deputaților Miniștri [2] A se vedea, de asemenea, recomandările adoptate de Comitetul de miniștri în contextul supravegherii hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului și, în special, Recomandarea Rec(2004)6 a Comitetului de Miniștri statelor membre cu privire la îmbunătățirea remediilor interne.

Resolution CM/ResDH(2011)209

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Brusco against France

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”)

[2]

,

Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee once it had become final;

Case name (App. No.)

Judgment of

Final on

Brusco (1466/07)

14/10/2010

14/01/2011

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded in the judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate, of individual measures to put an end to the violations and as far as possible to remedy their consequences for the applicant and general measures to prevent new, similar violations;

Having invited the authorities of the respondent state to provide an action plan concerning the measures proposed to execute the judgment;

Having, in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention, examined the action report provided by the government (see appendix);

Having noted that the respondent state paid the applicant the just satisfaction, as provided in the judgment;

DECLARES, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in these cases and

DECIDES to close the examination thereof.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2011)209

Information about the measures to comply with the judgment in the case of

Brusco against France

Brusco against France (Application No. 1466/07)

Judgment of 14 October 2010, final on 14 January 2011

Action report by the French government

The case concerns the right to remain silent and not assist in one’s own incrimination.

The applicant, suspected of involvement in an assault on a man by two hooded individuals in the underground car park of a Parisian residential block, was placed in custody in the context of a request for evidence on commission. In accordance with Article 153 of the Code of Criminal Procedure applicable to the facts of the case, while being examined as a witness, he was asked to swear an oath. At the end of his custody, ordered in accordance with the provisions of Article 154 of the Code, he was placed under investigation on the charge of abetting an attempted murder. By a decision which became final in 2006, he was sentenced to five years of imprisonment, with one year suspended, for having “abetted the offence of deliberate violence causing more than eight days’ total incapacity for work, which L.E. and F.G. committed in collusion, with premeditation and with the use of a weapon, by giving the culprits instructions to commit the offence, in this instance by asking them to beat up and put pressure on a man whose identifying features he supplied”.

The European Court found that when placed in custody and obliged to swear an oath to tell the truth, the applicant was on a criminal charge and therefore enjoyed the right not to assist in his own incrimination and to remain silent. It concluded that paragraphs 1 and 3 of Article

6 of the Convention had been infringed.

I.

Individual measures

1.

Payment of just satisfaction

The Court awarded the applicant just satisfaction of 12 000 € in compensation for his non

‑

pecuniary damage and in respect of costs and expenses. The principal amount was paid to the applicant on 2 December 2010.

2.

Any other measures

In its judgment, the Court dismissed the claims submitted by the applicant, who requested the reimbursement of wages not received through being detained and under court supervision. In fact it considered that the sole acceptable basis for the award of just satisfaction lay in the violation of Article 6, paragraphs 1 and 3 of the Convention and held that there was no link between the violation found and the alleged pecuniary damage. The government recalls moreover that Articles 626-1 et seq. of the Code of Criminal Procedure allow review of a criminal judgment to be requested after the delivery of a European Court of Human Rights judgment. The government is of the opinion that no other individual measure is required in this case.

II

General measures

1.

Dissemination

It should be noted that the French authorities make a practice of publishing the judgments of the European Court and circulate them to the authorities concerned. This judgment was accordingly published in the Observatoire du droit européen of the Court of Cassation (October 2010, No. 34).

2.

Other general measures

The Court found a violation of Article 6, paragraphs 1 and 3 of the Convention regarding the applicant’s right not to assist in his own incrimination and to remain silent (paragraph 3 of the operative part of the judgment).

As it observed (paragraphs 29 and 53), the various laws amending French criminal procedure have brought about radical change in the conditions under which a witness may be examined. Today, the status of witness examined under oath, and that of person in police custody, who never testifies under oath in the case concerning him or her, are clearly distinct and even incompatible (Articles 153 and 154 of the Code of Criminal Procedure).

It may be further mentioned that the law of 14 April 2011 firstly provides that a person placed in custody shall be informed forthwith that he or she enjoys the right to make statements, to answer the questions asked or to remain silent and, secondly, has radically altered the conditions of intervention by the lawyer during custody (Articles 63 et seq. Code of Criminal Procedure), the lawyer being able to attend the hearings and cross

‑

examinations of the person in custody. It is recalled in addition that, since the law of 15 June 2000, the person may, as soon as custody commences, ask to confer with a lawyer.

Consequently, the general measures needed to prevent a similar violation of the Convention from occurring have been taken, and the execution of this judgment calls for no other general measure.

The Government considers that this judgment has been executed.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 2 December 2011 at the 1128th Meeting of the Ministers’ Deputies

[2]

See also the Recommendations adopted by the Committee of Ministers in the context of the supervision of judgments of the European Court of Human Rights and in particular Recommendation Rec(2004)6 of the Committee of Ministers to member states on the improvement of domestic remedies.