CtEDO 06.12.2011 Auto

USTIMENKO v. RUSSIA

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
06.12.2011
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
USTIMENKO v. RUSSIA (CtEDO, 2011)
HUDOC · oficial

Primă secțiune decizia nr. 18855/06 Aleksandr Andreyevich USTIMENKO împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința la 6 decembrie 2011 în calitate de Cameră compusă din: Nina Vajić, Președintele, Anatoly Kovler, Peer Lorenzen, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Linos-Alexandre Sicilianos, Erik Møse, judecători și Søren Nielsen, grefierul secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 14 aprilie 2006, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 29 august 2011 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul succesorului reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Aleksandr Andreyevich Ustimenko, a fost un național rus care s-a născut în 1949 și a trăit în Novocherkassk. La 2 septembrie 2007, reclamantul a murit. În scrisorile din 24 octombrie 2007 și 16 Iunie 2008 dna Nina Aleksandrovna Ustimenko, văduva reclamantului, născută în 1949 și care locuiește în Novocherkassk, a exprimat dorința de a continua cererea în locul reclamantului, în măsura în care plângerile prevăzute la art. 6 din Convenția și la art. 1 din Protocolul nr. 1 privind neexecuția hotărârii în favoarea sa și a ultimă dată în revizuirea supravegherii. Din motive conveniente, Curtea se va referi la dl A.A. Ustimenko ca „reclamantul”. El a fost reprezentat în fața Curții de dl P.V. Sedlyar, avocat practicant la Novocherkassk, precum și dna Ustimenko. Guvernul rus (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl G. Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 30 august 2004, Curtea de Oraș Novocherkassk din regiunea Rostov a acordat reclamantului, un agent militar pensionat, 192.448.58 ruble ruse (RUB) în achiziții de pensii, care urmează să fie plătită de comisariatul militar din regiunea Rostov. Hotărârea a intrat în vigoare zece zile mai târziu și a rămas neexecutată. La un moment dat, comisariatul contestat a depus o cerere de revizuire a hotărârii cu Curtea Regională Rostov. La 22 martie 2007, Presidium al Curții Regionale Rostov a anulat hotărârea din 30 august 2004 prin revizuire a supravegherii și a remis cazul pentru o nouă examinare de către o instanță diferită. La 28 mai 2007, Curtea de district Oktyabrskiy din Rostov, regiunea Rostov, a examinat acțiunea reclamantului împotriva comisariatului și a respins-o ca fiind că nu are nicio bază în dreptul intern. 1 din Protocolul nr. 1 privind neexecuția hotărârii în favoarea sa și a ulterioară încheiere prin revizuire a supravegherii. El s-a plâns, de asemenea, în termeni generali, că procedurile interne în cazul său erau excesiv de lungi. El s-a plâns, de asemenea, în temeiul art. 13 din Convenție, că lipsa unui remediu eficace împotriva neexecuției și a anulării hotărârii interne în favoarea sa. Prin scrisoarea din 16 iunie 2008, văduva reclamantului a susținut că a menținut cererea în ceea ce privește plângerile prevăzute la art. 6 din Convenția și la art. 1 din Protocolul nr. 1 privind neexecuția hotărârii în favoarea reclamantului și anularea ulterioară prin revizuire de supraveghere. Curtea ia act de moartea reclamantului și de interesul succesorului său în urmărirea procedurii în măsura în care plângerile prevăzute la art. 6 din Convenția și la art. 1 din Protocolul nr. 1. Curtea reiterează că, în cazul în care un reclamant moare în timpul examinării unei cauze, moștenitorii săi pot, în principiu, urmări cererea în numele ei (a se vedea Ječius c. Lituania , nr. 34578/97, § 41, ECHR 2000 IX). În plus, în Streltsov și în alte cazuri de „pensionari militari Novacherkask” referitoare la un set similar de fapte, Curtea a recunoscut dreptul rudelor reclamanților decedați de a continua cererea (a se vedea Streltsov și alte cazuri de „pensionari militari Novacherkask” c. Rusia , nr. 8549/06 et al., §§§ 42, 29 iulie 2010). Curtea constată că drepturile în joc în acest caz sunt foarte asemănătoare cu cele din centrul cazului menționat mai sus. Guvernul nu a susținut că văduva reclamantului nu a avut dreptul de a continua acest caz. Prin urmare, Curtea consideră că văduva reclamantului are un interes legitim în urmărirea cererii în măsura în care plângerile prevăzute la art. 6 din Convenție și la art. 1 din Protocolul nr. 1. 1 din Protocolul nr. 1 privind neexecuția hotărârii în favoarea sa și a ulterioarei sale încheiere prin revizuire de supraveghere. Aceste dispoziții, în măsura în care este relevant, se citesc după cum urmează: art. 6 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... de [a] ... tribunal ...” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Prin scrisoarea din 29 august 2011, Guvernul a prezentat o declarație unilaterală menită să rezolve chestiunile legate de cerere. Prin prezenta declarație, autoritățile ruse au recunoscut o încălcare a drepturilor reclamantului ca urmare a anulării hotărârii din 30 august 2004 prin revizuirea supravegherii. „Cu referire la jurisprudența Curții Europene în cazul similar al lui Streltsov și al altor cazuri de pensionari militari Novocherkassk c. Rusia [citate mai sus], autoritățile Federației Ruse sunt pregătite să plătească doamnei Ustimenko Nina Aleksandrovna, care urmărește cererea în locul dlui Ustimenko Aleksandr Andreyevich, exgrație sumele de 2.000 de euro în ceea ce privește nerespectarea prejudiciu material și 192.448.58 Rubles rusesc ca arride pecuniare în temeiul hotărârii Curții municipale Novocherkassk din 30 august 2004, ulterior anulate prin revizuire a supravegherii, plus orice impozit care poate fi perceput pe această sumă. Prin urmare, autoritățile invită Curtea să pună în aplicare cererea din lista cazurilor, care sugerează că prezenta declarație ar putea fi acceptată de Curte ca „alte motive” care justifică socoteala din lista cazurilor din Curtea, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Suma menționată mai sus, care trebuie să acopere orice pecuniar și orice nu. prejudiciu material, precum și costuri și cheltuieli, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în cadrul celor trei menținute Perioada lunii, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului.” Prin scrisoarea din 29 august 2011, Guvernul a susținut, în special, că hotărârea din 30 august 2004 nu a fost pusă în aplicare datorită încheierii sale la 22 martie 2007, prin revizuire de supraveghere. Prin scrisoarea din 24 septembrie 2011, văduva reclamantului a acceptat termenii declarației. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat continuarea examinării cererii”. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia, [GC], nr. 26307/95, §§§ 75 77, CEDH 2003 VI); WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03). În ceea ce privește cazul în cauză, Curtea observă că, în conformitate cu declarația de mai sus, guvernul a recunoscut în mod explicit o încălcare a drepturilor reclamantului în ceea ce privește numai plângerea de supraveghere. Cu toate acestea, aceasta se referă la termenii declarației că Guvernul și-a exprimat dispunerea de a plăti văduva reclamantului suma datoriei inițiale neexecute. În scrisoarea din 29 august 2011 care însoțește declarația pe care a recunoscut-o în mod expres că hotărârea internă în joc a rămas neexecută datorită declanșării. În aceste circumstanțe, Curtea este convinsă că presupusele încălcări ale Convenției și ale protocolului său din cauza atât revizuirii de supraveghere, cât și a neexecuției sunt recunoscute de Guvern fie explicit, fie în substanță. Curtea constată, de asemenea, că compensația oferită pentru aceste presupuse încălcări este comparabilă cu atribuirea Curții în cazuri similare (a se vedea, de exemplu, Streltsov și alte cazuri de „pensionari militari Novacherkassk” c. Rusia , citate mai sus §§ 84 98 . Prin urmare , Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererii în această parte . În plus, având în vedere considerentele de mai sus, și în special având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect (a se vedea Streltsov și alte cazuri de „pensionari militari Novacherkassk”, citate mai sus), este de asemenea satisfăcut că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție (art. 37 § 1 în amendă ) și protocoalele sale nu impun ca acesta să continue examinarea cererii în această parte. Prin urmare, cererea în partea referitoare la plângerile nerespectate În orice caz, prezenta hotărâre a Curții nu aduce atingere nici unei decizii pe care le-ar putea lua pentru a restabili, în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție, prezenta cerere la lista cazurilor (a se vedea E.G. c. Polonia (dec.), nr. 50425/99, § 29, CEDH 2008 ... (extras)). Alte plângeri formulate de reclamant Reclamantul s-a plâns, fără a face referire la Convenție, cu privire la durata procedurii interne în cazul său, iar în plus, în temeiul articolului 13 din Convenție, s-a plâns cu privire la lipsa unui remediu eficace împotriva neexecuției și a anulării hotărârii în favoarea sa. Curtea remarcă că reclamantul a murit și ia notă în continuare de conținutul scrisorii dnei Ustimenko din 16 iunie 2008, prin care ea a specificat că a urmărit plângerile reclamantei numai în temeiul articolului În consecință, Curtea consideră că văduva reclamantului nu a exprimat dorința de a continua procedura în ceea ce privește restul plângerilor adresate acestei Curte în locul acesteia. Curtea ia în considerare în legătură cu art. 37 § 1 a) și (c) din Convenție care, în aceste circumstanțe, nu mai este justificat să continue examinarea cererii în această parte. În plus, nu există circumstanțe speciale în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, care necesită examinarea continuă a cazului în această parte (contrast Karner c. Austria, nr. 40016/98, §§§ 24 28, CEDO 2003 IX). Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că este oportun să se pună în aplicare cererea în partea referitoare la restul plângerilor reclamantei din lista sa de cazuri în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate că dna Nina Aleksandrovna Ustimenko are un interes legitim în urmărirea cererii în locul reclamantului, în ceea ce privește plângerile prevăzute la art. 6 din Convenție și la art. 1 din Protocolul nr. 1; ia notă din termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 și al modalităților de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 §§ 1 litera (c) din Convenție. Søren Nielsen Nina Vajić Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă