CASE OF TARABURCA v. MOLDOVA

La originea cauzei se află o cerere (nr. 18919/10) depusă împotriva Republicii Moldova la Curte, în conformitate cu prevederile articolului 34 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”), de către un cetățean al Republicii Moldova, dl Andrei Taraburca („reclamantul”), la 29 martie 2010.

Reclamantul a fost reprezentat de către dra O. Doronceanu din cadrul Institutului pentru Drepturile Omului din Republica Moldova, organizație neguvernamentală din Chișinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl Vladimir Grosu.

Reclamantul a pretins, în special, că a fost maltratat că către poliție și că investigația în privința plângerii sale de maltratare nu a fost efectivă.

La 5 iulie 2010, Curtea a decis să comunice cererea Guvernului. De asemenea, a decis să examineze fondul cererii concomitent cu admisibilitatea acesteia (Articolul 29 § 3). ÎN FAPT I.

Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate în felul următor. A. Contextul general al cauzei

La 5 aprilie 2009, în Republica Moldova au avut loc alegeri generale. Rezultatele preliminare ale alegerilor au fost anunțate la 6 aprilie 2009. Potrivit acestora, Partidul Comunist din Moldova aflat la guvernare a câștigat la limită alegerile.

La 6 aprilie 2009 s-a simțit o nemulțumire crescândă în privința rezultatelor alegerilor și a pretinselor fraude electorale, în special pe diferite forumuri online. La ora 18.00, câteva sute de oameni, majoritatea tineri, s-au adunat în fața monumentului Sf. Ștefan cel Mare, aflat în centrul Chișinăului. O oră și jumătate mai târziu erau deja adunați 3000 - 4000 de oameni; aceștia au început să protesteze împotriva pretinselor fraude electorale în fața clădirilor Președinției și a Parlamentului, întorcându-se ulterior în Piața Marii Adunări Naționale. S-au anunțat demonstrații mai mari a doua zi la ora 10.00.

La 7 aprilie 2009, protestul a reînceput cu participarea a 5000 - 6000 de oameni. Deși la început protestele au fost pașnice, pe parcurs, câteva sute de participanți au devenit violenți. După cum a stabilit Comisia parlamentară pentru elucidarea cauzelor și consecințelor evenimentelor de după alegerile generale din 5 aprilie 2009 în Moldova („Comisia”), în urma intervențiilor prost planificare cu o autospecială și a forțelor poliției în domeniul gestionării manifestațiilor în masă, s-a ajuns într-un punct în care violențele în masă nu mai puteau fi evitate. Ca urmare a atacurilor violente, inclusiv prin aruncarea cu pietre, ceea ce a slăbit foarte mult rezistența poliției, aproximativ 250 de protestatari violenți au preluat controlul asupra primelor etaje din clădirea Președinției și a Parlamentului. Aceștia au devastat etajele și au dat foc cantinei din incinta Președinției. În timpul nopții în clădirea Parlamentului au izbucnit câteva incendii; unele din acestea au izbucnit după ce autoritățile au preluat integral controlul asupra clădirii în jurul orei 23.00.

La 8 aprilie 2009, în jurul orei 1.00, mai multe regimente ale poliției și ale forțelor speciale au început o operațiune masivă care avea drept scop restabilirea ordinii publice. Însă, după cum a constatat Comisia, a fost admisă utilizarea excesivă a forței, iar cei rămași în piață au fost reținuți, indiferent de faptul dacă au participat sau nu la violențe. Arestările au continuat câteva zile la rând. S-a scris în presă și au apărut filmări video cu tineri arestați și/sau bătuți de către polițiști în uniformă și în civil în timpul zilei de 8 aprilie și ulterior, cu mult după ce protestele au încetat în seara zile de 7 aprilie 2009. B. Reținerea reclamantului și pretinsa maltratare

Potrivit reclamantului, la 7 aprilie 2009, el și prietenul lui S. au mers în centrul Chișinăului să vadă protestele.

După ce au participat pașnic la protest, ei au oprit un taxi cu intenția de a se întoarce acasă. Însă, au fost forțați în taxi de către trei colaboratori ai poliției în civil care nu s-au identificat. Polițiștii i-au ordonat taximetristului să meargă spre Comisariatul de poliție al sectorului Botanica. Reclamantul și S. au fost duși la comisariatul de poliție și au fost închiși într-o celulă rece, nemobilată și fără acces la lumina zilei.

Pe 8 aprilie 2009, în jurul orei 1.00, în celulă a intrat un polițist în uniformă. Acesta era însoțit de cei trei polițiști care i-au reținut. Aceștia au început să-i bată fără motiv pe reclamant și pe S. Reclamantul și-a pierdut cunoștința, iar când și-a revenit, din nas și din buza superioară îi curgea sânge. Nu li s-a acordat asistență medicală.

Potrivit procesului verbal de reținere a reclamantului, el a fost reținut pe 8 aprilie 2009, la ora 14.00. Temeiul reținerii indicat în procesul verbal l-a constituit faptul că el a fost „prins în acțiune, iar autoritatea de urmărire penală avea bănuiala că el ar putea să se sustragă”. Procesul verbal nu conținea și alte detalii. 15 . La 8 aprilie 2009, reclamantul a fost transferat în izolatorul de detenție al Comisariatului General al Poliției („CGP”), unde a fost deținut împreună cu alți zece oameni într-o celulă care măsura 5 x 4 metri, i s-a dat o cantitate insuficientă de mâncare necomestibilă și i-a fost refuzată apa. Celula nu avea acces la lumina zilei și nu avea ventilare. Potrivit Guvernului, pe 8 aprilie 2009, reclamantul a fost examinat de un medic din izolator. Acesta nu a observat semne de maltratare.

La 10 aprilie 2009, judecătorul de instrucție M.D. din cadrul Judecătoriei sectorului Buiucani a admis demersul procurorului și a dispus arestarea preventivă a reclamantului pentru 30 de zile. Audierea a avut loc în sediul CGP. În aceeași noapte, reclamantul a fost transferat în Penitenciarul nr.13. În drum spre penitenciar, el ar fi fost forțat să treacă prin „coridorul morții” format din polițiști care-l loveau în timp ce trecea prin dreptul fiecăruia.

La 16 aprilie 2009, Curtea de Apel Chișinău a casat încheierea judecătorului de instrucție din 10 aprilie 2009 și a dispus eliberarea reclamantului.

Potrivit Guvernului, reclamantul nu a fost maltratat în timpul detenției și nici în timpul transferului în celelalte izolatoare de detenție. Deși a fost asistat de un avocat, el nu a formulat nicio plângere în privința maltratării decât câteva zile mai târziu. C. Investigarea plângerii de maltratare a reclamantului

La 14 aprilie 2009, reclamantul a depus la Procuratura sectorului Botanica o plângere cu privire la maltratarea sa. El a depus o plângere similară și la Procuratura Militară la 15 mai 2009, în care a descris detaliat maltratarea sa și condițiile de detenție. El a făcut trimitere la articolele 3 și 5 ale Convenției și a notat că nu a primit niciun răspuns la plângerea din 14 aprilie 2009. Ștampilele de pe plângerea din 14 aprilie 2009 certifică faptul că dosarul fost primit de Procuratura Militară la 21 aprilie 2009. 20 . Tot la 14 aprilie 2009, reclamantul a fost examinat de un medic, care a constatat o abraziune pe partea dreaptă a buzei superioare calificată drept leziune care nu a cauzat o vătămare a sănătății. Potrivit reclamantului, medicul nu i-a spus să se dezbrace și din acest motiv el nu a putut constata prezența altor leziuni pe corpul reclamantului, în special a celor de pe spate. 21 . În procesul-verbal din 30 aprilie 2009, procurorul militar care se ocupa de plângerea reclamantului, a notat faptul că a trimis cereri la Ministerul Afacerilor Interne (fără a specifica caracterul acestor cereri), dar nu a primit niciun răspuns la acestea. În lipsa unor asemenea materiale, nu se putea lua nicio decizie în ceea ce privește pașii ulteriori. Din această cauză, procurorul a solicitat prelungirea termenului de examinare a plângerii până la 15 mai 2009. Cererea a fost admisă. 22 . La 15 mai 2009, același procuror a notat faptul că la 5 mai 2009 a solicitat Ministerului Afacerilor Interne să conducă o anchetă internă pentru identificarea colaboratorii care l-ar fi maltratat pe reclamant. Deoarece nu a fost audiat niciun colaborator din cadrul Comisariatului de poliție al sectorului Botanica, procurorul a solicitat prelungirea termenului de examinare a plângerii până la 29 mai 2009. Cererea a fost admisă. 23 . La 29 mai 2009, același procuror a notat faptul că a fost întocmit un plan de acțiuni în vederea verificării circumstanțelor cazului. Reclamantul și prietenul său S. au fost audiați. Colaboratorii care se aflau în exercițiul funcțiunii la 8 aprilie 2009 urmau să fie audiați. În asemenea circumstanțe, procurorul a solicitat prelungirea termenului de examinare a plângerii până la 12 iunie 2009. Cererea a fost admisă. 24 . La 12 iunie 2009, procurorul militar a decis să nu pornească urmărirea penală pe marginea acuzațiilor de maltratare a reclamantului. El a notat faptul că S. nu a confirmat că a fost maltratat și nici că a văzut ca reclamantul să fie maltratat. Toți colaboratorii poliției au negat orice faptă ilegală, iar polițistul de serviciu a negat faptul că ar fi intrat cineva în celula reclamantului în timpul nopții din 7 aprilie 2009. Polițistul nu a observat nicio leziune pe corpul reclamantului atunci când acesta s-a întors de la interogatoriul efectual de anchetatori pe marginea pretinsei sale participări la dezordinile în masă din 7 aprilie 2009. Cei trei polițiști care l-au reținut pe reclamant (R.P., E.G. și V.T.) au declarat că după ce i-au dus pe reclamant și pe S. la Comisariatul de poliție al sectorului Botanica ei s-au întors în centrul Chișinăului, unde au păzit clădirea Guvernului până la 7 dimineața pe 8 aprilie 2009. Ei nu s-au întors la Comisariatul de poliție și nu au intrat în nicio celulă din incinta acestuia. În plus, potrivit raportului de examinare medicală a reclamantului din 8 aprilie 2009, pe corpul reclamantului nu a fost constată nicio leziune. Procurorul a sugerat că leziunile de pe fața reclamantului ar fi putut fi cauzate în timpul participării acestuia la violențele din centrul Chișinăului. 25 . Prin scrisoarea din 16 iulie 2009, Procuratura Miliară l-a informat pe reclamant despre ordonanța din 12 iulie 2009. 26 . La 20 august 2009, reclamantul a depus la Procuratura Militară o plângere împotriva ordonanței procurorului. El a menționat că s-a aflat în custodia poliției în perioada 7-16 aprilie 2009 și că leziunile au apărut în timpul acelei perioade. În plus, niciunul din polițiștii care l-au reținut nu a observat la momentul reținerii vreo leziune pe corpul său. El a menționat și discrepanțele dintre cele două rapoarte medicale din 8 și 14 aprilie 2009 și a pus la îndoială profesionalismul și independența medicului care a întocmit raportul de examinare din 8 aprilie 2009. De asemenea, el a făcut mențiunea că S. este fost polițist și s-ar putea să fi dat declarații în sprijinul foștilor săi colegi sau din solidaritate cu ei, sau după ce fost amenințat. Reclamantul a făcut referire la plângerea sa în care el a menționat faptul că i-ar putea identifica pe cei care l-au maltratat, însă în privința aceasta nu a fost organizată nicio prezentare spre recunoaștere. 27. La 21 august 2009, Procuratura Militară a respins plângerea reclamantului ca neîntemeiată. Procurorul a făcut referire la declarațiile lui S., conform cărora el nu a văzut să aibă loc vreo acțiune de maltratare. 28. La 10 septembrie 2009, reclamantul a contestat ordonanța de neîncepere a urmăririi penale la Judecătoria sectorului Buiucani. El a apreciat că investigația a fost tergiversată, în condițiile în care plângerea sa din 14 aprilie 2009 a ajuns la Procuratura Militară după o săptămână. Neprimind niciun răspuns la plângere, el a mai depus o plângere la 15 mai 2009. Două luni mai târziu de la plângerea inițială, la 12 iunie 2009 a fost emisă ordonanța de neîncepere a urmării penale, despre care reclamantul a aflat după încă o lună. Reclamantul a reiterat argumentele sale din plângerea din 20 august 2009, adăugând că procurorul nu a dispus efectuarea vreunui examen medical suplimentar care să risipească îndoielile legate de discrepanțele dintre cele două rapoarte medicale din 8 și 14 aprilie 2009. Reclamantul a mai menționat că el este subiectul unor serii de investigații medicale ample, care vor confirma maltratarea sa. 29 . La 21 septembrie 2009, Centrul de Reabilitarea Victimelor Torturii „Memoria”, organizație neguvernamentală finanțată de Uniunea Europeană și membru al Adunării Generale a Consiliului Internațional pentru Reabilitarea Victimelor Torturii (IRCT), a eliberat un extras din fișa medicală a reclamantului în privința examinării medicale la care a fost supus acesta în perioada 22 aprilie – 1 iunie 2009. Potrivit acestuia, reclamantul a fost supus unor teste și examene medicale amănunțite, efectuate de mai mulți specialiști medicali. Potrivit documentului, reclamantul a suferit, inter alia , consecințele unei leziuni craniene, inclusiv sindrom hipertensiv și tulburare de stres posttraumatică, care au avut consecințe fizice și psihologice asupra lui. Documentul a fost prezentat Judecătoriei sectorului Buiucani. 30 . La 29 septembrie 2009, Judecătoria sectorului Buiucani a respins plângerea reclamantului ca fiind neîntemeiată. Instanța a constatat că procurorul a audiat toate personale vizate și a menționat că S. nu a confirmat acuzațiile reclamantului. Deoarece ordonanța procurorului a fost emisă în totală conformitate cu lege, nu există motive pentru a anula această ordonanță. 31 . La 12 ianuarie 2010, Consiliul Superior al Magistraturii („Consiliul”) a refuzat să prelungească mandatul judecătorului M.D. din cadrul Judecătoriei sectorului Buiucani, iar, drept urmare, el a fost eliberat din funcție de către Președintele Republicii Moldova. Temeiul hotărârii Consiliului a fost faptul că judecătorul a examinat mai multe cauze privind evenimentele din 7 aprilie 2009 în afara instanței de judecată și în incinta Comisariatului General al Poliției, ceea ce „reprezintă o încălcare gravă a Constituției și Codului de procedură penală”. 32. La 4 februarie 2010, urmărirea penală pornită împotriva reclamantului a fost încetată din lipsă de probe. II.

Expertul medical al Comisarului a remarcat faptul că fișele medicale din izolatorul Comisariatului General de Poliție din Chișinău erau extrem de lacunare și superficiale. Explicația a fost că felcerul (paramedicul) angajat acolo nu era medic legist. Aceste deficiențe a înregistrării leziunilor în unitățile de poliție au fost deja evidențiate de către Comitetul European pentru Prevenirea Torturii (CPT) în raportul pe vizita din 2007 a Comitetului în Republica Moldova... CPT a făcut o recomandare detaliată privind examinarea leziunilor persoanelor în primele 24 ore de la aducerea lor într-un loc de detenție al poliției, fără prezența colaboratorilor poliției și cu respectarea obligației de a însemna orice leziune într-un mod amănunțit. Dacă leziunile înregistrate sunt consistente cu acuzațiile de maltratare, ele trebuie să fie aduse imediat la cunoștința procurorului relevant și trebuie să fie dispusă efectuarea unei expertize de către un medic legist recunoscut. În scopul de a preveni relele tratamente, Comisarul îndeamnă insistent autoritățile moldovenești să asigure o examinare adecvată, înregistrare și raportare a leziunilor, în lumina recomandărilor CPT în această materie… 24… reprezentanții Consiliului Consultativ pentru Prevenirea Torturii (Mecanismul Național de Prevenire din cadrul UN OPCAT) ar fi fost împiedicați să viziteze anumite locuri de detenție din cadrul poliției unde erau deținute persoane, inclusiv Comisariatul General de Poliție și Comisariatul sectorului Centru.

Multe plângeri au fost adresate Comisarului în legătură cu condițiile de detenție din instituțiile poliției în urma acelor arestări în masă; majoritatea acestora includeau relatări cu privire la supraaglomerarea celulelor, condiții proaste de igienă, iluminarea și ventilarea foarte precare, precum și neaprovizionarea cu hrană, lenjerie curată și obiecte sanitare sau de igienă personală. După cum este menționat mai sus, Comisarul a vizitat doar un loc de detenție din cadrul poliției, cel de la Comisariatul General de Poliție din Chișinău. Comisarul a notat că condițiile materiale din celule erau proaste, cu iluminare foarte slabă și ventilare proastă; în general, condițiile corespundeau destul de mult descrierilor făcute de persoanele care au fost deținute în acele celule. În ceea ce privește problema supraaglomerării, personalul de acolo a confirmat că capacitatea a fost depășită în perioada în cauză… 39. Este foarte îngrijorător pentru Comisar faptul că un număr mare de peste trei sute de persoane – dintre care unele erau persoane minore – arestate în contextul sau după proteste au fost supuse relelor tratamente de către poliție, o parte din acestea fiind grave… 45. Interlocutorii oficiali ai Comisarului au admis că poliția a făcut abuz de putere în raport cu persoanele private de libertate în perioada de după proteste. Comisarul a afirmat categoric că repetarea unor asemenea încălcări în masă a dreptului fundamental de a nu fi supus relelor tratamente nu trebuie permisă în nici un caz și că trebuie făcute demersuri susținute ce ar urmări tragerea la răspundere a celor vinovați ori de câte ori se descoperă cazuri individuale de maltratare. 46. Procurorul General a declarat că va investiga fiecare caz adus în atenția sa și, de asemenea, va întreprinde demersuri din proprie inițiativa dacă va intra în posesia unor informații elocvente cu privire la relele tratamente, chiar și în absența unei plângeri. Potrivit lui, procurorii speciali, care nu au avut raporturi de lucru cu comisariatele de poliție implicate în aceste evenimente, au fost însărcinați cu examinarea acestor cauze. În discuțiile cu Comisarul, ministrul de interne și-a exprimat angajamentul ferm că toate plângerile și informațiile care indică posibile maltratări vor fi examinate, inclusiv informațiile care apar în mass-media. Ministrul s-a referit și la posibilitatea de a aplica sancțiuni disciplinare în cadrul poliției cum ar fi retrogradarea, suspendarea sau concedierea.” 34 . Paragrafele relevante ale Raportului de vizită în Republica Moldova efectuată de Comitetul European pentru Prevenirea Torturii și Tratamentelor sau Pedepselor Inumane sau Degradante („CPT”) în perioada 27-31 iulie 2009, descriu următoarele: „3. Scopul principal al vizitei a fost de a evalua modul în care au fost efectuate investigațiile în cazurile care posibil implică rele tratamente din partea poliției, în contextul evenimentelor postelectorale din aprilie 2009 de la Chișinău. De asemenea, vizita a servit drept ocazie pentru a efectua o analiză a tratamentului la care sunt supuse persoanele deținute de poliție. În cursul lunii aprilie 2009, CPT a primit rapoarte de la diferite surse, potrivit cărora, în urma alegerilor parlamentare din 5 aprilie 2009, sute de persoane au fost reținute de poliție după incidentele violente care au avut loc în timpul protestelor publice din fața clădirilor Președinției, Parlamentului și a Guvernului din Chișinău. Aceste rapoarte au menționat maltratări fizice grave în momentul reținerii, în timpul transportării și/sau în timpul custodiei ulterioare la poliție. Comitetul a primit, de asemenea, informații care indică faptul că unele persoane au murit ca rezultat al acțiunii poliției la 7-8 aprilie 2009… 10. În timpul vizitei din 2009, delegația a constatat că practica reținerii persoanelor în arest preventiv în facilități de detenție provizorie ale poliției (izolatoare de detenție preventivă, abreviat “IDP”) a continuat neîmpiedicată. În raportul privind vizita din 2007, CPT a chemat autoritățile Republicii Moldova să acorde cea mai mare prioritate punerii în aplicare a deciziei de a transfera responsabilitatea pentru persoanele aflate în detenție preventivă Ministerului Justiției. În replică, Ministerul Afacerilor Interne a indicat faptul că a fost de acord cu transferul temporar de responsabilitate privind IDP la Ministerul Justiției, până la construirea de centre de detenție provizorie sub autoritatea Ministerului din urmă. Cu toate acestea, la sfârșitul vizitei din 2009, Ministrul Justiției a arătat că responsabilitatea privind IDP nu va putea fi preluată de către Ministerul său, deoarece condițiile de detenție din aceste facilități erau sub standardele acceptate. CPT împărtășește opinia că IDP nu oferă condiții adecvate pentru deținerea persoanelor aflate în arest preventiv. Comitetul ar dori totuși să sublinieze că, în interesul prevenirii relelor tratamente, cu cât o persoană suspectată de fapte penale trece mai devreme în mâinile unei autorități competente de deținerea persoanelor în arest preventiv, autoritate care este separată de poliție din punct de vedere funcțional și instituțional, cu atât este mai bine. Constatările delegației ca urmare a vizitei din anul 2009 sprijină acest lucru; cele mai multe cazuri de presupuse rele tratamente din partea poliției, în contextul evenimentelor din aprilie, au ieșit la iveală doar după ce persoanele în cauză au fost transferate la o unitate din subordinea Ministerului Justiției sau eliberate… 12. În cursul vizitei din 2009, delegației CPT i s-a adus la cunoștință un număr deosebit de mare de acuzații credibile și consecvente privind aplicarea relelor tratamente de către poliție în contextul evenimentelor post-electorale din aprilie 2009. Multe persoane intervievate au vorbit despre remarcile făcute de personalul poliției, care sugerau faptul că presupusele maltratări au fost aplicate în scopul răzbunării pentru actele de violență comise împotriva poliției în timpul zilei de 7 aprilie… 14. De asemenea, delegația a audiat numeroase relatări din partea unor femei, bărbați și minori deopotrivă, despre maltratări fizice aplicate în timpul aflării în custodia poliției, în cursul zilei de 8 aprilie și/sau în zilele următoare. Majoritatea persoanelor intervievate, care nu au fost eliberate la scurt timp după reținere, s-au plâns de bătăi repetate sau prelungite în timpul interogatoriului inițial efectuat de colaboratorii poliției operative sau între două ședințe de interogare (de ex. pumni și lovituri cu un baston sau cu o sticlă de plastic umplută cu apă). Delegația a luat cunoștință și de numeroase acuzații de amenințare cu maltratarea fizică (inclusiv violul) și cu uciderea făcute la adresa reținuților în timpul interogatoriului inițial al poliției. Persoanele intervievate au menționat nu numai natura represivă a presupuselor rele tratamente, dar au susținut că acestea au avut drept scop obținerea de declarații de la ei. Multe persoane intervievate au mai afirmat că au fost lovite cu bastoanele și cu picioarele, atunci când treceau printr-un "coridor" format de polițiști, înainte de a intra într-o unitate de poliție sau înainte de transfer. Mai mult, delegația a audiat câteva declarații de maltratare (de ex. lovituri) din partea personalului IDP al Direcției Generale de Poliție din Chișinău. 15. Majoritatea afirmațiile de mai sus au fost susținute de probe medico-legale sau de alt gen. În unele cazuri, autoritățile competente cu efectuarea urmăririi penale au apreciat că relele tratamente invocate ar putea fi considerate drept tortură ... CPT împărtășește acest punct de vedere. În plus, constatările de mai sus conduc la concluzia că mai degrabă a existat o practică a pretinselor maltratări decât cazuri izolate… 22. În raportul pe marginea vizitei anterioare, CPT a subliniat faptul că examinarea efectivă sistematică a leziunilor de către personalul medical poate aduce o contribuție semnificativă la prevenirea relelor tratamente aplicate persoanelor deținute de poliție, și a făcut o serie de recomandări menite să îmbunătățească procedurile urmate de personalul medical care lucrează în IDP. În timpul vizitei din 2009, delegația a constatat aceleași deficiențe ca și cele identificate în trecut. Au existat întârzieri nejustificate în examinarea deținuților nou admiși (de ex., de până la câteva zile). Examinarea leziunilor este în general superficială, fiind efectuată de rutină, în prezența personalului de supraveghere sau operativ, iar personalului poliției are acces la copia raportului întocmit în urma unei examinării. Deloc surprinzător este faptul că leziunile suferite de persoanele reținute în contextul evenimentelor din aprilie 2009 au fost frecvent descoperite și/sau înregistrate numai după eliberare sau transferul la penitenciar. În contrast, controlul medical efectuat la sosirea în Penitenciarul nr. 13 din Chișinău a fost, în general, de calitate mai bună: persoanele nou sosite în stare de arest preventiv au fost examinate de către personalul de asistență medicală din penitenciar la scurt timp după plasare, iar rapoartele care descriu leziunile constate în timpul examenului medical au fost transmise autorităților de urmărire penală. Cu toate acestea, înregistrarea leziunilor nu a fost pe deplin satisfăcătoare: în mai multe cazuri, descrierea leziunilor a fost succintă, iar evidențele au cuprins rareori relatările deținuților cu privire la originea leziunilor suferite… 28… La mijlocul anului 2008, ca urmare a intrării în vigoare a Legii privind asistența juridică garantată de stat din 26 iulie 2007, a intrat în vigoare un nou sistem de asistență juridică gratuită pentru persoanele nevoiașe suspectate de fapte penale. Cu toate acestea, un număr considerabil de persoane reținute, intervievate de către delegație, s-au plâns de calitatea avocaților ex officio. Inacțiunea anumitor avocați ex officio în timpul evenimentelor din aprilie 2009, când clienții lor au prezentat leziuni vizibile sau presupuse rele tratamente, a provocat îndoieli cu privire la independența lor în raport cu poliția și autoritățile de urmărire penală.

Dreptul persoanelor aflate în custodia poliției de a avea acces la un medic (inclusiv la unul la alegerea lor) nu este încă în mod expres garantat de legislație... Multe persoane care se aflau în custodia poliției în contextul evenimentelor din aprilie 2009, s-au plâns de faptul că, în ciuda cererilor repetate de asistență medicală independentă, o astfel de asistență le-a fost refuzată. În unele cazuri, personalul poliției ar fi refuzat accesul la un medic cu scopul obținerii unei mărturii sau declarații de la deținuții cu leziuni. În plus, în câteva cazuri în care persoanelor care au prezentat leziuni vizibile nu li s-a acordat îngrijire medicală pe motiv că nu au solicitat aceasta în mod expres. Asemenea situații nu numai că privează persoanele deținute de o garanție care poate juca un rol important în prevenirea relelor tratamente, dar poate avea și repercusiuni grave asupra stării de sănătate a persoanelor aflate în custodia poliției. În mod cert, accesul la un medic independent nu ar trebui să fie lăsat la latitudinea colaboratorilor poliției… 40. Controlul unităților de poliție de către procurorii publici a fost consolidat în timp, de la prima vizită a CPT în Republica Moldova în 1998. La scurt timp după evenimentele post-electorale din aprilie 2009, procurorii au efectuat vizite la centrele de detenție ale poliției. Delegația a fost informată că în cadrul acestor inspecții ei au primit și au procesat mai multe plângeri de maltratare. Însă, majoritatea persoanelor care au fost reținute în acele zile și care s-au întâlnit cu delegația, au susținut că, înainte de astfel de inspecții, ei erau avertizați de către personalul poliției să nu facă nici o plângere procurorilor. Mai mult, procurorii au fost aparent însoțiți de personal poliției și nu au solicitat întrevederi private cu persoanele reținute… 43… În urma evenimentelor din aprilie, un număr de persoane care s-au întâlnit cu delegația au fost intervievate în particular de către membrii [Consiliului Consultativ pentru Prevenirea Torturii [2] ], în timp ce se aflau în detenție… Între 9 și 23 aprilie 2009, potrivit relatărilor, membrii Consiliului nu au putut să își îndeplinească sarcinile în opt cazuri; unele probleme majore întâmpinate au fost refuzul accesului (în 9 și 11 aprilie), întârzierea accesului (de până la două ore) și refuzul de a le permite să consulte registrele celor deținuți. Colaboratorii poliției care au interacționat cu delegația au justificat problemele legate de acces cu lipsa informațiilor, în special a celor legate de componența Consiliului. 44. Pe scurt, perioada post-electorală din aprilie 2009 a reprezentat un indicator al capacității organismelor de vizită independente de a-și îndeplini funcțiile în mod eficient. Totuși, constatările delegației indică faptul că au existat deficiențe grave în cursul acțiunii lor… 61. CPT recunoaște faptul că numărul mare de cazuri care posibil implică rele tratamente aplicate de poliție în legătură cu evenimentele din aprilie, au constituit o provocare semnificativă pentru autoritățile de urmărire penală în îndeplinirea misiunii lor. Totuși, acest lucru ar fi trebuit să le determine să adopte o abordare mai proactivă și de ansamblu, cu un accent special pe elaborarea unei cronologii a incidentelor, identificarea tuturor colaboratorilor poliției implicați, dar și a tuturor potențialelor victime, a potențialilor martori și a persoanelor autorizate din afară (de ex. personal medical). Într-adevăr, multe plângeri și alte informații care indicau rele tratamente s-au referit în mod constant la aceleași incidente, petrecute în aceleași locații, la succesiuni similare a presupuselor rele tratament și, posibil, la implicarea unora și aceiași colaboratori ai poliției. În mod clar, efectuarea investigaților individuale și tratarea lor ca episoade independente și fără o coordonare adecvată este o abordare greșită… 63. În aproape toate cazurile examinate la momentul vizitei, acțiunile întreprinse nu au dus încă la identificarea autorilor presupuselor rele tratamente și/sau a funcționarilor care le-au putut permite sau încuraja. Procurorii care s-au întâlnit cu delegația au explicat că în majoritatea cazurilor a fost imposibilă identificarea suspecților, deoarece polițiștii purtau cagule, sau din cauză că poziția victimelor nu le permitea să vadă polițiștii care le aplicau lovituri. Cu toate acestea, în timpul vizitei din 2009 s-a constatat în mod clar că organele de urmărire penală nu au întreprins nicio măsură în mai multe cazuri în care victimele au declarat că ar putea recunoaște pe colaboratorii poliției care au fost implicați în acțiunea de maltratare... În plus, informațiile cheie care ar putea conduce la identificarea potențialilor suspecți si martori în rândul BPDS "Fulger" (cum ar fi procesele-verbale de reținere), nu au fost încă examinate în cadrul investigațiilor în privința acuzațiilor de maltratare; din contră, aceste informații au fost analizate de către procurorii care au investigat dosarul pe marginea dezordinilor în masă și uzurpării puterii la 7 aprilie 2009. De asemenea, trebuie remarcat faptul că procurorii care au investigat cazurile de maltratare nu au abordat și răspunderea conducerii Ministerului Afacerilor Interne și a colaboratorilor poliției; în opinia CPT, faptul că această chestiune importantă a fost examinată de procurorii care efectuează urmărirea penală pe marginea dezordinilor în masă și a uzurpării puterii ar putea submina grav imparțialitatea oricărei acțiuni de cercetare întreprinse în această privință. 66. Atunci când investighează cazuri care implică posibile rele tratamente, organele de urmărire penală nu au obligația unui rezultat, însă ele sunt obligate să ia măsuri adecvate de cercetare. În general, organele de urmărire penală au depus eforturi pentru a reacționa la acuzațiile de aplicare a relelor tratamente de către poliție în contextul evenimentelor din aprilie 2009, chiar și în absența unei plângeri formale, atunci când acest lucru a fost adus la cunoștința lor. Dar constatările de mai sus sugerează că, în multe cazuri, procurorii competenți nu au luat toate măsurile rezonabile în timp util pentru a obține probe, precum și faptul că nu au depus eforturi reale pentru a identifica persoanele responsabile. Trebuie subliniat faptul că multe presupuse victime intervievate de delegație, inclusiv cele care nu au depus încă plângeri oficiale, precum și avocații lor, au exprimat o lipsă generală de încredere în capacitatea și hotărârea organelor de urmărire penală, inclusiv a procurorilor militari, de a efectua investigații efective în privința cazurilor de maltratare. În opinia CPT, pentru ca un mecanism de plângeri împotriva poliției să se bucure de încrederea publicului, acesta trebuie nu doar să fie independent, dar trebuie ca însăși poliția să-l considere independent. În scrisoarea din 26 octombrie 2009, autoritățile Republicii Moldova au informat Comitetul că în urma vizitei organele de urmărire penală "au trecut la alte tactici de investigație", punând accent pe răspunderea colaboratorilor poliției de rang înalt pentru acțiunile lor sau pentru lipsa lor de acțiune...” 35 . Raportul Comisiei parlamentare pentru elucidarea cauzelor și a consecințelor evenimentelor de după alegerile generale din 5 aprilie 2009 în Republica Moldova („Comisia”) prevede următoarele: „IV. 2.1.1. Numărul și profilul persoanelor reținute ... conform registrelor de evidență a persoanelor aduse în organele afacerilor interne, în perioada 7-12 aprilie 2009 la comisariatele de poliție au fost aduse 571 persoane… Cele mai multe persoane au fost aduse în zilele de 7, 8 și 9 aprilie 2009. În același timp, confruntând datele fixate în registrele poliției cu alte date prezentate în mod oficial, a fost identificate aproape 70 de persoane reținute de organele de poliție din mun. Chișinău care nu au fost incluse în registrele acestora. În mai multe cazuri, registrele nu indicau faptul că persoana reținută a fost dusă la spital din cauza leziunilor suferite. Printre motivele aducerii persoanelor în comisariate, în registre au fost motive precum: „str. Ștefan cel Mare”, „Parlament”, „Președinție”, „de lângă Guvern”, sau „pentru clarificare” și „din biroul nr… ” (se indică nr. biroului, probabil din cadrul comisariatului respectiv) fără alte detalii. Ținând cont de faptul că MAI a invocat permanent faptul că în rezultatul acțiunilor de protest din 7 aprilie 2009 și a „ploii de pietre” lansate de către protestatari au fost cauzate leziuni de diversă gravitate la 274 colaboratori de poliție, nu este clar de ce numărul persoanelor reținute pentru cauzarea leziunilor corporale este de doar 3, restul fiind acuzați în majoritatea de „huliganism nu prea grav” sau „nesubordonarea cu rea-voință... colaboratorului poliției”. Comisia a concluzionat că „simpla prezență a persoanelor în perimetrul străzilor și clădirilor specificate mai sus, reprezenta un „temei justificat” pentru reținerea persoanelor și aducerea lor în comisariatele de poliție”. Comisia de anchetă conchide că „toate îngrijorările exprimate anterior de către organizațiile internaționale, mass-media, mediul neguvernamental, precum și societate în ansamblu, privitor la acțiunile inadecvate și disproporționale ale poliției în urma protestelor din aprilie 2009 sunt pe deplin justificate. Majoritatea persoanelor au fost reținute arbitrar de către poliție, în absența oricăror bănuieli rezonabile de comitere a unor acțiuni ilegale (contravenții sau infracțiuni); serviciile operative ale organelor MAI au eșuat în identificarea persoanelor concrete culpabile de actele de violență comise împotriva propriilor colegi din sistemul MAI; organele de poliție au admis rele tratamente și au aplicat acte de tortură față de persoanele din custodia lor și au încălcat majoritatea garanțiilor procesuale oferite de Constituție ...” IV. 2.2. Acțiunile instanțelor judecătorești Pentru prima dată, în istoria modernă a statului Republica Moldova procesele de judecată în privința persoanelor reținute și bănuite de către poliție în săvârșirea unor contravenții și infracțiuni legate de evenimentele din 7 aprilie 2009, au fost judecate în incinta comisariatelor de poliție… M. D., ex-judecător de instrucție la Judecătoria sectorului Buiucani, [a declarat în fața Comisiei că el a] examinat doar dosare de aplicare a măsurilor preventive pe data de 10.04.2009 în CGP de la aproximativ ora 13.00 până la 16.40. [El a] examinat 9 demersuri în CGP… Nimeni nu s-a plâns privitor la aplicarea torturii și nici avocații lor. Vizual nu am văzut semne de maltratare la persoanele aduse în fața mea..” Comisia a colectat câteva date statistice, potrivit cărora din cele 148 de demersuri ale procurorilor de aplicare a arestului, judecătorii au satisfăcut și eliberat 119 mandate de arest (80%) pe numele persoanelor acuzate de diverse infracțiuni în contextul evenimentelor din aprilie 2009. 130 de demersuri au fost examinate în incinta comisariatelor (88%). Potrivit datelor aflate în posesia Comisie, judecătorul M.D. a examinat 15 astfel de demersuri pe 10 aprilie 2009 la CGP. El a admis toate demersurile procurorului, examinând cazurile în decursul a 22-30 de minute fiecare. Majoritatea încheierilor adoptate de judecătorii de instrucție în cazurile legate de evenimentele din aprilie 2009 au conținut foarte identic. Din cele 60 recursuri declarate de avocatul apărării împotriva încheierilor de eliberare a mandatelor de arest, 95% au fost admise de Curtea de Apel, iar cei reținuți au fost fie eliberați, fie supuși la alte măsuri neprivative de libertate. Toți judecătorii care au examinat cazurile legate de evenimentele din aprilie 2009 au declarat în fața Comisiei că ei nu au observat semne de rele tratament la persoanele care au fost aduse în fața lor. Într-un singur caz persoana reținută și avocatul său au reclamat rele tratamente. Comisia a notat discrepanța dintre aceste declarații și declarațiile mai multor victime care ar fi depus plângeri la judecător, dar fără niciun rezultat. Potrivit răspunsului prezentat de către Procuratura Generală: “în organele procuraturii au fost înregistrate 105 sesizări ale cetățenilor care pretind că au suferit în urma acțiunilor abuzive și de tortură ale organelor de poliție în perioada 07-08 aprilie 2009. Din persoanele ce au înaintat plângeri - 8 sunt minori .. și 5 femei...la moment au fost întocmite 100 concluzii ale medicilor legiști, conform cărora la 64 persoane au fost depistate leziuni corporale de grade diferite de gravitate. Drept urmare, în 33 de cazuri s-a dispus începerea urmăririi penale. Comisia de anchetă a stabilit că „acțiunile procurorilor de depistare, investigare și pedepsire a cazurilor de tortură și rele tratamente în faza incipientă au fost de o manieră “rezervată”, în unele cazuri chiar fiind invocat faptul că leziunile reclamate de către protestatari ar fi fost “pictate”...În același timp procurorii, de altfel, ca și judecătorii, nu au întreprins acțiuni ferme de curmare a actelor de tortură, chiar și atunci când semnele violenței aplicate erau vizibile.” Comisia a concluzionat, inter alia, că „acțiunile poliției în noaptea de 7 spre 8 aprilie 2009 au fost disproporționale și ilegale.”” 36. În raportul Centrului de Resurse pentru Drepturile Omului (CReDO) „Libertate, securitate și tortură: Evenimentele din aprilie 2009 în Moldova”, s-a constatat, inter alia , că: „Poliția a răspuns cu brutalitate și cu arestări la scară largă, bătăi și intimidări nejustificate și la întâmplare; Reținerile și detenția în custodia Ministerului de Interne au fost pe larg și sistematic folosite ca replică din partea poliției; Au avut loc un număr substanțial de cazuri de reținere și detenție nejustificate, fără motive și rațiuni;” De asemenea, autorii raportului au constatat că 64% din cei deținuți au pretins că au fost bătuți de către poliție în timpul detenției, iar 81% au fost bătuți în timpul reținerii. Acest comportament brutal al poliției a avut drept rezultat cel puțin două decese confirmate și alte 10 cazuri suspecte de decese. 40% din cei deținuți în timpul evenimentelor din aprilie 2009 nu au avut acces în timp rezonabil la un avocat, iar 79% din toate reprezentările juridice au fost date în sarcina avocaților din oficiu. 37 . Paragrafele relevante ale Declarației Baroului de Avocați din Moldova („BAM”) din 17 aprilie 2009 menționează următoarele: „Consiliul Baroului Avocaților din Moldova condamnă atât acțiunile violente comise de protestatari la 7 aprilie 2009, precum și acțiunile disproporționat de violente și represive întreprinse de autoritățile statului după acea dată… Consiliul Baroul Avocaților din Moldova declară inacceptabil și condamnă faptul de interzicere a accesului avocaților la clienții lor și la materialele relevante din dosare și, mai grav, faptul că multor persoane arestate le-a fost interzisă asistența juridică a avocaților aleși de ei înșiși, fiindu-le oferită, contrar voinței lor, asistența juridică garantată de stat prestată de avocații din oficiu, unii dintre care au avut un rol formal și care, prin participarea lor, au validat doar ilegalitățile comise în raport cu persoanele reținute...”. ÎN DREPT I.